Conform Organizației Mondiale a Sănătății, probioticele sunt definite ca microorganisme vii care, atunci când sunt administrate în cantități adecvate, conferă un beneficiu de sănătate organismului gazdă.
Probioticele sunt comunități de ființe microscopice vii, în principal bacterii (cum sunt genurile Lactobacillus și Bifidobacterium) și unele specii de drojdii (precum Saccharomyces boulardii), care coexistă în simbioză cu organismul uman.
Sănătatea organismului uman depinde de echilibrul unui ecosistem microscopic complex, adăpostit în cea mai mare parte la nivelul intestinelor, cunoscut sub numele de microbiom. În centrul acestui ecosistem se află probioticele.
Importanța probioticelor reiese din rolul lor structural și reglator în menținerea homeostaziei, adică a echilibrului intern al corpului, într-o lume în care factorii de stres moderni atacă în mod constant flora intestinală.
Corpul nostru găzduiește atât bacterii benefice, cât și bacterii potențial patogene. Probioticele sunt foarte importante deoarece au capacitatea de a menține un raport optim între acestea, prevenind starea de disbioză (dezechilibru), care stă la baza multor afecțiuni cronice și inflamatorii.
Având în vedere că aproximativ 70-80% din celulele sistemului imunitar sunt localizate în țesutul limfoid asociat intestinului, probioticele joacă un rol important în antrenarea și activarea acestor celule. Fără o populație adecvată de probiotice, capacitatea organismului de a recunoaște și de a lupta cu virusurile sau bacteriile periculoase este sever compromisă.
Nu în ultimul rând, probioticele au rol de barieră de protecție împotriva toxinelor și ajută la menținerea integrității mucoasei intestinale. Ele împiedică macromoleculele alimentare nedigerate, toxinele și agenții patogeni să treacă din intestin în fluxul sangvin, un fenomen periculos cunoscut sub numele de sindromul intestinului permeabil.
Beneficiile probioticelor se pot vedea prin îmbunătățiri directe, măsurabile și specifice asupra calității vieții și ameliorării diverselor simptome sau patologii.
Primele și cele mai evidente beneficii sunt resimțite la nivelul sistemului digestiv. Probioticele ameliorează semnificativ simptomele sindromului de colon iritabil, reduc balonarea și durerile abdominale, și reglează în același timp tranzitul intestinal atât în cazurile de constipație cronică, cât și în perioadele de diaree asociate frecvent cu tratamentele cu antibiotice.
Pe lângă optimizarea digestiei, consumul regulat de bacterii bune scurtează durata și severitatea răcelilor comune prin stimularea producției de anticorpi specifici, și oferă o rezistență sporită organismului în perioadele cu viroze respiratorii.
Probioticele influențează în mod direct și sănătatea mentală și emoțională, prin intermediul axei intestin-creier. Deoarece o mare parte din serotonină (hormonul fericirii) este sintetizată la nivelul intestinului cu ajutorul florei intestinale, un microbiom echilibrat contribuie activ la reducerea anxietății, a stresului și a simptomelor depresive.
În plus, aceste microorganisme ajută la modularea răspunsurilor imunitare exagerate și pot atenua manifestările alergiilor sezoniere sau ale eczemelor la copii.
Probioticele intervin pozitiv și în sănătatea metabolică și susțin controlul greutății și al inflamației. Anumite tulpini intervin în metabolismul grăsimilor și pot ajuta la o mai bună gestionare a greutății corporale și la reducerea stocării excesive de țesut adipos.
Termenul generic de probiotice acoperă o diversitate biologică extrem de vastă, care se clasifică în funcție de genuri, specii și tulpini specifice, fiecare cu un rol bine definit în organism. Mai concret, un probiotic este identificat printr-un nume format din trei părți: genul (de exemplu, Lactobacillus), specia (rhamnosus) și tulpina specifică (notată de obicei cu litere și cifre, precum GG).
Acestei clasificare este foarte importantă deoarece beneficiile probioticelor sunt specifice tulpinii. Două bacterii din aceeași specie pot avea efecte complet diferite asupra organismului, motiv pentru care eficiența unui probiotic depinde direct de tulpina selecționată.
