O formațiune nu înseamnă automat cancer. Ce diferențiază tumorile benigne de cele maligne, ce rol are biopsia și când este necesar consultul medical.
Cuvântul "tumoră" este asociat adesea cu diagnosticul de cancer. În realitate, o tumoră nu înseamnă automat cancer. Unele tumori sunt benigne, altele pot avea caracter precanceros, iar tumorile maligne sunt canceroase și pot invada alte țesuturi.
Diferența nu poate fi stabilită doar după felul în care arată sau se simte o umflătură. Investigațiile imagistice pot oferi informații importante, însă diagnosticul exact poate necesita o biopsie și un examen anatomopatologic.
O tumoră este o masă de celule anormale care apare atunci când celulele se înmulțesc într-un mod neobișnuit.
În funcție de caracteristicile acestor celule, o tumoră poate fi:
Așadar, simpla descoperire a unei formațiuni nu înseamnă automat că este vorba despre cancer.
O tumoră benignă nu este cancer. În general, aceasta nu invadează țesuturile din jur și nu formează metastaze în alte organe.
Totuși, "benign" nu înseamnă întotdeauna "fără probleme". O formațiune benignă poate deveni importantă din punct de vedere medical dacă este mare, apasă pe un nerv, obstrucționează un vas de sânge sau se află în apropierea unui organ important.
Unele tumori benigne nu au nevoie de tratament. Medicul poate recomanda doar monitorizarea lor. În alte cazuri, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală.
Printre tumorile benigne se numără adenoamele, care apar din țesutul glandular, fibroamele, formate din țesut fibros, hemangioamele, alcătuite din vase de sânge, și lipoamele, formate din țesut adipos. Unele nu necesită tratament, dar pot fi monitorizate sau îndepărtate dacă provoacă simptome ori există suspiciuni privind natura lor.
Nu orice tumoră benignă se transformă în cancer. Există însă modificări ale celulelor care pot reprezenta un risc pentru apariția cancerului.
Medicii folosesc mai mulți termeni pentru a descrie aceste modificări.
Hiperplazia apare atunci când celulele se înmulțesc mai repede decât în mod normal, dar încă au un aspect normal.
Atipia înseamnă că celulele prezintă anumite modificări față de aspectul normal.
Metaplazia apare atunci când celulele au un aspect normal, dar nu sunt tipul de celule care ar trebui să se afle în acea zonă.
Un alt termen important este displazia. În acest caz, celulele au modificări anormale, se pot înmulți mai repede și nu mai au organizarea obișnuită.
Carcinomul in situ reprezintă o modificare în care celulele au caracteristici foarte anormale, dar nu au invadat încă țesuturile din apropiere.
Carcinomul in situ este considerat o leziune neinvazivă, iar în anumite tipuri de cancer este încadrat drept stadiul 0. Situația necesită evaluare și tratament medical, deoarece aceste celule pot avea potențial de progresie.
O tumoră malignă este canceroasă. Cancerul apare atunci când celulele suferă modificări care le permit să se înmulțească necontrolat și să supraviețuiască atunci când celulele normale ar trebui să moară.
Una dintre principalele caracteristici ale cancerului este capacitatea unor celule maligne de a invada țesuturile din apropiere. Unele celule se pot desprinde de tumora inițială și pot ajunge prin sânge sau prin sistemul limfatic în alte regiuni ale organismului. Acolo pot forma tumori secundare, numite metastaze.
Tumorile maligne pot avea origini diferite. Carcinoamele apar din celulele epiteliale, sarcoamele din țesuturi precum osul sau țesuturile moi, iar tumorile cu celule germinale apar din celulele care formează ovulele sau spermatozoizii. Blastomele sunt tumori care apar mai ales la copii și provin din țesuturi embrionare.
Există câteva caracteristici care diferențiază, în general, tumorile benigne de cele maligne.
O tumoră benignă, de regulă, nu invadează țesuturile din apropiere și nu formează metastaze. După îndepărtare, de cele mai multe ori nu revine. Poate avea margini bine delimitate și, în unele cazuri, poate fi mobilă la palpare. În funcție de dimensiune și localizare, poate să nu necesite tratament și să fie doar monitorizată.
O tumoră malignă, în schimb, poate invada țesuturile din jur și se poate răspândi prin sânge sau prin sistemul limfatic, formând metastaze. Poate avea margini neregulate și poate fi mai puțin mobilă la palpare. Tumorile maligne pot recidiva după tratament și, în funcție de tipul și stadiul cancerului, pot pune viața în pericol. Ele necesită evaluare medicală și, atunci când diagnosticul este confirmat, un plan de tratament oncologic.
