Fragmentele „lipsă” din cromozomul Y pot ajuta cancerul să crească la unele persoane

Ce trebuie să știi

• Cercetătorii au analizat 160 de linii celulare canceroase masculine și au descoperit că pierderea cromozomului Y nu este neapărat un fenomen „totul sau nimic”.

• 24 de gene codificatoare de proteine de pe cromozomul Y au fost pierdute în mod repetat, iar 15 au fost regăsite și în cel puțin una dintre două surse externe de date.

• Pierderea unor regiuni ale cromozomului Y a fost asociată cu modificări ale activității genelor din alte părți ale genomului, inclusiv în procese legate de imunitate, proliferare și răspunsul la stres.

• Cercetarea oferă indicii importante despre modul în care tumorile evoluează, dar autorii subliniază că rezultatele trebuie validate în cohorte de pacienți și în tumori primare înainte de a putea fi folosite clinic.

Un cromozom considerat mult timp important mai ales pentru determinarea sexului masculin ar putea avea un rol mult mai complex în organism. O nouă cercetare publicată pe 28 septembrie 2026 în revista Communications Biology arată că celulele canceroase masculine nu pierd întotdeauna întregul cromozom Y. În schimb, anumite regiuni ale acestuia, în special cele bogate în gene, pot fi eliminate în mod repetat.

Studiul, realizat de cercetători de la Cedars-Sinai și Universitatea din Arizona, inclusiv Dan Theodorescu, propune o perspectivă mai nuanțată asupra fenomenului cunoscut drept pierderea cromozomului Y - LOY (loss of Y). Cercetătorii au arătat că această pierdere poate avea loc pe regiuni specifice și poate fi însoțită de schimbări ale activității genetice în întreaga celulă.

Cromozomul Y nu dispare pur și simplu

În mod obișnuit, celulele unui bărbat au un cromozom X și unul Y. Deși cromozomul Y este mult mai mic decât X și conține mai puține gene, cercetările din ultimii ani au arătat că genele sale sunt implicate și în procese care depășesc determinarea sexului și reproducerea.

Pierderea cromozomului Y este, de altfel, una dintre cele mai frecvente modificări cromozomiale dobândite observate la bărbații care îmbătrânesc, fiind detectată în special în celulele sanguine. Fenomenul a fost asociat în cercetări anterioare cu mai multe tipuri de cancer și cu rezultate clinice mai slabe.

Noul studiu schimbă însă modul în care este privită această pierdere.

În loc ca un cromozom Y să fie considerat pur și simplu „prezent” sau „absent”, cercetătorii arată că el poate suferi o eroziune treptată și selectivă, în care unele regiuni dispar, în timp ce altele rămân intacte.

Cercetătorii au urmărit „eroziunea” cromozomului Y

Echipa a analizat date de secvențiere genomică și de expresie genetică provenite din 160 de linii celulare canceroase masculine incluse în Cancer Cell Line Encyclopedia.

Avantajul acestei abordări este că cercetătorii au putut studia direct celulele canceroase, fără ca celulele normale dintr-o probă tumorală să ascundă anumite modificări genetice.

Pentru a măsura cât de mult este „erodat” cromozomul Y, oamenii de știință au creat un indicator numit Y EroSion Score - YES. Acesta descrie pierderea cromozomului Y ca pe un spectru, de la pierderi reduse până la eroziuni extinse, și nu ca pe o simplă situație în care cromozomul există sau nu există.

Analiza a arătat că pierderile nu sunt distribuite uniform. Unele zone ale cromozomului Y sunt eliminate mai frecvent, în timp ce altele sunt păstrate.

24 de gene au fost pierdute în mod repetat

Una dintre cele mai importante observații a fost identificarea a 24 de gene codificatoare de proteine care apăreau în mod repetat în regiunile pierdute ale cromozomului Y.

Dintre acestea, 15 au fost identificate și în cel puțin una dintre două surse independente de date: secvențierea unui singur nucleu din tumori ale vezicii urinare și un panel clinic pan-cancer. Printre genele care s-au remarcat în analize s-au numărat USP9Y, KDM5D și EIF1AY, iar UTY a fost, de asemenea, identificată printre genele cu pierderi recurente.

Important este că pierderea acestor gene nu a fost observată în același mod în datele provenite de la bărbați sănătoși din Proiectul 1000 de Genomi. Acest lucru susține ideea că modificările observate în cancer sunt dobândite, nu caracteristici genetice moștenite.

Ce se întâmplă în celulă când dispar aceste regiuni

Aici apare partea cea mai interesantă a cercetării.

