Grăsimea care îți poate afecta rinichii. Riscul crește după 40 de ani

Ce trebuie să știi

• Mai multă grăsime corporală s-a asociat cu valori mai mici ale eGFR, mai ales după 40 de ani.
• Grăsimea viscerală și cea din ficat au avut o legătură deosebit de constantă cu funcția renală mai slabă.
• La femei, asocierile dintre masa de grăsime și eGFR au fost, în general, mai puternice.
• Masa fără grăsime, care include în principal masa musculară, a avut o asociere favorabilă cu eGFR la adulții mai în vârstă.

Greutatea corporală nu influențează doar inima sau glicemia. Un nou studiu realizat în Germania arată că mai multă grăsime corporală poate fi asociată cu o funcție mai slabă a rinichilor, mai ales după vârsta de 40 de ani și în cazul femeilor.

Cercetătorii au analizat date de la peste 4.200 de adulți și au urmărit legătura dintre compoziția corpului și rata estimată de filtrare glomerulară, cunoscută sub prescurtarea eGFR. Acest indicator oferă medicilor o imagine asupra modului în care funcționează rinichii.

Ce au descoperit cercetătorii

Rezultatele arată o legătură între mai multe forme de țesut adipos și valori mai mici ale eGFR.

Persoanele cu indice de masă corporală (IMC), circumferință abdominală sau masă grasă mai mari au avut, în general, valori mai mici ale eGFR.

Același lucru a apărut și în cazul grăsimii viscerale, adică grăsimea care se acumulează în jurul organelor interne. Și cantitatea de grăsime din ficat a avut o asociere cu valori mai mici ale funcției renale, notează Medscape.

Nu orice tip de țesut adipos a avut însă aceeași legătură cu rinichii.

Grăsimea din jurul organelor pare mai importantă

Cercetătorii au folosit și imagistica prin rezonanță magnetică pentru a măsura grăsimea viscerală, grăsimea de sub piele și grăsimea din ficat.

Grăsimea viscerală și grăsimea hepatică au avut cea mai constantă asociere cu valori mai mici ale eGFR.

Acest lucru este important deoarece grăsimea viscerală are un rol metabolic diferit față de grăsimea aflată imediat sub piele. Ea poate fi asociată cu inflamația și cu modificări metabolice care afectează mai multe organe.

După 40 de ani, rezultatele se schimbă

Una dintre cele mai interesante observații ale studiului ține de vârstă. La adulții sub 40 de ani, o masă corporală sau o cantitate mai mare de grăsime s-a asociat cu valori mai mari ale eGFR.

După vârsta de 40 de ani, relația s-a inversat. O cantitate mai mare de grăsime corporală a fost asociată cu valori mai mici ale eGFR.

Autorii atrag astfel atenția că vârsta poate schimba relația dintre compoziția corpului și funcția renală.

Femeile au avut asocieri mai puternice

Diferențele dintre femei și bărbați au fost, de asemenea, importante. La femei, valorile mai mari ale masei corporale și ale masei de grăsime au avut o asociere mai puternică cu valori mai mici ale eGFR. Diferența a fost mai evidentă în unele dintre formulele folosite pentru estimarea funcției renale.

Asta nu înseamnă că excesul de greutate afectează rinichii doar la femei. Rezultatele sugerează însă că sexul poate influența relația dintre compoziția corpului și funcția renală.

Mușchii pot avea o legătură diferită cu rinichii

Cercetătorii au analizat și proporția de masă fără grăsime din organism. Aceasta include în principal masa musculară, dar și alte țesuturi care nu sunt grăsime.

O proporție mai mare de masă corporală fără grăsime s-a asociat cu valori mai mari ale eGFR, în special la adulții mai în vârstă.

Cu alte cuvinte, studiul sugerează că nu este suficient să ne uităm doar la numărul de kilograme. Compoziția corpului poate conta la fel de mult.

Ce înseamnă pentru sănătate

Rezultatele nu demonstrează că grăsimea corporală provoacă direct scăderea funcției renale. Studiul a identificat asocieri, nu o relație clară de cauză și efect.

În plus, cercetătorii nu au măsurat direct rata de filtrare a rinichilor. Ei au folosit formule care estimează eGFR pe baza unor markeri precum creatinina și cistatina C. Aceste estimări pot avea o marjă de eroare, mai ales atunci când funcția renală este foarte bună.

Există și posibilitatea unei selecții a participanților, deoarece persoanele mai sănătoase și mai mobile au avut șanse mai mari să participe la studiu.

Kilogramele nu spun toată povestea

Mesajul important al cercetării este că greutatea corporală nu trebuie privită separat de compoziția corpului, vârstă și sex.

După 40 de ani, cantitatea de grăsime corporală, în special grăsimea viscerală și cea din ficat, a avut o asociere cu valori mai mici ale eGFR. În schimb, o proporție mai mare de masă fără grăsime a avut o asociere favorabilă cu acest indicator.

Pentru sănătatea rinichilor, contează astfel nu doar câte kilograme are o persoană, ci și unde se află grăsimea și câtă masă musculară are.