Parkinsonul poate ajunge într-o fază severă, în care mersul devine dificil, apar probleme de memorie, halucinații și dependența de ajutor. Semnele de alarmă.
Boala Parkinson evoluează diferit de la o persoană la alta. Pentru unii pacienți, mobilitatea se păstrează ani la rând. Pentru alții, simptomele progresează mai repede și ajung să afecteze grav mersul, vorbirea, memoria și capacitatea de a desfășura activități simple.
În stadiul 5, considerat cel mai avansat în clasificarea Hoehn și Yahr, problemele de mișcare pot deveni atât de severe încât pacientul are nevoie de scaun rulant și de ajutor pentru activitățile de zi cu zi, potrivit Healthline.
Dar Parkinsonul avansat nu înseamnă doar tremor și rigiditate. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea probleme cognitive, tulburări de dispoziție, halucinații și numeroase simptome care nu au legătură directă cu mișcarea.
Nu există un singur tablou al Parkinsonului în faza avansată. Vârsta, particularitățile biologice și modul în care boala a evoluat până atunci pot influența simptomele.
Unii pacienți dezvoltă demență, în timp ce alții își păstrează funcțiile cognitive într-o măsură mai mare. Totuși, anumite probleme apar mai frecvent în etapele avansate.
Una dintre cele mai mari provocări este pierderea mobilității.
Pacientul poate avea:
Aceste simptome cresc riscul de cădere. În stadiile foarte avansate, mersul fără sprijin poate deveni nesigur sau chiar imposibil.
De aceea, mulți pacienți ajung să folosească scaunul rulant. Pot avea nevoie de ajutor pentru a se ridica din pat, pentru a face duș sau pentru a se deplasa prin casă.
Parkinsonul nu afectează doar controlul mișcărilor. Pe măsură ce boala avansează, pot apărea modificări ale funcțiilor cognitive.
Pacientul poate avea dificultăți cu:
Aceste schimbări nu apar la toți pacienții și nu au aceeași intensitate. Riscul problemelor cognitive crește însă pe măsură ce boala progresează.
În unele cazuri poate apărea demența asociată bolii Parkinson.
Problemele psihice sunt, de asemenea, mai frecvente în Parkinsonul avansat. Pacientul poate trece prin perioade de depresie, anxietate sau lipsă de motivație. Pot apărea și tulburări de control al impulsurilor.
Un simptom care poate speria familia este psihoza. Aceasta poate include halucinații sau alte percepții care nu corespund realității.
În unele situații, aceste manifestări au legătură cu medicamentele care influențează sistemul dopaminei. De aceea, orice schimbare importantă a comportamentului sau a percepției trebuie discutată cu medicul, nu tratată prin modificarea tratamentului acasă.
În fazele avansate, Parkinsonul poate produce numeroase simptome non-motorii.
Printre acestea se numără:
Unele dintre aceste probleme pot avea un impact major asupra calității vieții, chiar dacă nu sunt la fel de vizibile precum tremorul sau dificultățile de mers.
Levodopa rămâne un tratament important pentru controlul simptomelor motorii ale bolii Parkinson. În fazele avansate, medicul poate modifica dozele sau frecvența administrării.
Pentru anumite persoane există și variante de administrare continuă a levodopei sub forma unui gel intestinal.
În funcție de situație, neurologul poate lua în calcul și alte medicamente, iar pentru unii pacienți selectați poate fi o opțiune stimularea cerebrală profundă, cunoscută sub denumirea DBS.
Tratamentul trebuie însă adaptat fiecărui pacient. În stadiile avansate, obiectivul nu este doar controlul tremorului, ci și menținerea autonomiei, reducerea simptomelor și obținerea unei calități cât mai bune a vieții.
Îngrijirea paliativă nu înseamnă că tratamentul se oprește. În Parkinsonul avansat, aceasta poate avea rolul de a controla durerea, oboseala, depresia și alte simptome care afectează viața de zi cu zi. În același timp, echipa medicală poate oferi sprijin familiei și persoanelor care asigură îngrijirea.
În anumite situații, poate fi necesar și sprijinul unui profesionist la domiciliu. Centrele paliative au un obiectiv diferit. Acest tip de îngrijire se concentrează în special pe confortul pacientului în perioada de sfârșit a vieții, atunci când speranța de viață este estimată la aproximativ șase luni sau mai puțin.
Îngrijirea unei persoane cu Parkinson în stadiu avansat poate deveni foarte dificilă. Familia trebuie să accepte că pacientul nu mai poate face toate lucrurile pe care le făcea înainte. Uneori, activități aparent banale, precum îmbrăcatul sau mersul la baie, pot necesita ajutor.
Un program simplu poate ajuta la organizarea meselor, hidratării, odihnei și tratamentului. Dacă apar schimbări de memorie sau de comportament, modul de comunicare trebuie adaptat.
Este importantă și planificarea din timp a deciziilor legate de îngrijire și de sfârșitul vieții, în acord cu pacientul și echipa medicală.
La fel de important este ca aparținătorul să ceară ajutor. Oboseala, izolarea și stresul pot afecta serios persoana care oferă îngrijire zi de zi.
Stadiul 5 al bolii Parkinson poate aduce pierderea mobilității, probleme cognitive și numeroase simptome non-motorii. Dar evoluția diferă considerabil de la un pacient la altul.
Un diagnostic de Parkinson avansat nu înseamnă că toate aceste simptome vor apărea în același timp sau că pacientul va trece prin aceeași evoluție.
Monitorizarea neurologică, adaptarea tratamentului și îngrijirea paliativă pot contribui la controlul simptomelor și la menținerea unei calități cât mai bune a vieții, inclusiv în etapele dificile ale bolii.