Cromozomul Y nu funcționează izolat. Genele și elementele sale de reglare pot influența activitatea altor gene din celulă. Cercetătorii au descoperit că pierderea unor regiuni ale cromozomului Y este asociată cu modificări ale expresiei genelor situate pe alte cromozomi.

Analiza eQTL a identificat 268 de gene autosomale care îndeplineau criteriile stabilite atât pentru asocierea cu variante din regiunile Y afectate de pierdere, cât și pentru modificarea expresiei. Dintre acestea, 168 erau mai puțin active, iar 100 mai active în celulele cu pierderea cromozomului Y.

Aceste modificări au fost asociate cu procese precum răspunsul la stres, motilitatea celulară, vindecarea rănilor, organizarea matricei extracelulare și semnalizarea imună.

Cu alte cuvinte, ștergerea unor fragmente de pe cromozomul Y poate fi însoțită de schimbări mult mai largi decât simpla pierdere a genelor respective.

Tumora pare să păstreze anumite regiuni

Un alt rezultat important este că celulele canceroase nu pierd neapărat tot cromozomul Y.

Unele regiuni au fost păstrate în mod repetat chiar și în celulele în care exista o eroziune importantă a cromozomului. Genele din aceste regiuni conservate au fost asociate cu procese precum organizarea cromatinei, diferențierea celulară și dezvoltarea reproductivă. Analizele au indicat, de asemenea, legături cu supravegherea imună, inflamația, răspunsul la stres și moartea celulară programată.

Această observație îi face pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca, în evoluția unei tumori, anumite regiuni ale cromozomului Y să fie pierdute în timp ce altele sunt menținute.

Legătura cu sistemul imunitar este una dintre piesele importante

Cercetările anterioare au sugerat deja că pierderea cromozomului Y în celulele canceroase poate influența modul în care tumora interacționează cu sistemul imunitar. Studiul actual consolidează această direcție de cercetare, arătând că regiunile pierdute ale cromozomului Y sunt asociate cu rețele genetice implicate în semnalizarea imună și adaptarea la stres.

Acest lucru este important deoarece o tumoră nu trebuie doar să se multiplice. Pentru a evolua, celulele canceroase trebuie să supraviețuiască într-un mediu dificil și, în anumite situații, să evite mecanismele prin care organismul încearcă să le elimine.

Totuși, rezultatele actuale arată asocieri biologice, iar mecanismele exacte prin care fiecare regiune pierdută a cromozomului Y influențează tumora trebuie încă demonstrate experimental.

Pierderea cromozomului Y nu înseamnă că un bărbat va face cancer

O precizare este esențială: noul studiu nu arată că pierderea cromozomului Y provoacă automat cancer și nici că orice bărbat care pierde cromozomul Y este destinat să dezvolte o tumoră.

Autorii atrag atenția că o mare parte din analiză provine din linii celulare canceroase și că rezultatele trebuie validate în cohorte de pacienți cu tumori primare. Chiar și scorul YES este prezentat de cercetători ca un instrument de cercetare și de generare a unor ipoteze, nu ca un biomarker prognostic validat pentru utilizarea clinică.

Mai mult, asocierile dintre pierderea anumitor gene și supraviețuire nu au fost ajustate pentru factori precum vârsta sau tratamentul, ceea ce limitează interpretarea lor clinică.

De ce contează această descoperire pentru cercetarea cancerului

Studiul mută atenția de la întrebarea „mai are celula cromozomul Y?” la una mult mai precisă: „ce regiuni ale cromozomului Y au fost pierdute și ce consecințe are această pierdere?”

Această diferență poate fi importantă pentru viitoarele cercetări asupra cancerelor masculine. Dacă anumite gene sau regiuni ale cromozomului Y se pierd în mod repetat și contribuie la modificarea comportamentului tumoral, ele ar putea deveni, în timp, ținte pentru studierea unor noi mecanisme terapeutice.

Pentru moment, însă, cercetătorii consideră că este nevoie de experimente suplimentare pentru a demonstra exact relația cauză-efect și pentru a verifica aceste observații direct în țesuturile pacienților. Studiul propune deja următorii pași: analizarea accesibilității cromatinei, a organizării tridimensionale a genomului și testarea experimentală a restaurării unor regiuni ale cromozomului Y.

Studiul: Nguyen T., Kuchi A., Liu H. et al., „Recurrent deletions and regulatory disruption of the Y chromosome in cancer”, Communications Biology, vol. 9, articol 1226, 2026. DOI: 10.1038/s42003-026-10875-9. Articolul a fost publicat la 28 septembrie 2026.