Locuiești pe o stradă aglomerată? Un studiu pe 3 milioane de oameni arată cum zgomotul din trafic îți poate afecta creierul și de ce contează unde dormi.
Expunerea pe termen lung la zgomotul produs de traficul rutier ar putea reprezenta un nou factor de risc pentru boala Parkinson, potrivit unui amplu studiu desfășurat în Danemarca și publicat în JAMA Network Open. Cercetarea, care a inclus peste 3,1 milioane de adulți, arată că persoanele care locuiesc în zone mai zgomotoase au un risc ușor, dar semnificativ, mai mare de a dezvolta această afecțiune neurodegenerativă. În același timp, existența unei laturi liniștite a locuinței pare să reducă efectul nociv al zgomotului.
Autorii studiului au urmărit evoluția a 3.103.577 de persoane cu vârsta de cel puțin 40 de ani, între anii 2000 și 2017. Pentru fiecare participant au calculat expunerea la zgomotul rutier din ultimii 10 ani, pe baza istoricului complet al adreselor de domiciliu.
Cercetătorii au evaluat atât nivelul de zgomot din partea cea mai expusă a clădirii, cât și zgomotul din partea cea mai liniștită, acolo unde se află frecvent dormitoarele.
Pe durata monitorizării, 20.587 de participanți au primit diagnosticul de boală Parkinson.
Analiza a arătat că fiecare creștere importantă a expunerii la zgomotul rutier s-a asociat cu o creștere de aproximativ 3% a riscului de boală Parkinson, după ajustarea pentru factori precum:
După includerea în analiză a diferenței dintre fațada zgomotoasă și cea liniștită, asocierea a devenit și mai puternică, cu o creștere estimată a riscului de aproximativ 6%.
Un rezultat important al studiului arată că locuințele care au o diferență de cel puțin 10 decibeli între partea expusă la trafic și partea liniștită oferă un anumit grad de protecție.
La persoanele expuse la un nivel de zgomot de peste 50 dB, existența unei camere orientate spre zona liniștită s-a asociat cu un risc mai mic de boală Parkinson comparativ cu locuințele fără această diferență.
Acest rezultat susține ideea că reducerea expunerii la zgomot, în special pe timpul nopții, poate avea beneficii asupra sănătății creierului.
Autorii explică faptul că zgomotul cronic nu reprezintă doar un disconfort.
Studiile experimentale au arătat că expunerea repetată la zgomot poate activa sistemul nervos simpatic și axa hormonală responsabilă de răspunsul la stres. În același timp, apar procese precum:
Toate aceste mecanisme au fost implicate anterior și în apariția bolii Parkinson.
Rezultatele din literatura științifică au fost până acum neuniforme.
Un studiu realizat în Olanda a identificat o asociere între zgomotul rutier și boala Parkinson, în timp ce o cercetare desfășurată în Canada nu a observat aceeași legătură.
Alte două studii, realizate în Danemarca și Marea Britanie, au analizat riscul de demență asociată bolii Parkinson și nu au identificat o relație clară cu zgomotul din partea cea mai expusă a locuinței. Totuși, unul dintre acestea a sugerat că zgomotul din partea mai liniștită a clădirii poate avea relevanță, deoarece reflectă mai bine expunerea din timpul somnului.
Autorii subliniază că riscul individual rămâne relativ mic, însă expunerea la zgomot afectează milioane de persoane.
Prin urmare, reducerea zgomotului urban poate avea efecte importante asupra sănătății populației, mai ales în contextul creșterii numărului de cazuri de boală Parkinson la nivel mondial.
Specialiștii consideră că proiectarea locuințelor cu o latură liniștită, izolarea fonică mai bună și măsurile de reducere a traficului ar putea contribui la limitarea acestui risc.
Studiul este observațional, ceea ce înseamnă că nu demonstrează o relație directă de cauză și efect.
De asemenea, cercetătorii au estimat expunerea la zgomot pe baza adreselor de domiciliu și nu au putut măsura timpul petrecut efectiv în locuință sau nivelul real de zgomot din interior.
Cu toate acestea, dimensiunea foarte mare a cohortei și ajustarea pentru numeroși factori de mediu și socioeconomici oferă rezultate solide și susțin ipoteza că zgomotul rutier poate reprezenta un factor de risc modificabil pentru boala Parkinson.
