Semnalul de alarmă transmis de burta la femei. Organul care cedează din cauza grăsimii

Obezitatea este un factor de risc cunoscut pentru sănătate, însă un studiu recent demonstrează că modul în care corpul distribuie grăsimea contează mai mult decât numărul de kilograme de pe cântar.

Cercetătorii de la Universitatea Federală din São Carlos (UFSCar), Brazilia, au identificat o legătură directă între grăsimea viscerală și incontinența urinară de efort la femei.

Grăsimea viscerală depășește greutatea totală ca factor de risc

Deși masa corporală totală are importanța ei, distribuția grăsimii în regiunea abdominală este factorul decisiv pentru pierderile involuntare de urină. Grăsimea viscerală, adică stratul care se acumulează între organele interne, crește riscul de incontinență cu aproximativ 51%.

Incontinența urinară de efort apare în timpul activităților cotidiene simple: strănut, râs, ridicarea unor obiecte grele sau exerciții fizice. Această afecțiune semnalează faptul că planșeul pelvin nu mai poate susține presiunea crescută din interiorul abdomenului.

Mecanismul prin care excesul de grăsime slăbește mușchii pelvini

Cercetătorii explică acest fenomen prin două procese distincte:

• Presiunea mecanică: Acumularea de grăsime în cavitatea abdominală exercită o forță constantă asupra organelor interne. Această greutate suplimentară suprasolicită mușchii planșeului pelvin, care obosesc și își pierd eficiența în timp.
• Inflamația metabolică: Grăsimea viscerală este activă din punct de vedere metabolic. Ea eliberează substanțe inflamatorii în fluxul sanguin, proces care deteriorează calitatea fibrelor musculare și reduce capacitatea lor de contracție, potrivit EOJGRB.

Incontinența nu este doar o problemă a bătrâneții

O concepție greșită frecventă asociază pierderile de urină exclusiv cu înaintarea în vârstă. Studiul, realizat pe femei cu vârste între 18 și 49 de ani, demonstrează că afecțiunea vizează toate categoriile de vârstă. Lipsa exercițiilor specifice pentru musculatura pelvină duce la atrofierea acesteia, indiferent de etapa vieții în care se află pacienta.

Pe lângă distribuția grăsimii, alți factori precum numărul de sarcini, menopauza și calitatea asistenței obstetricale influențează sănătatea pelvină. Intervențiile invazive din timpul nașterii, cum este epiziotomia, pot crește riscul de disfuncții pe termen lung.

Kinetoterapia, standardul de aur în tratament

Vestea bună oferită de experți este că incontinența urinară poate fi prevenită și tratată prin exerciții țintite. Antrenarea mușchilor planșeului pelvin sub supravegherea unui fizioterapeut reprezintă soluția optimă.

Este esențial ca exercițiile să beneficieze de îndrumare profesională, deoarece aproximativ 30% dintre femei nu pot contracta acești mușchi corect în mod voluntar. O execuție greșită poate chiar să agraveze problema. Cu un protocol adecvat, îmbunătățirile devin vizibile în aproximativ trei luni, însă antrenamentul trebuie menținut pe tot parcursul vieții pentru a păstra forța musculară.