Acizii grași omega sunt considerați de ani de zile aliați ai sănătății, însă noi experimente preclinice aduc în atenție că aceștia pot reduce capacitatea unor celule ale sistemului imunitar de a ataca tumorile.
Acizii grași polinesaturați (PUFA), inclusiv omega-3 și omega-6, au numeroase funcții esențiale în organism, de la structura membranelor celulare până la transmiterea semnalelor între celule.
Cercetătorii de la Yale au descoperit, în experimente preclinice, că PUFA pot reduce activitatea antitumorală a celulelor ucigașe naturale, cunoscute drept celule NK.
În modelele de cancer de colon studiate la șoareci, blocarea transportului PUFA prin proteina LRP5 a îmbunătățit răspunsul antitumoral și eficiența unei forme de imunoterapie.
Rezultatele nu demonstrează că suplimentele cu omega-3 provoacă cancer la oameni. Ele indică un mecanism biologic care trebuie investigat în continuare și nu justifică oprirea tratamentelor sau a suplimentelor prescrise de medic.
Acizii grași omega sunt printre nutrienții despre care auzim cel mai des că trebuie să facă parte dintr-o alimentație sănătoasă. Peștele, nucile, semințele și anumite uleiuri vegetale sunt surse importante de acizi grași polinesaturați, iar beneficiile lor asupra mai multor procese din organism au fost intens studiate.
Dar ce se întâmplă atunci când aceste grăsimi ajung într-un mediu tumoral?
O cercetare realizată de oamenii de știință din cadrul Programului de Biologie Vasculară și Terapeutică al Facultății de Medicină a Universității Yale indică un mecanism surprinzător: anumiți acizi grași polinesaturați pot influența negativ activitatea unor celule imunitare care luptă împotriva cancerului.
Studiul, publicat în Science Signaling, analizează modul în care aceste grăsimi sunt transportate în celulele imunitare și cum acest proces poate modifica răspunsul organismului la tumori.
Pentru a înțelege descoperirea, trebuie să privim mai întâi către celulele NK, adică celulele ucigașe naturale ale sistemului imunitar.
Acestea fac parte din imunitatea înnăscută și au capacitatea de a identifica și distruge anumite celule anormale, inclusiv celule infectate cu virusuri și celule canceroase. Spre deosebire de unele celule T citotoxice, celulele NK nu au nevoie de o expunere anterioară la un antigen specific pentru a putea reacționa.
Cu alte cuvinte, ele se numără printre primii „intervenienți” ai sistemului imunitar atunci când organismul întâlnește o amenințare.
Echipa condusă de dr. Yi Luan a urmărit să afle cum influențează acizii grași polinesaturați aceste celule în interiorul micromediului tumoral.
Rezultatul a atras atenția cercetătorilor: PUFA-urile pot limita funcția antitumorală a celulelor NK.
Un rol important în acest proces îl are o proteină numită LRP5, care participă la transportul acizilor grași polinesaturați în celule.
Cercetătorii au descoperit că pătrunderea PUFA prin intermediul LRP5 modifică funcționarea celulelor NK și poate reduce capacitatea acestora de a ataca tumorile.
În modelele experimentale de cancer de colon, blocarea selectivă a LRP5 în celulele NK a avut efectul opus: celulele imunitare și-au păstrat mai bine activitatea antitumorală.
Mai mult, în modelele animale, reducerea LRP5 a fost asociată cu o încetinire a creșterii tumorii.
Un rezultat deosebit de interesant a apărut atunci când cercetătorii au analizat și imunoterapia.
În șoarecii utilizați în experimente, blocarea acestei căi a crescut eficiența inhibitorilor punctelor de control imunitar, medicamente care încearcă să ajute sistemul imunitar să recunoască și să atace mai eficient cancerul.
Imunoterapia a schimbat tratamentul mai multor tipuri de cancer, însă răspunsul la aceste terapii diferă foarte mult de la un pacient la altul.
Una dintre explicații este mediul în care se află tumora.
O tumoră nu este formată doar din celule canceroase. În jurul ei se găsesc vase de sânge, celule imunitare, țesut conjunctiv și numeroase molecule care comunică permanent între ele.
Acest așa-numit micromediu tumoral poate influența inclusiv capacitatea sistemului imunitar de a ataca cancerul.
Cercetarea de la Yale sugerează că acizii grași polinesaturați pot face parte din această ecuație. Ei nu acționează doar asupra celulelor tumorale, ci pot modifica și comportamentul celulelor imunitare care încearcă să le distrugă.
