Un nou studiu realizat de cercetătorii de la University of Oxford și publicat în PLOS Biology arată că preferința pentru mâna dreaptă nu este întâmplătoare și nici exclusiv umană, ci rezultatul unui proces evolutiv început cu milioane de ani în urmă.
Aproape 90% dintre oameni sunt dreptaci, în timp ce doar aproximativ 10% folosesc predominant mâna stângă. Deși fenomenul este cunoscut de secole, explicația biologică a rămas până acum incompletă.
Pentru a înțelege de unde vine această preferință, cercetătorii au analizat date despre 2.025 de primate din 41 de specii diferite, inclusiv maimuțe mari și alte rude apropiate ale omului.
Oamenii de știință au evaluat mai multe caracteristici: utilizarea uneltelor, dieta, mediul de viață, masa corporală, structura socială, dimensiunea creierului și abilitățile motorii.
Inițial, oamenii păreau complet diferiți de restul primatelor prin dominanța clară a mâinii drepte. Însă situația s-a schimbat atunci când cercetătorii au introdus în analiză două elemente esențiale:
Potrivit cercetătorilor, odată ce aceste două trăsături au fost luate în calcul, oamenii „nu mai par o anomalie evolutivă”.
Cercetătorii spun că totul ar fi început în momentul în care strămoșii omului au renunțat treptat la mersul în patru labe.
Mersul biped a eliberat mâinile de rolul lor în locomoție, ceea ce a permis dezvoltarea unor activități tot mai complexe: manipularea obiectelor, folosirea uneltelor și mișcările fine.
Ulterior, creierul uman a început să crească și să se reorganizeze, iar această dezvoltare ar fi consolidat preferința pentru mâna dreaptă.
Autorii studiului descriu procesul ca o „evoluție în două etape”:
Folosind aceleași modele evolutive, cercetătorii au încercat să estimeze și comportamentul unor specii umane dispărute.
Rezultatele arată că primele specii umane, precum Ardipithecus și Australopithecus, aveau doar o preferință slabă pentru mâna dreaptă, asemănătoare maimuțelor moderne.
În schimb, pe măsură ce a apărut genul Homo, tendința s-a accentuat progresiv, Homo ergaster, Homo erectus, Neanderthal, au prezentat o dominanță tot mai clară a mâinii drepte, care a ajuns la nivelul extrem observat astăzi la Homo sapiens.
O specie umană a atras însă atenția cercetătorilor: Homo floresiensis, supranumită „hobbitul” datorită staturii sale foarte mici.
Acești oameni preistorici prezentau o preferință mult mai slabă pentru una dintre mâini.
Potrivit cercetătorilor de la Oxford, explicația ar putea avea legătură cu faptul că aveau un creier mai mic și un corp adaptat atât mersului în picioare, cât și cățărării.
Cu alte cuvinte, nu dezvoltaseră complet trăsăturile asociate omului modern.
Deși studiul explică de ce majoritatea oamenilor sunt dreptaci, cercetătorii recunosc că misterul stângacilor este încă departe de a fi rezolvat.
Oamenii de știință spun că ar putea exista mecanisme genetice sau neurologice mult mai complexe decât se credea până acum.
Mai mult, cercetătorii iau în calcul compararea oamenilor cu alte animale care prezintă lateralitate, inclusiv canguri sau papagali, pentru a înțelege mai bine de ce o parte mică a populației preferă mâna stângă.
Thomas A. Püschel, profesor asociat de antropologie evolutivă la Oxford, a explicat că studiul este primul care testează simultan principalele teorii despre lateralitatea umană.
„Rezultatele noastre sugerează că aceasta este probabil legată de unele dintre trăsăturile cheie care ne fac umani, în special mersul în picioare și evoluția unui creier mai mare”, a declarat cercetătorul.
El spune că analiza comparativă a primatelor îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă ce aspecte ale lateralității sunt comune în natură și care sunt specifice doar omului.