Un tratament dezvoltat de Pfizer a obținut rezultate importante într-un studiu clinic de fază 3 pentru mielomul multiplu recidivant sau refractar, o formă a cancerului care revine după tratament sau nu mai răspunde la terapiile administrate.
ELREXFIO (elranatamab), dezvoltat de Pfizer, a îndeplinit obiectivul principal al studiului internațional de fază 3 MagnetisMM-32.
Peste 75% dintre pacienții tratați nu prezentaseră progresia bolii sau decesul la momentul analizei. Rata estimată a supraviețuirii fără progresie la 18 luni a fost de 68%.
Studiul a inclus 523 de pacienți din 26 de țări, iar medicamentul a fost comparat cu trei scheme terapeutice consacrate pentru mielomul multiplu.
Tratamentul poate provoca reacții adverse grave, inclusiv infecții severe, sindromul de eliberare a citokinelor și probleme neurologice.
Mielomul multiplu este o formă de cancer care afectează plasmocitele, celule ale sistemului imunitar produse în măduva osoasă. Boala poate evolua diferit de la un pacient la altul, iar una dintre dificultățile importante apare atunci când tratamentul nu mai funcționează sau cancerul revine.
În această situație se află pacienții cu mielom multiplu recidivant sau refractar (RRMM). Pentru ei, fiecare nouă etapă a bolii poate însemna nevoia unor alte terapii, în condițiile în care opțiunile disponibile se pot reduce.
O categorie deosebit de importantă este reprezentată de pacienții care au primit deja tratament cu lenalidomidă și medicamente care acționează asupra proteinei CD38, precum daratumumab sau isatuximab.
Pentru acești pacienți, Pfizer a evaluat ELREXFIO, cunoscut și sub denumirea de elranatamab, într-un studiu clinic de fază 3. Compania a anunțat rezultatele preliminare pozitive ale cercetării MagnetisMM-32 la 27 octombrie 2026.
Medicamentul a fost administrat singur, fără asocierea cu alte tratamente anticancerigene, iar rezultatele au arătat o reducere semnificativă statistic și relevantă clinic a riscului de progresie a bolii sau de deces.
Obiectivul principal al studiului a fost supraviețuirea fără progresia bolii (PFS), un indicator care măsoară perioada în care cancerul nu se agravează și pacientul nu decedează.
Evaluarea a fost realizată printr-o analiză independentă, în regim orb, ceea ce înseamnă că specialiștii care au analizat rezultatele nu cunoșteau tratamentul primit de pacienți.
Potrivit datelor preliminare, peste 75% dintre persoanele care au primit ELREXFIO nu prezentaseră progresia bolii sau decesul din orice cauză la momentul analizei. Rata estimată a supraviețuirii fără progresie la 18 luni a fost de 68%.
Un alt element important este că mediana supraviețuirii fără progresie nu fusese încă atinsă. Acest indicator reprezintă momentul în care jumătate dintre pacienții dintr-un grup au prezentat progresia bolii sau au decedat. Faptul că mediana nu a fost încă atinsă arată că, la momentul analizei, nu se acumulaseră suficiente astfel de evenimente pentru calcularea acesteia.
Totuși, rezultatele nu înseamnă că boala a fost eliminată sau că pacienții nu vor mai avea o recidivă. Ele arată că, în perioada urmărită, o proporție importantă dintre cei tratați nu prezentaseră agravarea bolii.
În ceea ce privește supraviețuirea globală (OS), adică perioada de timp în care pacienții rămân în viață indiferent de evoluția cancerului, datele sunt încă incomplete. Monitorizarea va continua până la următoarea analiză planificată.
Rezultatele sunt cu atât mai importante cu cât ELREXFIO nu a fost comparat cu placebo, ci cu trei scheme terapeutice consacrate, dintre care medicii investigatori au putut alege în funcție de pacienți.
Acestea au fost:
Elotuzumab, pomalidomidă și dexametazonă (EloPd);
Pomalidomidă, bortezomib și dexametazonă (PVd);
Carfilzomib și dexametazonă (Kd).
Astfel, cercetătorii au putut compara efectele medicamentului Pfizer cu cele ale unor combinații de tratamente deja utilizate pentru mielomul multiplu recidivant sau refractar.
Potrivit companiei, MagnetisMM-32 a utilizat unul dintre cele mai ample grupuri de comparație cu tratamente standard într-un studiu de fază 3 care evaluează anticorpi bispecifici împotriva BCMA în acest context.
Cercetarea a fost un studiu randomizat, deschis și multicentric, desfășurat în 26 de țări, la care au participat 523 de adulți. Participanții primiseră cel puțin o linie anterioară de tratament care includea atât un medicament anti-CD38, cât și lenalidomidă.
ELREXFIO face parte dintr-o categorie de medicamente numite anticorpi bispecifici. Denumirea vine de la capacitatea acestora de a se lega de două ținte diferite.
În cazul elranatamabului, cele două ținte sunt BCMA și CD3.
BCMA este o proteină prezentă pe suprafața celulelor mielomului multiplu, în timp ce CD3 se găsește pe suprafața celulelor T, componente ale sistemului imunitar.
Medicamentul se leagă simultan de cele două structuri, apropiind celulele T de celulele canceroase și activându-le pentru a le distruge.
Practic, tratamentul ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele mielomului multiplu.
