Ce se întâmplă cu memoria și mobilitatea persoanelor cu Parkinson care fac mai multă mișcare

Ce trebuie să știi

• Persoanele cu Parkinson care fac mai multă mișcare au avut rezultate mai bune la testele de memorie.
• Activitatea fizică s-a asociat cu o evoluție mai bună a problemelor de mișcare.
• Cercetătorii au urmărit 294 de persoane cu Parkinson timp de până la șapte ani.
• Studiul nu demonstrează că mișcarea încetinește boala, dar arată că ar putea avea beneficii importante.

Cercetătorii au descoperit o posibilă legătură între durata și intensitatea activității fizice zilnice și modul în care simptomele bolii Parkinson se modifică în timp. Persoanele cu boala Parkinson care au un nivel mai ridicat de activitate fizică ar putea înregistra un declin mai lent al memoriei, al capacității de gândire și al funcțiilor motorii, potrivit unui studiu care a urmărit participanții timp de până la șapte ani.

Cercetătorii au constatat că un nivel mai ridicat de activitate fizică s-a asociat în mod constant cu rezultate mai favorabile, deși datele nu demonstrează că exercițiile fizice încetinesc în mod direct evoluția bolii.

Studiul, publicat în revista medicală Neurology, a Academiei Americane de Neurologie, a analizat legătura dintre diferitele niveluri de activitate fizică, intensitatea efortului și modificările simptomelor bolii Parkinson.

"Boala Parkinson este o afecțiune a creierului care provoacă probleme de mișcare și de cogniție, care se agravează treptat și duc la dizabilitate și la pierderea independenței. Cercetările anterioare au evidențiat asocieri între activitatea fizică și simptomele motorii.

Studiul nostru a arătat că activitatea fizică ar putea avea beneficii duble, deoarece se asociază cu un declin mai lent atât al funcțiilor motorii, cât și al celor cognitive", a declarat autorul studiului, Dong-Woo Ryu, medic și doctor în științe medicale, de la Universitatea din Cincinnati, Ohio.

Cum au măsurat cercetătorii activitatea fizică

Cuplu care se plimbă în natură - FOTO: Magnific@magnific

Studiul a inclus 294 de adulți cu forme ușoare până la moderate ale bolii Parkinson, cu o vârstă medie de 66 de ani. Participanții au raportat cât timp alocau în fiecare săptămână activităților fizice, inclusiv celor de la locul de muncă, din gospodărie și din timpul liber.

Printre activitățile de intensitate moderată s-au numărat mersul alert, înotul ușor, tenisul la dublu, aspiratul și tunderea gazonului. Activitățile intense au inclus joggingul, mersul rapid cu bicicleta, sporturile de competiție, săpatul cu lopata și transportul unor greutăți mari.

Cercetătorii au evaluat activitatea fizică prin trei metode: timpul total săptămânal dedicat exercițiilor de intensitate moderată sau intensă, volumul total al activității fizice ajustat în funcție de intensitate și timpul alocat activităților intense.

Pentru durata totală a activității fizice, participanții au fost împărțiți în trei grupuri: cei activi cel mult patru ore pe săptămână, cei activi între patru și opt ore și cei care depășeau opt ore pe săptămână. Evaluările anuale au urmărit modificările capacităților cognitive și ale simptomelor motorii.

O activitate fizică mai intensă se asociază cu un declin cognitiv mai lent

Diferențele dintre grupuri au apărut în rezultatele testelor de evaluare a gândirii și memoriei. La o evaluare cognitivă cu un punctaj maxim de 30 de puncte, unde scorurile mai mici indică performanțe mai slabe, participanții din grupul cel mai puțin activ au înregistrat un declin mediu estimat de 0,478 puncte pe an.

În grupul cu activitate fizică moderată, scăderea a fost de 0,090 puncte pe an, în timp ce grupul cel mai activ a înregistrat o modificare medie aproape nulă, de doar 0,007 puncte pe an.

Evaluările funcțiilor motorii au evidențiat, de asemenea, diferențe între grupuri. Cercetătorii au utilizat o scală de 132 de puncte, pe care scorurile mai mari indică simptome mai severe. La începutul studiului, participanții aveau un scor mediu de 23 de puncte.

Pe parcursul studiului, grupul cel mai puțin activ a înregistrat o creștere estimată a scorului de 0,143 puncte pe an, ceea ce indică o agravare modestă a simptomelor. În schimb, scorurile au scăzut cu 0,225 puncte pe an în grupul cu activitate moderată și cu 0,783 puncte pe an în grupul cel mai activ. Aceste rezultate indică o evoluție mai favorabilă a funcțiilor motorii în cazul persoanelor cu un nivel mai ridicat de activitate fizică.

Asocierile s-au menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul vârsta participanților, sexul și durata bolii Parkinson. Valorile mai mari pentru toate cele trei măsuri ale activității fizice s-au asociat cu un declin cognitiv mai lent și cu o agravare mai redusă a simptomelor motorii. Acest lucru sugerează că atât durata activității fizice, cât și intensitatea efortului ar putea avea importanță.

De ce rezultatele trebuie interpretate cu prudență

"Posibilele beneficii ale activității fizice pentru persoanele cu boala Parkinson ar putea depinde de durata efortului și de măsura în care acestea continuă să facă mișcare în timp. Deși studiul nostru a identificat diferențe mici între nivelurile de activitate fizică, acestea ar putea deveni mai importante pe termen lung.

Deoarece participanții aveau, în general, capacități bune de gândire și memorie la începutul studiului, rezultatele noastre trebuie interpretate cu prudență și sunt necesare cercetări suplimentare", a declarat Ryu.

Una dintre limitele studiului a fost faptul că participanții și-au raportat singuri nivelul de activitate fizică, ceea ce ar fi putut introduce inexactități în estimările privind durata și intensitatea efortului.

De asemenea, deoarece studiul a fost unul observațional, cercetătorii nu au putut stabili dacă activitatea fizică mai intensă a contribuit la păstrarea funcțiilor neurologice sau dacă persoanele cu simptome mai puțin severe au avut o capacitate mai mare de a rămâne active.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă o creștere a nivelului de activitate fizică poate influența în mod direct evoluția bolii Parkinson.