De ce te îngrași la loc după dietă? Rolul ascuns al genelor tale

Dacă sunteți la postmenopauză, genetica voastră ar putea fi motivul pentru care kilogramele pierdute revin "cu viteză maximă". Un studiu recent publicat în jurnalul Obesity explică de ce unele femei recuperează greutatea de 2 ori mai repede decât altele

Lupta împotriva obezității nu este doar o chestiune de voință, ci una scrisă în codul nostru genetic. Un studiu recent publicat în jurnalul Obesity scoate la iveală un fenomen surprinzător: în cazul femeilor aflate la postmenopauză, riscul genetic dictează viteza cu care corpul revine la greutatea inițială după o dietă.

Riscul genetic accelerează îngrășarea la femeile albe

Cercetătorii, sub coordonarea lui Harold Lee, profesor asistent la Penn State, au analizat datele a aproape 10.000 de femei. Rezultatele arată o discrepanță majoră în rândul participantelor de rasă albă. Cele care prezintă un risc genetic ridicat de obezitate au recuperat greutatea pierdută cu o viteză dublă față de cele cu un risc scăzut.

În cifre concrete, femeile albe din grupul cu risc înalt au pus la loc, în medie, două kilograme pe an. În schimb, cele cu un profil genetic favorabil au acumulat doar jumătate din această cantitate.

"Obezitatea este stigmatizată și adesea asociată cu lenea. Acesta este un mit persistent. Studiul demonstrează modul în care genetica influențează capacitatea unei persoane de a-și gestiona greutatea, prin afectarea vitezei de recuperare a kilogramelor după o pierdere moderată în greutate", explică Harold Lee.

Dieta vs. genele

O descoperire optimistă a studiului este faptul că genetica nu reprezintă o barieră în procesul de slăbire propriu-zis. Toate participantele la studiu, indiferent de rasă sau de profilul genetic, au reușit să slăbească în medie două kilograme (patru livre) în primul an, cât timp au urmat o dietă săracă în grăsimi și au beneficiat de consilierea unui nutriționist.

Lee subliniază că mediul înconjurător joacă un rol crucial în declanșarea acestor predispoziții genetice.

"Statele Unite se confruntă cu o epidemie de obezitate de câteva decenii. Acest lucru nu se datorează schimbărilor în genetica umană. Ceea ce s-a schimbat este mediul din jurul nostru, care este acum plin de opțiuni alimentare nesănătoase, dar apetisante, care copleșesc sistemele de recompensă din creier", a subliniat Lee.

De ce rezultatele diferă în cazul femeilor de culoare?

Interesant este faptul că, în cadrul studiului, femeile de culoare au recuperat greutatea într-un ritm similar, indiferent de scorul lor de risc genetic. Totuși, cercetătorii avertizează că acest lucru nu înseamnă că genetica nu contează pentru această grupă populațională, ci indică o limitare a instrumentelor actuale de măsurare.

Scorurile de risc poligenic sunt create pe baza unor baze de date care conțin mult mai mulți participanți de rasă albă. Astfel, testul actual explică 12% din obezitate în cazul persoanelor albe, dar numai 8% în cazul persoanelor de culoare.

"Cercetătorii doresc să folosească datele genetice pentru a înțelege sănătatea și pentru a face recomandări tuturor oamenilor. Nu vrem să excludem subgrupuri de oameni pe baza rasei. Trebuie să găsim modalități de a include mai multe persoane de culoare în studiile genetice la scară largă", afirmă Lee.

Schimbarea mediului poate învinge genetica

Deși genele contează, ele nu sunt o condamnare. Studiul demonstrează că atunci când mediul este modificat radical, prin dietă controlată și suport profesional constant, riscul genetic poate fi depășit, cel puțin temporar.

"În acest studiu, am văzut un efect clar al riscului genetic asupra vitezei cu care femeile au recuperat greutatea. Pe de altă parte, riscul genetic nu a influențat pierderea în greutate. Când mediul a fost schimbat suficient, femeile par să fi depășit riscul genetic", concluzionează autorul studiului.