Aceste substanțe prezente în viața de zi cu zi alimentează cancerul și îi favorizează dezvoltarea.
Microplasticele au fost descoperite în sânge, în țesutul cerebral, în placentă și chiar în tumori. Prezența lor în organism ridică întrebări despre efectele pe termen lung asupra sănătății, inclusiv despre un posibil risc de cancer. Cu toate acestea, cercetătorii nu au dovezi suficiente pentru a demonstra că particulele de plastic provoacă direct această boală.
Deși unele studii au identificat concentrații mai mari de microplastice în țesuturile bolnave decât în cele sănătoase, rezultatele nu demonstrează că particulele au provocat apariția bolii. Există și posibilitatea ca țesuturile afectate să acumuleze mai ușor aceste particule.
Interesul cercetătorilor pentru acest subiect vine din faptul că microplasticele pot declanșa în organism procese biologice asociate cu apariția unor boli grave. Printre acestea se numără inflamația cronică, stresul oxidativ, dereglările hormonale și deteriorarea ADN-ului.
Aceste mecanisme pot contribui la dezvoltarea cancerului, însă prezența lor nu înseamnă automat că o persoană va dezvolta această boală.
"Nu cunosc dovezi credibile care să arate că microplasticele provoacă cancer", a declarat Philip Landrigan, epidemiolog și director al Global Observatory on Planetary Health de la Boston College, din Statele Unite, potrivit Medscape.
Specialistul atrage însă atenția că lipsa unei legături cauzale demonstrate nu înseamnă că microplasticele sunt inofensive. Cercetările privind efectele lor asupra sănătății umane se află încă într-un stadiu incipient.
Unul dintre motivele pentru care oamenii de știință analizează această posibilă legătură este creșterea numărului de cazuri de cancer colorectal la adulții tineri, în special în rândul generațiilor născute după anii 1960.
Cercetătorii suspectează că factorii de mediu ar putea avea un rol în această tendință, dar nu au identificat o singură cauză.
Printre factorii analizați se află obezitatea din copilărie, lipsa activității fizice, consumul de alimente ultraprocesate și modificările microbiomului intestinal. Microplasticele au intrat și ele în atenția specialiștilor, deoarece generațiile mai tinere au fost expuse la cantități tot mai mari de plastic prin alimente, apă și produse de uz zilnic.
Problema este că aceste expuneri se suprapun. De exemplu, alimentele ultraprocesate pot reprezenta și o sursă de microplastice, prin procesele industriale și ambalajele folosite. Din acest motiv, cercetătorilor le este greu să stabilească dacă particulele de plastic au un rol direct în apariția cancerului sau dacă sunt doar unul dintre numeroșii factori implicați.
Unele cercetări de mici dimensiuni au identificat concentrații mai mari de microplastice în țesuturile afectate de boală decât în țesuturile sănătoase din apropiere.
Un studiu-pilot prezentat în 2026, la un simpozion al Societății Americane de Oncologie Clinică, a analizat probe de țesut de la 10 pacienți operați pentru cancer de prostată. Cercetătorii au descoperit în țesutul tumoral o cantitate de microplastice de aproximativ 2,5 ori mai mare decât în țesutul normal.
Rezultatul a atras atenția, dar autorii studiului au avertizat că nu se poate demonstra o relație de cauzalitate.
Stacy Loeb, profesoară de urologie și sănătate a populației la Facultatea de Medicină Grossman a Universității din New York, a explicat că există și posibilitatea ca țesutul tumoral să favorizeze acumularea microplasticelor.
Cercetări similare au raportat prezența acestor particule în tumori colorectale și cerebrale. Totuși, studiile sunt mici și analizează țesuturile după apariția bolii. Prin urmare, ele nu pot stabili dacă microplasticele au fost prezente înainte de apariția tumorii sau dacă s-au acumulat ulterior.
O altă problemă importantă o reprezintă substanțele chimice asociate produselor din plastic. Unele dintre acestea au fost deja clasificate drept cancerigene sau probabil cancerigene.
Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) clasifică, de exemplu, clorura de vinil drept cancerigenă pentru oameni. Această substanță este folosită la fabricarea policlorurii de vinil (PVC) și este asociată cu apariția cancerului hepatic.
Alte substanțe, precum bisfenolii și ftalații, pot afecta sistemul hormonal. Unele dintre aceste substanțe sunt investigate pentru posibile efecte asupra riscului de cancer, dar nivelul dovezilor diferă în funcție de compus și de tipul de cancer analizat.
Este importantă, așadar, diferența dintre riscurile asociate anumitor substanțe chimice din plastic și efectele particulelor de microplastic în sine. Faptul că unele substanțe folosite la fabricarea plasticului sunt cancerigene nu demonstrează automat că microplasticele provoacă cancer.
Una dintre cele mai mari dificultăți este măsurarea exactă a expunerii fiecărei persoane la microplastice. Cercetătorii nu dispun încă de metode standardizate și validate suficient pentru a determina cu precizie cantitatea de particule care ajunge în organism și efectele acesteia pe termen lung.
În iulie 2026, Agenția pentru Protecția Mediului din Statele Unite (EPA) a exclus microplasticele din cea mai recentă regulă de monitorizare a contaminanților din apa potabilă, invocând lipsa unei metode analitice validate. Decizia a venit în contextul în care autoritățile americane anunțaseră anterior un program de cercetare în valoare de 144 de milioane de dolari pentru investigarea efectelor plasticului asupra sănătății.
Pentru a demonstra o relație de cauzalitate, oamenii de știință au nevoie de mai multe studii, realizate de echipe independente și pe grupuri diferite de persoane. Rezultatele trebuie să indice în mod constant aceeași legătură.
Deocamdată, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Chiar dacă legătura directă dintre microplastice și cancer nu este demonstrată, medicii recomandă prudență și măsuri simple pentru reducerea expunerii.
Thejus Jayakrishnan, medic oncolog specializat în afecțiuni digestive la Dana-Farber Cancer Institute din Boston, recomandă ca oamenii să acorde prioritate factorilor de risc pentru cancer pentru care există dovezi solide. Printre aceștia se numără fumatul, consumul de alcool, obezitatea și lipsa activității fizice.
În același timp, câteva măsuri practice pot limita contactul inutil cu plasticul:
Specialiștii avertizează că unele suplimente sunt promovate ca soluții pentru absorbția și eliminarea microplasticelor. Până în prezent, nu există studii clinice care să demonstreze că aceste produse reduc nivelul microplasticelor din țesuturile umane.
Există și o procedură medicală, numită schimb plasmatic terapeutic, care poate elimina o parte dintre particulele de microplastic din sânge. Totuși, rămâne neclar dacă această intervenție aduce beneficii concrete pentru sănătate și dacă poate preveni apariția unor boli.