ELREXFIO se administrează subcutanat, adică prin injecție sub piele. În studiul MagnetisMM-32, pacienții au primit inițial două doze progresive, urmate de administrări săptămânale. Ulterior, intervalul dintre doze putea fi mărit la două săptămâni și apoi la o lună.
Pe lângă eficacitate, studiul a urmărit și siguranța medicamentului.
Pfizer a transmis că profilul de siguranță observat în MagnetisMM-32 a fost în concordanță cu cel cunoscut anterior și că nu au fost identificate semnale noi de siguranță.
Un aspect important îl reprezintă însă infecțiile, care pot apărea în timpul tratamentului și pot deveni severe.
Infecțiile de gradul 3 sau mai mare au fost raportate la 27,5% dintre pacienții care au primit ELREXFIO, comparativ cu 18,1% dintre cei tratați cu schemele alese de investigatori.
În cazul infecțiilor de gradul 5, care au dus la deces, procentele au fost de 0,8% în grupul ELREXFIO și de 1,6% în grupul de comparație.
Compania precizează că măsurile de prevenire a infecțiilor au fost introduse încă de la începutul studiului și au contribuit la reducerea riscului, inclusiv în cazul infecțiilor severe.
Printre infecțiile frecvente asociate tratamentului se numără cele ale căilor respiratorii superioare și pneumonia. Medicamentul poate provoca și infecții bacteriene sau virale grave, care pot pune viața în pericol.
De asemenea, ELREXFIO poate determina scăderea numărului de globule albe, globule roșii și trombocite, modificări care necesită monitorizare prin analize de sânge.
Unul dintre riscurile importante ale tratamentului este sindromul de eliberare a citokinelor (CRS). Acesta apare în contextul activării intense a sistemului imunitar și poate provoca o reacție inflamatorie generalizată.
Reacția poate fi gravă și, în anumite situații, poate duce la deces.
Printre simptomele care pot indica apariția CRS se numără:
Febră de cel puțin 38 de grade Celsius;
Frisoane;
Dificultăți de respirație;
Amețeli sau senzație de leșin;
Bătăi rapide ale inimii;
Dureri de cap.
Medicamentul poate provoca și reacții neurologice, care se pot manifesta prin confuzie, dezorientare, dificultăți de vorbire, probleme de memorie sau concentrare, tremurături, slăbiciune musculară și tulburări de echilibru.
Din acest motiv, tratamentul necesită o schemă specială la începutul administrării. Dozele sunt crescute progresiv, iar pacienții trebuie să fie supravegheați medical.
Conform informațiilor de siguranță pentru Statele Unite, pacienții trebuie internați timp de 48 de ore după prima doză progresivă și timp de 24 de ore după cea de-a doua doză progresivă.
Înaintea administrării dozelor din această etapă, pacienții primesc și medicamente care au rolul de a reduce riscul sindromului de eliberare a citokinelor.
Tratamentul poate determina și creșterea enzimelor hepatice și a bilirubinei în sânge. Printre cele mai frecvente reacții adverse se mai numără oboseala, diareea, durerile musculare și osoase, scăderea poftei de mâncare, erupțiile cutanate, tusea, greața și febra.
Pacienții trebuie să își informeze medicul și să solicite asistență medicală dacă apar semne de infecție, precum febră, frisoane, tuse, dificultăți de respirație, dureri în piept sau dureri în gât.
Medicamentul nu este unul experimental în toate privințele. ELREXFIO este deja aprobat și comercializat în peste 35 de țări, însă indicațiile sale diferă în funcție de autoritățile de reglementare.
În Statele Unite, medicamentul a primit aprobare accelerată pentru adulții cu mielom multiplu recidivant sau refractar care au urmat cel puțin patru linii anterioare de tratament, incluzând un inhibitor de proteazom, un agent imunomodulator și un anticorp monoclonal anti-CD38.
În Uniunea Europeană, ELREXFIO are autorizație condiționată de introducere pe piață pentru adulții care au primit cel puțin trei terapii anterioare și a căror boală a progresat după ultimul tratament.
Aceste aprobări se referă la pacienți care au trecut prin mai multe linii terapeutice. Rezultatele MagnetisMM-32 sunt importante tocmai pentru că evaluează medicamentul într-un context în care pacienții au primit deja lenalidomidă și terapii anti-CD38.
Rezultatele MagnetisMM-32 vin în completarea datelor preliminare pozitive anunțate anterior în studiul MagnetisMM-5, care a evaluat ELREXFIO la pacienți cu mielom multiplu recidivant sau progresiv, expuși la două clase de tratament.
Pfizer urmărește să evalueze medicamentul pe întreg parcursul terapeutic al mielomului multiplu, atât administrat singur, cât și în combinație cu alte terapii.
În acest sens, sunt în desfășurare studiile de fază 3 MagnetisMM-6 și MagnetisMM-7, precum și studiul ElLen (IFM 2025-01), coordonat de Intergroupe Francophone du Myélome. Aceste cercetări vizează inclusiv pacienți cu mielom multiplu nou diagnosticat.
Compania intenționează să transmită rezultatele MagnetisMM-32 autorităților sanitare din întreaga lume. Datele detaliate urmează să fie prezentate la o viitoare conferință medicală și trimise spre publicare.
Deocamdată, rezultatele privind supraviețuirea fără progresie reprezintă principalul semnal pozitiv al studiului. Supraviețuirea globală trebuie însă evaluată în continuare, iar datele preliminare vor trebui analizate în detaliu de comunitatea medicală și de autoritățile de reglementare.