Există sute de specii bacteriene care populează tractul digestiv, însă cele mai multe probiotice utilizate fac parte din două genuri bacteriene principale, alături de o categorie specială de drojdii benefice:
Este cel mai cunoscut și răspândit gen de probiotice. Aceste bacterii produc acid lactic prin fermentarea carbohidraților și creează un mediu acid în intestin care inhibă dezvoltarea bacteriilor dăunătoare. Ele colonizează în principal intestinul subțire și mucoasa vaginală.
Lactobacillus acidophilus este principala utilizată din acest gen, deoarece este esențială pentru digestia lactozei și pentru refacerea florei după tratamentele cu antibiotice.
Lactobacillus rhamnosus (în special tulpina GG) este una dintre cele mai intens studiate tulpini din lume, recunoscută pentru eficiența sa remarcabilă în combaterea diareei infecțioase sau a celei induse de antibiotice, dar și în stimularea imunității copiilor.
Lactobacillus reuteri este o specie care s-a dovedit extrem de utilă în reducerea colicilor la sugari și în îmbunătățirea sănătății orale.
Aceste bacterii reprezintă unele dintre primele microorganisme care colonizează intestinul nou-născuților și rămân vitale pe tot parcursul vieții. Ele se găsesc cu precădere în intestinul gros (colon), unde joacă un rol structural major.
Bifidobacterium bifidum ajută la menținerea integrității barierei intestinale, împiedică toxinele să treacă în sânge și sprijină digestia fibrelor alimentare complexe.
Bifidobacterium infantis este foarte importantă pentru sugari, deoarece este specializată în descompunerea oligozaharidelor din laptele matern, și pune bazele unui sistem imunitar puternic.
Bifidobacterium lactis este recunoscută pentru capacitatea sa de a îmbunătăți tranzitul intestinal lent, fiind un aliat de bază în combaterea constipației și a balonării.
Spre deosebire de primele două categorii, care sunt bacterii, Saccharomyces boulardii este o drojdie (un fung) microscopică nepatogenă. Descoperită în Asia în încercarea de a găsi un remediu împotriva holerei, această tulpină are un avantaj uriaș: nu este distrusă de antibiotice. Din acest motiv, este tipul de probiotic de primă alegere care se administrează simultan cu tratamentele antibiotice pentru a preveni distrugerea florei intestinale și apariția diareei asociate.
Cele mai accesibile și recunoscute surse de bacterii bune provin din gama produselor lactate supuse fermentației controlate. Aceste alimente transformă lactoza (zahărul din lapte) în acid lactic, și astfel devin mai ușor de digerat și mult mai bogate în nutrienți asimilabili.
Iaurtul natural și sana, obținute prin fermentarea laptelui cu niște culturi simbiotice de Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophilus, reprezintă baza unui aport zilnic de bacterii bune, cu condiția să fie consumate în varianta lor simplă, fără adaos de zahăr sau fructe procesate.
Chefirul este realizat cu ajutorul granulelor de chefir, o comunitate complexă de bacterii și drojdii. Spre deosebire de iaurt, chefirul colonizează mult mai eficient tractul digestiv și oferă o diversitate mult mai mare de tulpini microbiene active.
Pentru persoanele care prezintă intoleranță la lactoză sau care urmează o dietă vegetariană, natura oferă o alternativă la fel de bogată prin intermediul legumelor și plantelor supuse fermentației lactice.
Varza acră, gogonelele, castraveții sau conopida puse la fermentat exclusiv în apă cu sare (fără oțet, care distruge bacteriile vii) sunt surse bogate de Lactobacillus. Pe lângă aportul masiv de probiotice, varza acră, de exemplu, oferă și o doză generoasă de vitamina C și enzime digestive.
Kombucha, o băutură acidulată și revigorantă, este obținută prin fermentarea ceaiului îndulcit cu ajutorul unei culturi simbiotice de bacterii și drojdii (SCOBY). Kombucha populează intestinul cu microorganisme benefice și aduce în corp și antioxidanți puternici.
