De ce o persoană are febră, oboseală sau dureri de cap după vaccinare, în timp ce alta nu are aproape nicio reacție? Ddiferențele ar putea începe chiar înainte de vaccin, în felul în care este „setat” sistemul imunitar al fiecăruia.
Nu toată lumea pornește cu aceeași „reactivitate” a sistemului imunitar, iar interferonul pare să joace un rol important.
Cu cât răspunsul natural la interferon este mai activ înainte de vaccinare, cu atât reacțiile temporare pot fi mai pronunțate.
Cercetătorii au identificat și un mecanism care ar putea explica de ce reacțiile sunt mai evidente după doza a doua, cel puțin pentru vaccinurile cu ARNm studiate.
Lipsa reacțiilor adverse nu înseamnă că vaccinul nu funcționează. Intensitatea simptomelor nu este un indicator al eficacității vaccinului.
Roșeață și durere la locul injectării, febră, oboseală, dureri de cap sau, dimpotrivă, absolut niciun simptom. Reacțiile după vaccinare pot arăta foarte diferit de la o persoană la alta. Acum, cercetătorii au identificat un mecanism biologic care ar putea explica cel puțin o parte din această diferență.
O echipă de la Centrul de Vaccinologie al Universității din Geneva (UNIGE) și de la Spitalul Universitar din Geneva (HUG) a descoperit că unele persoane au, încă înainte de vaccinare, un sistem imunitar înnăscut mai reactiv. Mai exact, acestea prezintă o activitate mai intensă a răspunsului la interferon, molecule esențiale în apărarea antivirală. Cu cât acest răspuns este mai puternic, cu atât crește probabilitatea apariției unor simptome tranzitorii după vaccinare. Studiul a fost publicat în Science Translational Medicine la 17 septembrie 2026.
În majoritatea cazurilor, reacțiile apărute după vaccinare sunt ușoare și trecătoare. Ele apar deoarece vaccinul activează sistemul imunitar, astfel încât organismul să învețe să recunoască antigenii și să fie pregătit să răspundă mai eficient unei eventuale infecții viitoare.
Această activare poate produce inflamație în zona în care a fost administrat vaccinul, ceea ce explică roșeața, durerea sau umflătura. În același timp, activarea sistemului imunitar poate fi însoțită de simptome generale precum oboseală sau febră.
Problema este că sistemul imunitar nu reacționează identic la toți oamenii. Unele persoane nu simt aproape nimic, în timp ce altele pot avea simptome asemănătoare gripei.
„Deși știm că persoanele în vârstă tind să prezinte mai puține reacții la vaccinare din cauza scăderii funcției imunitare asociate vârstei și că doza de vaccin poate influența severitatea efectelor secundare, mecanismele biologice care stau la baza acestor diferențe individuale în ceea ce privește simptomele au rămas puțin înțelese”, explică Arnaud Didierlaurent, profesor asociat la Centrul de Vaccinologie UNIGE/HUG și la Departamentul de Patologie și Imunologie al Facultății de Medicină a UNIGE.
Pentru a investiga aceste diferențe, cercetătorii au monitorizat sistemul imunitar al 51 de persoane sănătoase recrutate la HUG, care au primit două doze ale unui vaccin cu ARNm împotriva COVID-19. Participanții au fost urmăriți timp de șapte zile după fiecare vaccinare, deoarece reacțiile adverse apar de regulă în primele una-două zile și pot fi mai evidente după doza a doua.
Cercetătorii s-au concentrat asupra unui mecanism important al imunității înnăscute: răspunsul la interferon.
„Acest studiu ne-a permis să identificăm un rol important al unui sistem de apărare antiviral legat de interferon în explicarea diferențelor dintre indivizi în ceea ce privește efectele secundare. Acest sistem de apărare imunitară înnăscut ne ajută, în special, să combatem infecțiile virale. Cu cât răspunsul natural la interferon al unei persoane este mai activ, chiar înainte de vaccinare, cu atât reacțiile sale la vaccinare sunt mai probabil să fie mai pronunțate”, explică Natacha Madelon, asistentă universitară principală de cercetare și predare la Centrul de Vaccinologie și prima autoare a studiului.
Interferonul poate fi imaginat ca un fel de sistem de alarmă antivirală al organismului. Atunci când celulele sunt infectate de un virus, ele produc interferoni, care transmit semnale celulelor din apropiere și le pregătesc să se apere.
Dar cercetătorii au observat că oamenii nu pornesc de la același „nivel de referință”.
„Din motive pe care încă nu le înțelegem pe deplin, dar care ar putea fi legate de factori genetici, de un anumit microbiom sau de un episod inflamator anterior, unele persoane prezintă o semnătură imunitară legată de interferon mai puternică înainte de a primi vaccinul, ceea ce pare să influențeze intensitatea reacției lor la vaccinare”, explică Didierlaurent.
Cu alte cuvinte, diferența dintre „am făcut febră după vaccin” și „nu am simțit nimic” ar putea fi influențată, cel puțin parțial, de starea sistemului imunitar înainte ca injecția să fie administrată.
Cercetarea a indicat și un al doilea mecanism posibil, observat într-un model animal.
După prima vaccinare, organismul începe să producă anticorpi și celule T capabile să recunoască antigenul prezentat de vaccin. Atunci când este administrată o doză ulterioară, această imunitate dobândită poate contribui la activarea rapidă a unor componente ale sistemului imunitar înnăscut.
Printre acestea se află monocitele, un tip de globule albe. Aceste celule pot reacționa mai intens și pot atrage alte celule implicate în inflamație către locul injectării. Astfel, răspunsul local poate deveni mai pronunțat.
Este un posibil motiv pentru care unele persoane observă o reacție mai puternică după doza a doua.
Descoperirile deschid o direcție interesantă pentru cercetarea vaccinurilor: separarea mecanismelor care ajută organismul să construiască o protecție imună eficientă de cele care contribuie mai ales la simptomele neplăcute de după vaccinare.
Dacă cercetările viitoare confirmă aceste mecanisme și în cazul altor tipuri de vaccinuri, informațiile ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor vaccinuri mai bine tolerate, fără ca răspunsul imun protector să fie compromis. Echipa lui Didierlaurent investighează deja dacă aceleași mecanisme apar și în cazul altor vaccinuri.
Totuși, cercetarea nu înseamnă că intensitatea reacțiilor poate fi folosită pentru a spune cât de bine „a prins” vaccinul.
„În orice caz, o reacție ușoară sau chiar absența simptomelor după vaccinare nu înseamnă în niciun fel că vaccinul este ineficient. Gravitatea efectelor secundare nu este, așadar, în sine, un indicator al eficacității unui vaccin”, concluzionează Didierlaurent.
Cercetarea, realizată de Natacha Madelon și colaboratorii săi, se intitulează „Baseline interferon signaling in monocytes and antibody-mediated innate activation are associated with reactogenicity to mRNA vaccines” și a fost publicată în Science Translational Medicine, în 2026.
DOI: 10.1126/scitranslmed.aee4776.