De aici apare și potențiala legătură cu imunoterapia: dacă activitatea celulelor NK este diminuată de anumite mecanisme metabolice, modificarea acestora ar putea, în viitor, să devină o strategie pentru îmbunătățirea răspunsului la tratament.
Aici este una dintre cele mai importante nuanțe ale cercetării.
Rezultatele nu arată că oamenii care consumă pește, nuci sau alimente care conțin omega-3 își cresc automat riscul de cancer. De asemenea, studiul nu demonstrează că suplimentele cu ulei de pește provoacă tumori.
Experimentele descrise sunt preclinice, fiind realizate în celule și modele animale. Rezultatele obținute la șoareci nu pot fi transferate automat la oameni.
Mai mult, „PUFA” reprezintă o categorie largă de acizi grași, nu o singură substanță. Omega-3 și omega-6 sunt molecule diferite, iar efectele lor pot depinde de tipul exact de acid gras, de doză, de țesut și de contextul biologic.
Prin urmare, descoperirea trebuie privită mai degrabă ca identificarea unei posibile căi biologice decât ca o recomandare de a elimina omega-3 din alimentație.
Cercetarea de la Yale nu este singura care ridică întrebări despre interacțiunea dintre acizii grași polinesaturați și cancer.
În 2025, o echipă de la Weill Cornell Medicine a analizat în mod special acidul linoleic, un acid gras omega-6 prezent în uleiuri precum cel de soia și de șofrănel, dar și în unele produse de origine animală.
Cercetătorii au descoperit că acidul linoleic poate activa, prin intermediul proteinei FABP5, o cale metabolică importantă numită mTORC1. Această cale este implicată în reglarea metabolismului celular și a creșterii celulare.
Efectul a fost observat în special în celulele cancerului de sân triplu negativ, un subtip pentru care opțiunile terapeutice țintite sunt mai limitate.
Într-un model de șoarece cu acest tip de cancer, o dietă bogată în acid linoleic a accelerat creșterea tumorilor. Cercetătorii au observat, de asemenea, niveluri crescute ale FABP5 și acidului linoleic în probe provenite de la paciente nou diagnosticate cu cancer de sân triplu negativ.
Important este că și acest studiu a fost unul preclinic. Autorii nu au concluzionat că orice consum de uleiuri vegetale cauzează cancer, ci au identificat un mecanism prin care acidul linoleic poate influența un anumit subtip tumoral.
Cele două cercetări ridică o întrebare importantă: ar putea alimentația să fie adaptată în funcție de tipul de cancer și de particularitățile biologice ale pacientului?
Este o direcție pe care oamenii de știință o investighează tot mai mult.
În cazul studiului de la Weill Cornell, cercetătorii au sugerat că nivelul unor proteine precum FABP5 ar putea ajuta, în viitor, la identificarea pacienților care ar beneficia de anumite intervenții nutriționale personalizate.
La Yale, cercetătorii au propus continuarea studiilor asupra mecanismelor care controlează expresia LRP5 în diferite tipuri de cancer. Dacă aceste mecanisme vor fi confirmate și în cercetări ulterioare, ele ar putea deveni ținte pentru noi terapii.
Ideea nu este, așadar, că o grăsime „bună” devine brusc „rea”, ci că efectul unei molecule poate depinde enorm de locul în care ajunge, de cantitate, de tipul de cancer și de starea celulelor asupra cărora acționează.
Pentru moment, cercetările nu justifică eliminarea peștelui, a nucilor sau a altor surse alimentare de acizi grași polinesaturați din dieta unei persoane sănătoase și nici modificarea unui tratament oncologic fără recomandarea medicului.
Mesajul cercetătorilor este unul mai nuanțat: acizii grași polinesaturați au funcții esențiale în organism, însă efectele lor asupra cancerului sunt mai complexe decât simpla împărțire în „grăsimi bune” și „grăsimi rele”.
Pe măsură ce oamenii de știință înțeleg mai bine aceste mecanisme, alimentația ar putea ajunge să fie luată în calcul într-un mod mult mai precis în oncologie.
Deocamdată însă, rezultatele de la Yale reprezintă un semnal biologic important și o direcție de cercetare, nu o dovadă că omega-3 din alimentație trebuie evitat.
Sursa științifică: Yi Luan et al., LRP5-dependent transport of polyunsaturated fatty acids serves as an immune checkpoint for natural killer cells, Science Signaling (2026), DOI: 10.1126/scisignal.ady2865.