Miso, tempeh, kimchi sunt preparate tradiționale din Orient (în special din Japonia și Coreea) recunoscute pentru sprijinirea longevității, obținute prin fermentarea boabelor de soia sau a legumelor condimentate, ce combină densitatea nutrițională ridicată cu o concentrație masivă de culturi vii.
Deși suplimentele alimentare oferă doze concentrate și izolate de tulpini bacteriene, sursele naturale sunt preferabile deoarece probioticele din alimente vin la pachet cu o întreagă gamă de nutrienți. În aceste produse fermentate, bacteriile bune sunt însoțite în mod natural de enzime digestive, acizi organici și prebiotice, iar acest mix le asigură o rată de supraviețuire mult mai mare în fața acidului gastric din stomac.
Probioticele sunt microorganisme vii, reprezentate în principal de bacterii și drojdii selecționate, care sunt introduse în organism prin alimentație sau suplimente pentru a suplimenta flora intestinală existentă. Aceste culturi active ajută la descompunerea nutrienților, limitează dezvoltarea microorganismelor dăunătoare și susțin funcționarea optimă a sistemului imunitar.
Prebioticele reprezintă o categorie de carbohidrați complecși și fibre vegetale pe care sistemul digestiv uman nu le poate descompune sau absorbi în mod direct. Aceste substanțe traversează stomacul și intestinul subțire fără a fi modificate, și ajung în intestinul gros unde sunt utilizate ca sursă de energie de către bacteriile intestinale. Prin urmare, rolul principal al prebioticelor este de a stimula în mod selectiv creșterea și activitatea biologică a probioticelor.
Eficiența unui supliment probiotic este strâns legată de capacitatea microorganismelor de a supraviețui barierelor naturale ale corpului, în special acidității gastrice din stomac și acțiunii bilei în duoden. Din acest motiv, momentul ales pentru administrare joacă un rol decisiv în rata de supraviețuire a bacteriilor bune până când acestea ajung în intestinul gros, locul unde trebuie să își exercite acțiunea.
Majoritatea studiilor clinice sugerează că cel mai potrivit moment pentru a lua probiotice este chiar înainte de masă sau în timpul acesteia, de preferat la micul dejun. Alimentele consumate ajută la tamponarea acidului gastric, reduc aciditatea din stomac și oferă un vehicul protector care facilitează trecerea rapidă și în siguranță a bacteriilor către intestine. Administrarea probioticelor pe stomacul complet gol poate expune microorganismele unui mediu mult mai ostil și le poate diminua considerabil viabilitatea.
O excepție de la această regulă o reprezintă suplimentele special concepute cu capsule gastrorezistente sau enterice, care protejează conținutul bacterian în mod mecanic și permit administrarea în orice moment al zilei.
Pe lângă sincronizarea cu mesele, consistența și durata curei sunt la fel de importante pentru obținerea unor rezultate vizibile. O cură cu probiotice ar trebui să dureze minimum câteva săptămâni pentru a permite bacteriilor să colonizeze și să modifice semnificativ profilul florei intestinale. De asemenea, administrarea trebuie însoțită de un aport adecvat de lichide la temperatura camerei, deoarece băuturile foarte fierbinți, cum sunt ceaiul sau cafeaua, pot distruge instantaneu culturile vii de bacterii, dacă sunt consumate simultan cu suplimentul.
Antibioticele reprezintă una dintre cele mai mari descoperiri ale medicinei, ce salvează milioane de vieți prin distrugerea bacteriilor care provoacă infecții grave în organism. Cu toate acestea, antibioticele nu pot distinge între agenții patogeni periculoși și bacteriile benefice care alcătuiesc flora noastră intestinală. De aceea, ca urmare a tratamentului cu antibiotice, echilibrul microbiomului este profund perturbat și apare starea de disbioză, care se manifestă frecvent prin tulburări digestive neplăcute, cum este diareea asociată antibioticelor, sau prin scăderea imunității generale.
