Sunt trei idei care circulă frecvent, dar care pot avea consecințe nedorite pentru pacienții oncologici. Dr. Mihail Pautov explică de ce aceste convingeri pot face mai mult rău decât bine.
Zahărul și cancerul: celulele tumorale consumă glucoză, dar și celulele sănătoase au nevoie de ea. Eliminarea zahărului nu înseamnă că poți înfometa selectiv tumora.
Dieta alcalină: alimentația poate modifica pH-ul urinei, însă organismul menține pH-ul sângelui în limite foarte stricte. Nu există dovezi prezentate în analiza menționată de medic că aciditatea dietei ar fi legată de cancerul de vezică.
Postul în timpul chimioterapiei: cercetările continuă, dar dovezile la oameni sunt încă limitate. Restricțiile alimentare pot fi riscante pentru pacienții care pierd în greutate și masă musculară.
Ce contează în timpul tratamentului: alimentația suficientă, menținerea greutății și a masei musculare, mișcarea în limita posibilităților și respectarea tratamentului recomandat.
Una dintre cele mai răspândite convingeri despre cancer este că zahărul ar alimenta tumorile și că renunțarea la el ar putea împiedica dezvoltarea bolii. Ideea pornește de la un fapt real, însă concluzia că simpla eliminare a zahărului poate înfometa selectiv celulele canceroase nu ține cont de felul în care funcționează organismul.
Dr. Mihail Pautov spune că aude frecvent această explicație și atrage atenția asupra riscului ca pacienții să ajungă să mănânce prea puțin tocmai atunci când au nevoie de energie pentru a face față tratamentului.
„Sunt 3 idei despre cancer pe care le aud aproape săptămânal, și în comentarii, și de la familiile pacienților, și care fac rău în tăcere, pentru că fură timp și energie exact când omul are cea mai mare nevoie de amândouă (trimite asta cuiva drag aflat în tratament!).
Cea mai răspândită e că ZAHĂRUL HRĂNEȘTE CANCERUL. Pleacă de la o observație reală, aceea că celulele tumorale consumă multă glucoză, doar că toate celulele tale funcționează cu glucoză, inclusiv creierul, iar corpul își ține glicemia constantă orice ai mânca, fabricând-o singur dacă nu i-o dai.
Nu poți înfometa doar tumora, poți în schimb să slăbești și să te epuizezi exact când ai nevoie de rezerve pentru tratament.
Asta nu înseamnă că zahărul e nevinovat, pentru că excesul duce la obezitate, iar obezitatea chiar crește riscul pentru mai multe tipuri de cancer, doar că legătura trece pe acolo”, a explicat medicul într-o postare pe Facebook.
Așadar, discuția nu este despre consumul nelimitat de zahăr, ci despre diferența dintre o alimentație echilibrată și restricțiile drastice făcute cu speranța că pot opri cancerul. În timpul tratamentului, pierderea în greutate și epuizarea pot deveni probleme importante, motiv pentru care alimentația trebuie adaptată nevoilor pacientului, nu transformată într-o metodă de înfometare a tumorii.
O altă idee întâlnită frecvent este că anumite alimente pot modifica aciditatea corpului într-un mod care ar împiedica supraviețuirea celulelor canceroase. Susținătorii dietelor alcaline pornesc de la această presupunere și recomandă schimbări alimentare pentru a obține un organism „mai alcalin”.
Dr. Mihail Pautov explică însă că organismul reglează foarte strict pH-ul sângelui, iar modificarea pH-ului urinei după consumul anumitor alimente nu demonstrează că sângele a devenit mai alcalin.
„A doua e dieta alcalină, cu ideea că dacă alcalinizezi corpul, cancerul nu mai poate trăi.
pH-ul sângelui e ținut de plămâni și de rinichi în jur de 7,4, în limite foarte strânse, iar dacă ar ieși din ele ar fi o urgență medicală.
Ce mănânci schimbă pH-ul urinei, de aceea par să funcționeze benzile de test, dar sângele rămâne unde era, iar într-o analiză care a căutat toate studiile pe tema asta, din 8.278 de articole găsite un singur studiu a fost destul de solid ca să intre, și nu a găsit nicio legătură între aciditatea dietei și cancerul de vezică”, a scris medicul.
