Microplasticele pot traversa un model al barierei placentare și pot modifica hormonii. Ce nu demonstrează studiulMai multe tipuri de microplastice și nanoplastice au traversat un model celular al barierei...
Mai multe tipuri de microplastice și nanoplastice au traversat un model celular al barierei placentare și au influențat producția unor hormoni steroizi. Experimentul nu demonstrează însă că particulele produc aceleași efecte în organismul femeilor însărcinate sau că provoacă probleme de dezvoltare fătului.
Studiul a fost coordonat de cercetători de la Vrije Universiteit Amsterdam și publicat în revista Molecular and Cellular Endocrinology.
Microplasticele și nanoplasticele au fost identificate anterior în sângele uman, placentă, lichid amniotic și meconiu. Prezența lor nu indică însă automat producerea unui efect nociv.
Pentru a înțelege mai bine ce se poate întâmpla la nivelul placentei, cercetătorii au construit în laborator un model format din trei straturi de celule umane vii.
Primul strat a fost format din celule BeWo b30, care reproduc anumite caracteristici ale țesutului ce acoperă vilozitățile placentare.
Al doilea strat a conținut celule HUVEC, izolate din vena unui cordon ombilical uman. Împreună, primele două straturi au fost utilizate pentru a imita bariera fizică placentară.
Al treilea strat a fost alcătuit din celule H295R, provenite din glanda suprarenală umană. Acestea au fost folosite pentru a reprezenta componenta de producere a hormonilor din cadrul relației placentă - glandă suprarenală fetală.
Cercetătorii au aplicat diferite tipuri de particule de plastic pe stratul exterior și au urmărit, timp de 72 de ore, dacă acestea trec prin model și cum influențează producția hormonală.
După 72 de ore, majoritatea polimerilor testate au fost detectați pe partea cealaltă a membranei, deși în proporții diferite.
Au fost analizate particule din materiale precum:
Poliamida a fost singurul material care nu a fost identificat în cantități măsurabile după traversarea modelului.
Microscopia cu fluorescență a arătat particule încorporate în primele două straturi celulare, dar nu și în celulele H295R folosite pentru a reproduce componenta suprarenală fetală.
Înainte de expunerea la particulele de plastic, cercetătorii au identificat în model 19 hormoni steroizi diferiți.
După introducerea microplasticelor și nanoplasticelor, mai multe tipuri de polimeri au fost asociate cu o scădere a nivelului de etiocolanolonă. Expunerea la polistiren a influențat și nivelurile de estrogen.
Hormonii steroizi îndeplinesc funcții importante în timpul sarcinii și în dezvoltarea fetală. Cercetătorii consideră că modificările observate justifică investigații suplimentare asupra mecanismelor prin care particulele ar putea influența producția hormonală.
„Studiul nostru arată că mai multe tipuri de microplastice și nanoplastice pot traversa un model al placentei umane și pot influența producția hormonală”, a explicat cercetătoarea Jeske van Boxel.
Modelul a fost realizat în laborator și nu reproduce în totalitate complexitatea placentei, circulația sângelui, metabolismul matern și interacțiunile dintre mamă și făt.
Chiar autorii avertizează că rezultatele nu înseamnă în mod direct că microplasticele produc efecte nocive în timpul sarcinii.
Nu se știe încă dacă nivelurile de expunere întâlnite în viața de zi cu zi produc modificări hormonale comparabile și nici dacă acestea pot afecta dezvoltarea fătului.
Experimentul oferă o dovadă de mecanism într-un model celular, nu o demonstrație a unui efect clinic la femeile însărcinate. Următorii pași trebuie să stabilească nivelurile reale de expunere, durata acesteia și posibilele consecințe biologice.
Metadescriere: Microplasticele au traversat un model celular al barierei placentare și au modificat producția unor hormoni, arată un studiu.
