Unele tumori de prostată își pot schimba comportamentul și ajung să nu mai răspundă la tratamentele care le țineau sub control. Cercetătorii au descoperit să răspundă din nou.
Cercetătorii au identificat o moleculă numită tRNA1Arg(UCU) care pare să influențeze felul în care se comportă celulele cancerului de prostată.
Când această moleculă se află în cantitate mai mare, celulele canceroase sunt mai dependente de receptorul de androgeni, o proteină importantă pentru dezvoltarea cancerului de prostată și o țintă a unor tratamente.
În experimente, introducerea moleculei în tumori care deveniseră rezistente le-a făcut din nou sensibile la terapiile care țintesc receptorul de androgeni.
Descoperirea ar putea ajuta, în viitor, la identificarea cancerelor de prostată care riscă să devină rezistente și la dezvoltarea unor noi strategii de tratament.
Cancerul de prostată poate începe prin a răspunde la tratament, dar unele tumori se schimbă în timp. Celulele canceroase pot găsi modalități de a continua să se dezvolte chiar și atunci când medicamentele încearcă să le oprească.
Cercetătorii de la Fred Hutch Cancer Center au descoperit acum un posibil „comutator” molecular care ar putea contribui la această schimbare. Este vorba despre un tip de ARN, o moleculă implicată în procesul prin care celulele produc proteine.
Studiul, publicat în revista Nature, arată că un singur astfel de ARN poate influența dacă celulele cancerului de prostată rămân vulnerabile la anumite tratamente sau trec într-o stare asociată cu rezistența la medicamente.
Pentru a înțelege descoperirea, este important un lucru: multe cancere de prostată depind de androgeni, hormoni masculini care contribuie la dezvoltarea și funcționarea prostatei.
Celulele canceroase folosesc receptorul de androgeni pentru a primi aceste semnale de creștere. Din acest motiv, receptorul este o țintă importantă pentru tratamente.
Problema apare atunci când tumora se schimbă.
Unele celule canceroase ajung să se dezvolte cu mai puțină dependență de receptorul de androgeni. Astfel, tratamentele care încearcă să blocheze această cale își pot pierde eficiența.
Acest proces este una dintre problemele importante în tratamentul cancerului de prostată avansat.
Yeon Soo Kim, primul autor al studiului, a vrut să afle dacă schimbarea nu apare doar la nivelul genelor, ci și într-o etapă esențială prin care celula produce proteine.
Aici intră în scenă ARN-ul de transfer, numit și ARNt.
Pe scurt, ARNt-ul ajută celula să folosească informația transmisă de ARN-ul mesager pentru a construi proteine. Proteinele sunt esențiale pentru funcționarea și dezvoltarea celulelor.
Cercetătorii s-au întrebat dacă modificarea anumitor ARNt-uri ar putea influența și comportamentul celulelor canceroase.
Pentru a verifica acest lucru, au folosit celule de cancer de prostată, modele de șoarece și probe de tumori provenite de la pacienți.
În toate aceste modele, oamenii de știință au observat același lucru.
Un anumit ARNt, numit tRNA1Arg(UCU), se găsea în cantități mai mari în celulele cancerului de prostată care depindeau de receptorul de androgeni.
În schimb, nivelul său era mai mic în tumorile care deveniseră mai puțin dependente de acest receptor și mai rezistente la tratament.
Dar cercetătorii nu s-au oprit la această asociere.
Au vrut să afle dacă molecula are un rol direct în schimbarea comportamentului tumorii.
Rezultatul a fost unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului.
Atunci când cercetătorii au introdus tRNA1Arg(UCU) în tumorile rezistente la tratament, acestea au putut redeveni sensibile la terapiile care vizează receptorul de androgeni.
Practic, modificând nivelul unui singur ARNt, cercetătorii au putut influența starea celulelor canceroase.
„Am descoperit că putem comuta starea celulară între o stare dependentă de receptorul de androgeni și una independentă de acesta cu ajutorul unui singur ARNt”, a declarat Yeon Soo Kim, conform Medical Xpress.
Această descoperire este importantă deoarece schimbarea comportamentului celulelor poate contribui la apariția rezistenței la tratament.
Cercetătorii investighează acum dacă acest ARNt ar putea fi folosit ca biomarker.
Un biomarker este, pe scurt, un indicator biologic care îi poate ajuta pe medici și cercetători să afle mai multe despre o boală.
În acest caz, nivelul tRNA1Arg(UCU) ar putea oferi informații despre starea unei tumori și despre cât de dependentă este aceasta de receptorul de androgeni.
O altă posibilitate este ca molecula să devină, în viitor, o țintă pentru tratament.
Este însă important de precizat că cercetarea se află încă în etapa experimentală. Rezultatele nu înseamnă că pacienții pot primi în prezent un tratament bazat pe acest ARNt.
Cercetătorii cred că mecanismul descoperit ar putea fi relevant și pentru alte tipuri de cancer.
Yeon Soo Kim a menționat posibilitatea ca aceeași abordare să fie studiată în cancere precum cel pulmonar și cel de sân, în care celulele tumorale își pot schimba caracteristicile după tratament.
Andrew Hsieh, coautorul studiului, spune că rezultatele schimbă perspectiva asupra rolului pe care ARNt-urile îl pot avea în cancer.
Până acum, acestea erau privite în principal ca molecule care ajută celula să producă proteine. Studiul sugerează însă că anumite ARNt-uri pot influența activ și comportamentul celulelor canceroase.
Pentru cancerul de prostată, următoarea întrebare este dacă acest „comutator” molecular poate fi folosit pentru a anticipa rezistența la tratament sau chiar pentru a o combate.
