Durerea nu pare să crească pur și simplu odată cu vârsta. O analiză globală realizată pe date de la peste 6,1 milioane de persoane din 118 țări arată că cele mai importante creșteri ale durerii apar, în multe cazuri, înainte de 55 de ani.
Femeile au raportat mai frecvent durere decât bărbații în toate cele 11 zone ale corpului analizate.
Durerile de spate au fost cele mai răspândite, afectând aproximativ 40% dintre participanți, în timp ce durerea facială a fost raportată de aproximativ 2%.
Cele mai accentuate creșteri ale durerii au apărut înainte de 55 de ani, dar evoluția diferă în funcție de zona corpului.
În țările cu un nivel mai scăzut al dezvoltării umane, povara durerii a fost mult mai mare la vârste înaintate, iar cauzele acestei diferențe nu sunt pe deplin înțelese.
Durerea este una dintre principalele cauze ale dizabilității la nivel mondial, însă compararea acestui simptom între populații este dificilă. Nu există o metodă universală prin care durerea auto-raportată să poată fi evaluată în același mod la persoane de vârste diferite și din regiuni diferite.
O nouă analiză internațională publicată în revista Nature Medicine încearcă să ofere tocmai un astfel de instrument de comparație.
Matt Fillingim, Etienne Vachon-Presseau și colegii lor au analizat date privind durerea raportată de pacienți, colectate între 1990 și 2025. Setul de date a inclus 6.125.459 de persoane cu vârste de la 5 ani până la peste 100 de ani, din 118 țări și teritorii.
Rezultatele conturează o imagine surprinzătoare: deși durerea devine o problemă importantă la vârste înaintate, ea nu pare să crească uniform, an după an, pe măsură ce îmbătrânim.
Una dintre cele mai constante diferențe observate în analiză a fost cea dintre femei și bărbați.
În toate cele 11 regiuni ale corpului investigate, femeile au raportat durere mai frecvent decât bărbații.
Diferențele cele mai mari au fost observate în cazul durerilor faciale, durerilor de cap și durerilor de stomac sau abdominale.
Rezultatul nu înseamnă că toate femeile resimt mai multă durere decât toți bărbații sau că sexul este singurul factor care explică aceste diferențe. Studiul arată însă un tipar consistent la nivelul populațiilor analizate.
Cât de frecventă este, de fapt, durerea?
Prevalența a variat considerabil în funcție de zona corpului. Durerea facială a fost raportată de aproximativ 2% dintre persoane, în timp ce durerile de spate au ajuns la aproximativ 40%.
Analiza a urmărit mai multe regiuni ale corpului, ceea ce le-a permis cercetătorilor să observe că durerea nu evoluează identic în toate zonele.
De exemplu, durerile de cap și cele abdominale au atins un vârf mai devreme în viață, în timp ce durerile de spate, șold și genunchi au continuat să crească odată cu înaintarea în vârstă.
Cu alte cuvinte, nu există o singură „curbă a durerii” care să se potrivească tuturor oamenilor.
Una dintre concluziile importante ale cercetării este că cea mai accentuată creștere a prevalenței durerii a avut loc înainte de vârsta de 55 de ani, în toate zonele corporale analizate.
Acest lucru poate schimba modul în care este privită prevenirea durerii.
Dacă durerea este considerată în principal o problemă a vârstei înaintate, intervențiile de prevenție pot începe prea târziu. Autorii sugerează, în schimb, că măsurile de prevenire și reducere a durerii ar trebui să înceapă mai devreme în viață.
Totuși, momentul în care durerea atinge nivelurile cele mai ridicate diferă în funcție de regiunea corpului. Unele tipuri de durere apar sau ating valori maxime mai devreme, în timp ce problemele musculo-scheletale, precum cele de spate, șold și genunchi, pot continua să se accentueze odată cu vârsta.
Cercetătorii au observat și diferențe importante între țările cu niveluri diferite de dezvoltare umană.
Începând cu vârsta de 40 de ani, durerea în orice parte a corpului, durerile articulare și durerile de spate au crescut mai rapid în țările cu valori mai scăzute ale Indicelui de Dezvoltare Umană (IDU).
Diferența devenea deosebit de evidentă la vârste înaintate.
La persoanele de 80 de ani sau peste, prevalența oricărei dureri corporale era cu aproximativ 31 de puncte procentuale mai mare în țările cu valori mai scăzute ale IDU decât în cele cu valori mai ridicate.
În cazul durerilor lombare, diferența a fost și ea importantă: acestea au fost aproape de două ori mai frecvente în țările cu un nivel mai scăzut al dezvoltării umane.
Cercetătorii au analizat și câțiva factori de risc cunoscuți, printre care fumatul, obezitatea și veniturile reduse.
Aceștia au contribuit la explicarea diferențelor privind povara durerii, dar într-o măsură mai mică decât s-ar fi putut anticipa în contextele cu un nivel de dezvoltare mai scăzut.
Prin urmare, rămâne o întrebare importantă: de ce este durerea atât de frecventă în anumite populații?
Studiul nu oferă un răspuns definitiv. Diferențele în ceea ce privește accesul la servicii medicale, condițiile de muncă, mediul, stilul de viață și alți factori ar putea contribui, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele din spatele acestor variații.
Importanța cercetării nu constă doar în cifrele privind prevalența durerii.
Autorii propun curbe de referință globale și regionale pentru durere pe parcursul vieții, care ar putea permite cercetătorilor să compare mai ușor nivelurile durerii între populații, regiuni și categorii de vârstă.
Un astfel de instrument ar putea fi util pentru identificarea grupurilor în care durerea reprezintă o problemă deosebit de mare și pentru orientarea strategiilor de prevenție și monitorizare.
În același timp, rezultatele atrag atenția asupra unui aspect esențial: durerea nu trebuie privită doar prin prisma bolilor diagnosticate.
O persoană poate avea dureri importante chiar dacă nu are acces la un sistem medical care să identifice și să documenteze cauza. Tocmai de aceea, evaluarea directă a durerii raportate de oameni poate completa informațiile obținute din statisticile privind diagnosticele medicale.
Cercetătorii atrag atenția că majoritatea datelor analizate au fost colectate la un singur moment în timp pentru fiecare persoană.
Asta înseamnă că rezultatele permit compararea diferitelor grupe de vârstă, dar nu arată în mod direct cum se schimbă durerea la aceeași persoană pe măsură ce îmbătrânește.
De exemplu, faptul că persoanele de 70 de ani raportează mai multă durere decât cele de 30 de ani nu demonstrează că fiecare persoană va urma exact aceeași evoluție de la 30 la 70 de ani.
Chiar și cu această limitare, amploarea analizei – peste 6,1 milioane de persoane din 118 țări și teritorii – oferă o imagine globală fără precedent asupra modului în care durerea diferă în funcție de vârstă, sex, regiunea corpului și nivelul de dezvoltare al țării.
Cercetătorii consideră că rezultatele susțin ideea unei abordări mai timpurii și mai bine adaptate fiecărei regiuni pentru prevenirea și reducerea durerii.
Sursa: Matt Fillingim et al., „Global and regional reference curves for pain across the life course in 6.1 million people from 118 countries”, Nature Medicine (2026), DOI: 10.1038/s41591-026-04696-w.
