Implanturile dentare au schimbat radical viața a milioane de oameni, oferind o soluție fixă și funcțională pentru pierderea dinților. Însă pentru aproximativ 10% până la 20% dintre pacienți, apare o complicație serioasă: periimplantita, o infecție agresivă care afectează osul maxilar și poate duce la pierderea implantului.
De ani de zile, medicii au observat un fenomen greu de explicat: antibioticele care funcționează bine în cazul infecțiilor gingivale obișnuite nu reușesc să oprească periimplantita. Acum, un studiu publicat în revista PNAS Nexus de cercetătorii de la Rutgers School of Dental Medicine oferă primul răspuns clar.
Cercetătorii au descoperit că bacteriile de pe suprafața implanturilor dentare pot coroda lent titanul din care acestea sunt fabricate. În timp, implanturile eliberează particule microscopice de titan în țesuturile din jur.
Aceste particule sunt atât de mici încât organismul le percepe ca pe niște corpuri străine contaminate cu bacterii. Problema este că sistemul imunitar nu mai reacționează normal.
„Pentru prima dată, arătăm de ce toate tratamentele cu antibiotice care funcționează în jurul dinților nu funcționează în jurul implanturilor”, a explicat Georgios Kotsakis, autorul principal al studiului și prodecan pentru cercetare clinică la Facultatea de Medicină Dentară Rutgers.
În mod normal, macrofagele, celule albe specializate în distrugerea bacteriilor, înghit și elimină microorganismele periculoase. În cazul implanturilor afectate, ele încearcă să „digere” și particulele de titan.
Doar că metalul nu poate fi descompus.
Rezultatul este dramatic: celulele imune rămân blocate într-o stare de inflamație permanentă și încep să producă substanțe inflamatorii care atacă osul maxilar.
Printre acestea se află interleukina-1 beta, o proteină implicată și în boli inflamatorii severe precum artrita reumatoidă sau boala Alzheimer.
Mai mult, macrofagele afectate își pierd capacitatea de a lupta eficient cu bacteriile. În laborator, celulele expuse la titan au eliminat mai puțin de jumătate dintre bacteriile pe care le distrugeau în mod normal.
„Aceste particule sunt mici magneți care atrag toxina bacteriană și deturnează sistemul imunitar, împiedicându-l să elimine bacteriile”, a spus Kotsakis.
La început, periimplantita seamănă foarte mult cu parodontita, boala gingivală care afectează dinții naturali. Ambele sunt provocate de bacterii orale și produc inflamație.
Totuși, există o diferență esențială: dinții naturali nu eliberează particule metalice în gingie.
De aceea, antibioticele și curățările clasice funcționează mult mai bine în cazul parodontitei. În schimb, la implanturi, inflamația continuă chiar și atunci când bacteriile sunt reduse temporar.
Practic, sistemul imunitar intră într-un cerc vicios: încearcă să lupte cu bacteriile, dar este permanent „provocat” și de particulele de titan.
Cercetătorii au identificat și mecanismul exact care declanșează această reacție exagerată.
Este vorba despre un canal de calciu numit TRPC1, aflat pe suprafața macrofagelor. Atunci când acest canal a fost dezactivat la șoareci modificați genetic, inflamația s-a redus considerabil, abcesele au fost mai mici, iar bacteriile au fost eliminate mai eficient.
Descoperirea ar putea deschide drumul către medicamente complet noi pentru periimplantită, o afecțiune care costă sistemele medicale globale peste un miliard de dolari anual.
Studiul atrage atenția și asupra modului în care sunt întreținute implanturile dentare.
În trecut, mulți stomatologi foloseau instrumente metalice clasice pentru curățarea implanturilor, la fel ca în cazul dinților naturali. Cercetările au arătat însă că aceste instrumente pot zgâria și coroda titanul, accelerând eliberarea particulelor inflamatorii.
Astăzi, metodele moderne recomandă tehnici neabrazive și instrumente speciale pentru implanturi.
Specialiștii spun că igiena orală atentă și controalele regulate rămân cele mai importante măsuri de prevenție pentru periimplantită.
Periimplantita afectează milioane de oameni la nivel mondial, însă mulți pacienți nu știu că implanturile dentare necesită îngrijire diferită față de dinții naturali.
Semnele timpurii pot include sângerare la periaj, inflamație gingivală, durere discretă sau mobilitatea implantului. Fără tratament, infecția poate distruge progresiv osul care susține implantul.
Noua descoperire schimbă însă perspectiva asupra bolii: problema nu este doar bacteria, ci și modul în care organismul reacționează la particulele de titan eliberate în jurul implantului.
Fațetele dentare pot fi un moft, mai mult decât o necesitate. Ce trebuie făcut înainte de a lua decizia îmbrăcării dinților.
Ce pățești dacă folosești gumă de mestecat. Răspunsul este șocant.
Respirația urât mirositoare poate fi un factor de risc pentru bolile de inimă.
Alimentele și băuturile pe care le consumăm pot avea un impact semnificativ asupra sănătății dentare.
Când și de ce trebuie să ne extragem măselele de minte. De ce unele persoane nu au măsele de minte.
Cât de des trebuie să schimbi periuța de dinți sau capul periuței de dinti electrice. Greșeala pe care o fac toți românii.