Pentru a contracara aceste efecte secundare, administrarea probioticelor în paralel cu tratamentul antibiotic a devenit o recomandare medicală standard. Regula de bază în această situație este menținerea unui interval de timp de minimum două sau trei ore între administrarea antibioticului și cea a probioticului. Dacă cele două produse sunt luate în același timp, antibioticul va distruge bacteriile bune din supliment și îi va anula complet utilitatea.
Excepția în acest context este drojdia probiotică Saccharomyces boulardii, care, fiind un organism fungic și nu o bacterie, prezintă o rezistență naturală la antibiotice și poate fi administrată fără riscul de a fi neutralizată.
Protecția microbiomului nu se încheie însă odată cu ultima pastilă de antibiotic, deoarece regenerarea completă a unei flore intestinale afectate poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Din acest motiv, este important ca tratamentul cu probiotice să fie continuat încă cel puțin două sau trei săptămâni după finalizarea tratamentului cu antibiotice. Această etapă post-tratament asigură repopularea treptată a colonului cu tulpini diverse și puternice, cum sunt cele din genurile Lactobacillus și Bifidobacterium, care consolidează din nou bariera de apărare a organismului și previn recidiva infecțiilor sau instalarea unor dezechilibre digestive cronice.
Conceptul de „cel mai bun probiotic” este complet greșit dacă este privit ca un panaceu universal. Un probiotic eficient nu este cel mai scump sau cel mai popular de pe piață, ci acela care este calibrat perfect pe nevoile specifice, biologice și unice ale organismului tău.
Primul și cel mai important criteriu este înțelegerea specificității de tulpină. Lumea probioticelor este organizată în genuri, specii și tulpini specifice, iar eficiența unui probiotic este strict dependentă de această ultimă componentă, tulpina. Două bacterii din aceeași specie pot produce efecte complet diferite în organism. Prin urmare, alegerea trebuie dictată direct de problema pe care dorești să o abordezi.
Dacă obiectivul tău este refacerea organismului în timpul sau după un tratament cu antibiotice, ai nevoie de tulpini cu o rezistență dovedită clinic în fața agenților antimicrobieni, cum este drojdia Saccharomyces boulardii sau bacteria Lactobacillus rhamnosus GG, capabile să prevină instalarea diareei și a disbiozei.
Dacă te confrunți cu sindromul de colon iritabil, balonare sau tranzit intestinal neregulat, cele mai bune rezultate le oferă formulele complexe, cu mai multe specii, ce includ tulpini din genul Bifidobacterium, care colonizează colonul și reduc sensibilitatea intestinală.
Pe de altă parte, dacă scopul tău este creșterea imunității în sezonul rece sau reducerea reacțiilor alergice, atenția ta ar trebui să se îndrepte spre formule ce conțin Lactobacillus acidophilus sau Lactobacillus paracasei, recunoscute pentru capacitatea lor de a stimula producția de anticorpi la nivelul mucoasei intestinale.
Foarte importantă în alegerea probioticului ideal este analiza concentrației și a viabilității microorganismelor, parametru măsurat în Unități Formatoare de Colonii (UFC). Pe eticheta unui produs de calitate trebuie să fie specificat numărul de bacterii vii garantat din momentul fabricării până la sfârșitul perioadei de valabilitate. Pentru întreținere zilnică și prevenție, o doză cuprinsă între 5 și 10 miliarde de UFC este, de regulă, suficientă. În schimb, dacă organismul traversează o criză, cum ar fi o infecție acută, un tratament cu antibiotice sau o boală inflamatorie intestinală, medicii recomandă doze terapeutice mult mai mari, care pot varia între 20 și chiar 50 de miliarde de UFC pe zi, pentru a asigura o colonizare rapidă și eficientă.
Nu în ultimul rând, calitatea superioară a unui supliment este dată de tehnologia de încapsulare și de prezența ingredientelor sinergice. Bacteriile probiotice sunt extrem de sensibile la mediul acid din stomac și la sucurile biliare, de aceea este recomandat să alegi produse care folosesc capsule gastrorezistente sau enterice, special proiectate pentru a se dizolva abia în intestin, care garantează că microorganismele ajung vii la destinație.
