Ficatul ar putea fi afectat de o combinație neașteptată: particule minuscule de plastic ajunse în organism și o alimentație bogată în grăsimi și colesterol.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Oklahoma arată că microplasticele pot amplifica leziunile hepatice în contextul unei diete care favorizează apariția bolii ficatului gras.
Microplasticele, fragmente extrem de mici rezultate din degradarea obiectelor din plastic, au devenit una dintre marile preocupări ale cercetătorilor din domeniul sănătății. Aceste particule pot fi inhalate, ingerate prin alimente și apă sau pot ajunge pe piele.
„Expunerea la microplastice este inevitabilă. Le inhalăm, le ingerăm și se află pe pielea noastră”, a explicat dr. Tae Gyu Oh, coordonatorul studiului și profesor asistent de oncologie la Facultatea de Medicină a Universității din Oklahoma, conform Medical Xpress.
Cercetătorii au vrut să afle nu doar dacă microplasticele pot afecta ficatul, ci și ce se întâmplă atunci când acestea se combină cu un alt factor deja cunoscut pentru efectele negative asupra acestui organ: dieta bogată în grăsimi și colesterol.
Iar rezultatele au ridicat semne de întrebare.
Studiul, publicat în revista „Science Advances”, a analizat efectele polietilenei, unul dintre cele mai răspândite tipuri de plastic, folosit inclusiv pentru pungi și recipiente alimentare.
Cercetătorii au administrat șoarecilor aceeași cantitate de microplastice timp de opt săptămâni. Un grup a primit o dietă normală, iar alt grup a primit o dietă concepută pentru a imita steatohepatita asociată disfuncției metabolice (MASH), o formă avansată de boală a ficatului gras.
Rezultatul a fost surprinzător: animalele care au consumat dieta bogată în grăsimi și au fost expuse la microplastice au avut markeri ai afectării hepatice de peste două ori mai mari comparativ cu șoarecii expuși la aceleași particule, dar hrăniți normal.
Cercetătorii spun că efectul observat sugerează o posibilă „colaborare negativă” între factorii de mediu și stilul de viață.
Pentru a înțelege exact ce se întâmplă în ficat, echipa lui Oh a folosit mai multe tehnologii de analiză a țesutului hepatic.
Una dintre cele mai importante a fost transcriptomica spațială — o metodă modernă care permite identificarea exactă a zonelor în care apar modificări în celule.
Spre deosebire de metodele tradiționale, care oferă o imagine generală a milioane de celule, această tehnologie poate arăta unde apar exact „punctele fierbinți” ale inflamației și leziunilor.
„Această imagine de înaltă rezoluție ne-a ajutat să identificăm zone specifice ale leziunilor hepatice la nivel individual de celulă, lucru imposibil de observat prin metodele clasice”, a declarat Oh.
Practic, cercetătorii au putut vedea mai clar locurile în care microplasticele par să perturbe funcționarea ficatului.
Un alt element important descoperit în studiu este implicarea unei proteine numite PPAR-alfa.
Aceasta are un rol esențial în modul în care ficatul gestionează grăsimile și produce energie. PPAR-alfa influențează și gena Anxa2, implicată în repararea țesuturilor.
Cercetătorii au observat indicii că expunerea la microplastice ar putea modifica aceste mecanisme.
„Descoperirile sugerează că microplasticele pot afecta unele dintre sistemele naturale de apărare și reparare ale ficatului”, a spus dr. Oh.
Această observație este importantă deoarece ficatul are o capacitate mare de regenerare, însă inflamația persistentă și factorii toxici pot împiedica procesul de refacere.
Deși experimentul a fost realizat pe șoareci, iar rezultatele nu demonstrează încă același efect direct la oameni, cercetarea oferă noi indicii despre modul în care factorii din mediu pot influența sănătatea ficatului.
Boala ficatului gras este deja una dintre cele mai frecvente afecțiuni metabolice la nivel mondial, fiind asociată cu obezitatea, alimentația dezechilibrată și sedentarismul.
Noul studiu sugerează că, pe lângă acești factori cunoscuți, ar putea exista și alte elemente de mediu care contribuie la deteriorarea ficatului.
„Microplasticele fac parte din mediul nostru cotidian, dar încă descoperim modul în care influențează organismul”, a transmis cercetătorul.
Rezultatele deschid noi direcții de cercetare pentru a înțelege dacă particulele de plastic acumulate în organism pot contribui, pe termen lung, la inflamație și boli hepatice.
Pungile, ambalajele și recipientele din plastic fac parte din viața de zi cu zi, iar eliminarea completă a expunerii este dificilă. Însă cercetătorii încearcă acum să afle cât de mare este impactul acestor particule asupra organelor interne și cum pot fi reduse riscurile.
Ficatul, unul dintre cele mai importante „laboratoare” ale organismului, pare să fie unul dintre organele care trebuie urmărite atent în această nouă problemă de sănătate publică.