Aceste caracteristici sunt orientative. O persoană nu poate stabili singură natura unei formațiuni doar prin palpare sau după aspect.
Primul pas este consultul medical. Dacă medicul descoperă o formațiune suspectă, poate recomanda investigații suplimentare.
În funcție de zona afectată, acestea pot include:
Investigațiile imagistice pot arăta dimensiunea, localizarea și anumite caracteristici ale unei formațiuni. Ele nu pot stabili însă în toate cazurile, singure, dacă aceasta este benignă sau malignă.
Biopsia presupune prelevarea unei probe de țesut din formațiune. Proba ajunge la laborator, unde este examinată la microscop de medicul anatomopatolog.
"Biopsia este absolut necesară pentru confirmarea diagnosticului și pentru stabilirea gradului de agresivitate al tumorii. Ea oferă informații esențiale privind extinderea bolii și posibilitățile terapeutice", a explicat dr. Florentina Bratu, medic primar Oncologie Medicală Centrul Oncologic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Rezultatul poate arăta dacă țesutul este benign, prezintă modificări precanceroase sau conține celule maligne.
Tipul de biopsie depinde de localizarea formațiunii. În unele situații este suficientă o puncție cu ac, iar în altele proba poate fi prelevată în timpul unei colonoscopii sau al unei intervenții chirurgicale.
Tratamentul cancerului depinde de tipul tumorii, organul afectat, dimensiunea formațiunii și extinderea bolii.
În funcție de situație, planul terapeutic poate include:
Rezultatul anatomopatologic oferă informații importante pentru alegerea tratamentului. În anumite tipuri de cancer sunt necesare și teste suplimentare care identifică particularități ale celulelor tumorale.
Nu toate tumorile pot fi prevenite. Factorii genetici au un rol în apariția unor forme de cancer, iar anumite riscuri nu pot fi eliminate.
Există însă măsuri care pot reduce riscul unor cancere. Printre acestea se află renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, menținerea unei greutăți sănătoase, alimentația echilibrată, activitatea fizică și protejarea pielii de radiațiile ultraviolete.
Screeningurile recomandate pentru anumite tipuri de cancer au, de asemenea, un rol important. Ele pot identifica leziuni sau tumori într-un stadiu în care tratamentul poate fi mai eficient.
O formațiune nou apărută pe corp merită evaluată medical, mai ales dacă persistă, crește, își schimbă aspectul, provoacă durere sau este asociată cu alte simptome.
Uneori, o tumoră nu provoacă niciun simptom și este descoperită întâmplător, în timpul unei investigații sau al unui control de rutină.
Important este că o umflătură nu înseamnă automat cancer. În același timp, aspectul aparent benign nu este suficient pentru a exclude o problemă serioasă.
Diagnosticul corect se stabilește prin consult medical și, atunci când este necesar, prin investigații imagistice și examen anatomopatologic.
În România, evaluarea unei formațiuni suspecte poate începe la medicul de familie. În funcție de simptome și de localizarea formațiunii, acesta poate recomanda investigații sau poate îndruma pacientul către un medic specialist.
Atunci când există suspiciunea unei afecțiuni oncologice, sistemul CNAS prevede servicii și investigații destinate confirmării diagnosticului. Pentru investigațiile paraclinice recomandate în acest scop există un circuit distinct în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.
În funcție de situație, medicul poate recomanda analize, ecografie, CT, RMN sau alte investigații. Unele servicii sunt decontate prin sistemul de asigurări de sănătate atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de CNAS și investigația este efectuată la un furnizor aflat în relație contractuală cu casa de asigurări.
În funcție de indicația medicală și de condițiile prevăzute de CNAS, anumite investigații imagistice, inclusiv CT și RMN, pot fi decontate prin sistemul de asigurări de sănătate.
Dacă investigațiile ridică suspiciunea unei tumori, medicul poate recomanda prelevarea unei probe de țesut. Examenul anatomopatologic stabilește caracteristicile formațiunii și oferă informații esențiale pentru diagnosticul și tratamentul ulterior.
După confirmarea unei tumori maligne, pacientul intră în circuitul oncologic. Urmează evaluarea tipului de cancer, a localizării și, atunci când este necesar, a extinderii bolii.
În România funcționează Programul național de oncologie, care include mai multe componente de diagnostic, tratament și monitorizare. Reglementările CNAS din 2026 prevăd în continuare subprograme oncologice, inclusiv pentru radioterapia pacienților cu afecțiuni oncologice.
