Rezultatele, publicate pe 4 februarie 2026 în revista Nature, sugerează că boala ar putea fi determinată de disfuncția unei rețele neuronale numite somato-cognitive action network (SCAN).
Boala Parkinson este o afecțiune neurologică progresivă care afectează peste 1 milion de persoane în Statele Unite și peste 10 milioane la nivel global. Printre simptomele principale se numără tremorul, dificultățile de mișcare, tulburările de somn și declinul cognitiv.
Tratamentele actuale, precum medicația pe termen lung sau stimularea cerebrală profundă (DBS), pot reduce simptomele, însă nu opresc evoluția bolii și nu oferă un remediu.
Studiul a fost coordonat de Changping Laboratory din China, în colaborare cu Washington University School of Medicine din St. Louis și alte instituții. Cercetătorii au analizat rolul rețelei SCAN, o structură neuronală aflată în cortexul motor, regiunea creierului responsabilă de controlul mișcărilor.
Rețeaua SCAN are rolul de a transforma planurile de acțiune în mișcări efective și de a monitoriza modul în care acestea sunt executate. Conceptul acestei rețele a fost descris pentru prima dată în 2023 de neurologul Nico U. Dosenbach și colegii săi.
Potrivit studiului recent, în boala Parkinson apare o conectivitate excesivă între SCAN și subcortex, o zonă implicată în emoții, memorie și controlul mișcărilor. Această hiperconectivitate ar perturba nu doar controlul motor, ci și funcții precum gândirea, digestia, motivația sau somnul.
"Datele arată că Parkinson este o tulburare a rețelei SCAN. Dacă această rețea este vizată în mod personalizat și precis, tratamentul ar putea fi mai eficient decât metodele folosite până acum", a declarat neurologul Nico U. Dosenbach, coautor al studiului.
Pentru a testa ipoteza, echipa coordonată de cercetătorul Hesheng Liu a analizat imagini cerebrale provenite de la peste 800 de participanți din mai multe centre de cercetare din Statele Unite și China.
Grupul a inclus pacienți cu Parkinson tratați prin stimulare cerebrală profundă, stimulare magnetică transcraniană, ultrasunete focalizate sau medicație. Pentru comparație au fost analizate și datele unor voluntari sănătoși și ale unor persoane cu alte tulburări de mișcare.
Rezultatele au arătat că tratamentul funcționa mai bine atunci când reducea hiperconectivitatea dintre SCAN și subcortex, restabilind echilibrul circuitelor implicate în planificarea și coordonarea acțiunilor.
Pornind de la aceste rezultate, cercetătorii au dezvoltat o metodă experimentală de tratament care țintește direct rețeaua SCAN. Tehnica folosește stimularea magnetică transcraniană (TMS), care trimite impulsuri magnetice către creier printr-un dispozitiv plasat pe scalp.
Într-un studiu clinic pilot, 18 pacienți care au primit stimulare direcționată către SCAN au avut o rată de răspuns de 56% după două săptămâni. Prin comparație, doar 22% dintre cei 18 pacienți la care stimularea a fost aplicată în zone cerebrale apropiate au înregistrat o îmbunătățire a simptomelor.
Eficiența terapiei direcționate către SCAN a fost astfel de aproximativ 2,5 ori mai mare decât a stimulării convenționale.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege exact modul în care diferitele componente ale rețelei SCAN contribuie la simptomele bolii.
În continuare, Dosenbach intenționează să lanseze noi studii clinice care vor testa terapii non-invazive de neuromodulare. Printre acestea se numără utilizarea unor electrozi de suprafață plasați peste regiunile SCAN pentru a trata problemele de mers la pacienții cu Parkinson, dar și explorarea ultrasunetelor focalizate de intensitate redusă pentru modificarea activității acestei rețele.
Descoperirea ar putea schimba modul în care boala Parkinson este diagnosticată și tratată, mutând accentul de la zone cerebrale individuale la circuite neuronale complexe implicate în controlul mișcărilor și al funcțiilor cognitive.