Cu alte cuvinte, rezultatul unei benzi care măsoară pH-ul urinei nu poate fi interpretat ca dovadă că o persoană și-a schimbat aciditatea sângelui sau că a creat condiții în care cancerul nu mai poate crește. Potrivit explicației medicului, nici analiza menționată nu a identificat o legătură între aciditatea dietei și cancerul de vezică.
Al treilea subiect este mai nuanțat. Spre deosebire de primele două idei, postul în timpul tratamentelor oncologice este investigat în cercetări științifice. Totuși, faptul că o intervenție este studiată nu înseamnă că beneficiile sale sunt deja demonstrate la oameni sau că poate fi aplicată în siguranță tuturor pacienților.
În cazul persoanelor care se confruntă deja cu scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare ori pierderea masei musculare, restricțiile suplimentare pot fi deosebit de problematice. De aceea, medicul atrage atenția că o astfel de decizie nu trebuie luată pe baza unor recomandări găsite pe internet.
„A treia, cea mai delicată, e postul în timpul chimioterapiei.
Aici chiar există cercetare serioasă în desfășurare și nu vreau să fiu nedrept, doar că dovezile la om sunt încă puține, iar pacienții oncologici pierd oricum masa musculară și denutriția în timpul tratamentului înseamnă mai multe complicații, așa că e o discuție de purtat cu oncologul, nu ceva de făcut singur după un articol de pe internet”, avertizează Dr. Mihail Pautov.
Mesajul său nu este că orice formă de post ar avea în mod obligatoriu efecte negative, ci că dovezile disponibile nu justifică recomandarea lui pe cont propriu tuturor pacienților oncologici. Alimentația din timpul tratamentului trebuie discutată cu medicul oncolog, în funcție de starea pacientului și de nevoile sale nutriționale.
Dincolo de posibilele efecte asupra sănătății, cele trei convingeri pot avea și o consecință emoțională. Atunci când alimentația este prezentată ca un factor care ar putea controla evoluția cancerului, un pacient poate ajunge să creadă că vindecarea depinde de cât de disciplinat este sau că boala a evoluat pentru că nu a respectat suficient de strict anumite reguli.
Dr. Mihail Pautov consideră că această povară este nedreaptă. O persoană care trece printr-un tratament oncologic are deja de înfruntat dificultăți fizice și emoționale, fără să fie făcută să creadă că este responsabilă pentru evoluția bolii din cauza alimentelor pe care le-a consumat.
„Daaar…. de ce fac atât de mult rău niște idei care par nevinovate?
Pentru că, pe lângă timp, aduc vinovăție: omul bolnav ajunge să creadă că vindecarea depinde de cât de disciplinat e cu mâncarea, iar când boala evoluează oricum, crede că e vina lui, și mie mi se pare cel mai nedrept lucru pe care îl poți pune pe umerii cuiva”, a transmis medicul.
Evoluția cancerului nu poate fi redusă la o singură alegere alimentară. Respectarea recomandărilor privind alimentația poate contribui la îngrijirea generală a pacientului, însă nu garantează vindecarea. În același timp, agravarea bolii nu înseamnă automat că pacientul a greșit cu ceva.
În locul soluțiilor spectaculoase și al restricțiilor alimentare care promit rezultate fără suficiente dovezi, Dr. Mihail Pautov pune accentul pe lucruri simple: menținerea greutății și a masei musculare, mișcarea în limita posibilităților și respectarea tratamentului recomandat.
„Ce ajută cu adevărat e mult mai puțin spectaculos: să mănânci suficient cât să-ți ții greutatea și mușchii, să te miști cât poți și să faci tratamentul recomandat, la timp”, a scris acesta pe Facebook.
Pentru pacienți și familiile lor, mesajul este unul important: alimentația trebuie să susțină organismul în timpul tratamentului, nu să devină o sursă de teamă și vinovăție. Orice dietă restrictivă sau schimbare majoră a regimului alimentar trebuie discutată cu echipa medicală.
Uneori, sprijinul de care are nevoie o persoană bolnavă nu înseamnă să îi impui reguli suplimentare, ci să o ajuți să treacă prin tratament și să îi fii alături fără să o faci să se simtă responsabilă pentru lucruri pe care nu le poate controla.
