EXCLUSIV Ce trebuie să știi dacă ești fumător. Testul salvator pe care ar trebui să îl faci anual

În contextul Zilei Mondiale Fără Tutun, marcată sub tema globală a combaterea dependenței de nicotină și a demascării produselor înșelătoare, medicii trag un semnal de alarmă major pentru consumatorii de tutun. Plămânul suferă în tăcere, iar lipsa simptomelor dureroase ascunde adesea boli severe aflate în plină dezvoltare.

Orice persoană care fumează, de exemplu, cel puțin un pachet de țigări pe zi, poate dezvolta un grad de emfizem după 10 ani de expunere, așa cum arată studiile clinice.

"Orice fumător peste 40 de ani ar trebui să facă cel puțin o spirometrie pe an.

Suntem obișnuiți că, dacă avem glicemia crescută, mergem la diabetologi. Că, dacă avem tensiune crescută, consultăm cardiologii. Sau că, dacă avem transaminaze crescute, ne adresăm specialiștilor. În schimb, nu suntem obișnuiți cu testul de spirometrie, care:

Nu doare

Este gratuit

Poate fi folosit ca instrument de screening de rutină în practica clinică", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar Pneumologie, în exclusivitate la DC Medical.

Difuzia alveolară vs. spirometria

Milioane de fumători se bazează pe o iluzie periculoasă: dacă testul de spirometrie iese bine sau dacă radiografia este curată, plămânii lor sunt în siguranță. În realitate, degradarea respiratorie se poate ascunde în spatele unor analize aparent perfecte.

"În spirometrie, de exemplu, poți avea emfizem sau altă patologie, în afară de BPOC, dar mușchiul diafragmatic poate fi foarte apt. Acest mușchi, situat sub plămân și care susține inspirația, contribuie cu aproximativ 70% la procesul inspirator. Totuși, există pacienți care au peste 90%, chiar peste 100% din VEMS, dar totuși respiră greu. În aceste cazuri, recomandăm testul numit difuzia alveolară.

Acest test nu este forțat: pacientul inhalează un amestec de gaze, iar noi evaluăm la nivelul membranei alveolare ce procent din oxigen se combină cu hemoglobina (oxi-hemoglobina) și cât din carbo-hemoglobina se disociază. Practic, vedem cât de funcțională este membrana alveolară pentru transferul oxigenului necesar organismului. Acest test este mult mai relevant decât spirometria simplă.

Astfel, chiar dacă testele spirometrice arată valori bune (plus-minus, poate exista o restricție), putem identifica fenomene restrictive, de exemplu în cazul unui surplus ponderal, în locul unui fenomen obstructiv. În aceste situații, se recomandă evaluarea difuziei alveolare.

Pe computer tomograf putem vizualiza leziunile, emfizemul sau fibroza pulmonară, dar acestea sunt date anatomice. În schimb, teste precum difuzia alveolară, body-plethysmografia sau oscilometria ne arată funcțional cât din plămânul pacientului mai este activ și cât de afectate sunt căile respiratorii distale. Aceste informații sunt esențiale pentru planificarea investigațiilor ulterioare", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar Pneumologie, în exclusivitate la DC Medical.