Cele mai eficiente formule sunt cele de tip simbiotic, care asociază probioticele cu prebiotice (cum ar fi inulina sau fructo-oligozaharidele), care le asigură acestora combustibilul necesar pentru a se dezvolta, a se multiplica și a supraviețui în noul lor mediu.
Probioticele sunt promovate intens pentru capacitatea lor de a reechilibra flora intestinală și sunt considerate de majoritatea oamenilor ca fiind complet inofensive, putând fi consumate fără restricții, însă, în medicină, nicio substanță sau organism activ nu are un efect absolut unilateral. Deși sunt sigure pentru marea majoritate a populației, probioticele pot genera o serie de efecte adverse, de la reacții minore și trecătoare, până la complicații severe în cazuri medicale specifice.
Cel mai frecvent efect advers raportat în urma începerii unei cure cu probiotice, în special în cazul formulelor cu concentrații mari (UFC), este chiar de natură digestivă. Mulți utilizatori se confruntă în primele zile cu meteorism (balonare), flatulență, crampe abdominale ușoare sau chiar modificări ale tranzitului intestinal (ușoară diaree sau constipație). Aceste manifestări reprezintă o consecință directă a modificării bruște a ecosistemului bacterian din colon. Bacteriile nou introduse încep să fermenteze resturile alimentare și să modifice aciditatea locală, generează gaze și modifică motilitatea intestinală. În mod normal, acest disconfort este temporar și dispare în câteva zile, pe măsură ce organismul se adaptează la noua configurație a microbiomului.
Există, însă, și o categorie de efecte adverse extrem de grave, dar foarte rare, ce apar atunci când probioticele sunt administrate unor persoane cu un profil medical fragil. Trebuie înțeles că probioticele rămân microorganisme vii, iar în anumite circumstanțe, ele se pot comporta ca agenți patogeni oportuniști. La persoanele sever imunocompromise (pacienți oncologici sub chimioterapie, bolnavi infectați cu HIV în stadii avansate sau persoane care iau medicamente imunosupresoare puternice), bacteriile sau drojdiile din suplimente pot trece din tractul digestiv direct în fluxul sangvin, iar acest fenomen poate declanșa infecții sistemice grave, cum sunt septicemia sau endocardita. De asemenea, pacienții în stare critică (internați la terapie intensivă, purtătorii de catetere venoase centrale etc.) sau nou-născuții prematuri prezintă un risc crescut de translocație bacteriană, motiv pentru care administrarea probioticelor în cazul lor este restricționată și trebuie monitorizată medical.
Multe dintre efectele adverse atribuite probioticelor nu sunt cauzate de bacteriile în sine, ci de excipienții sau de mediul în care au fost cultivate microorganismele. Unele tulpini de probiotice sunt crescute pe medii ce conțin lactate sau soia, iar persoanele cu alergii severe la proteinele din lapte (cazeină) sau cele cu intoleranță severă la lactoză pot experimenta reacții alergice, urticarie sau disconfort gastric major din cauza urmelor prezente în capsule. În plus, anumite tulpini bacteriene utilizate în alimentele fermentate sau în suplimente pot produce amine biogene, cum este histamina. Pentru persoanele care suferă de intoleranță la histamină, consumul de probiotice poate declanșa simptome asemănătoare unei alergii: dureri de cap, înroșirea feței, mâncărimi ale pielii sau congestie nazală.
Un alt risc asociat cu utilizarea pe termen lung și nejustificată a probioticelor este potențarea sau declanșarea sindromului de suprapopulare bacteriană a intestinului subțire. În mod normal, marea majoritate a bacteriilor trebuie să se stabilească în intestinul gros, însă atunci când se administrează doze masive de probiotice, sau când motilitatea intestinală este lentă, aceste bacterii pot coloniza în mod anormal intestinul subțire. Aici, ele fermentează carbohidrații prematur și pot provoca balonare severă, malabsorbție, scădere în greutate și oboseală cronică.
