Un nou studiu realizat de cercetătorii Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului (IARC), parte a Organizației Mondiale a Sănătății, arată că aproximativ 2,3 milioane de cazuri de cancer din 2024 au fost atribuite unor agenți infecțioși.
2,3 milioane de cazuri noi de cancer din 2024, aproximativ 12% din totalul mondial, au fost atribuite unor infecții.
Helicobacter pylori și HPV au avut fiecare o contribuție de aproximativ 4% din totalul cazurilor de cancer, fiind printre principalii agenți implicați.
Virusurile, bacteriile și paraziții pot contribui la apariția cancerului prin mecanisme diferite, de la modificarea ADN-ului până la inflamația cronică.
O parte importantă dintre aceste cancere poate fi prevenită, prin vaccinare, depistarea și tratarea anumitor infecții și prin programe de screening.
Cancerul este asociat de obicei cu factori precum fumatul, alcoolul, alimentația, excesul ponderal sau expunerea la anumite substanțe. Însă există și o altă piesă importantă a puzzle-ului: infecțiile.
Potrivit unei noi analize publicate în The Lancet Oncology, aproximativ 2,3 milioane dintre cazurile noi de cancer înregistrate în 2024 la nivel mondial, adică aproximativ 12% din total, au fost atribuite unor infecții. Studiul IARC este una dintre cele mai recente și cuprinzătoare evaluări ale poverii globale a cancerelor asociate infecțiilor și utilizează estimări din baza de date Global Cancer Observatory.
Important: faptul că un cancer este „atribuibil” unei infecții nu înseamnă că orice persoană infectată va dezvolta cancer. Vorbim despre o relație cauzală estimată la nivel populațional, iar apariția cancerului depinde de numeroși factori.
Cea mai mare parte a poverii cancerelor asociate infecțiilor provine de la câțiva agenți patogeni.
În datele analizate pentru 2024, Helicobacter pylori a fost asociat cu aproximativ 4% din toate cazurile de cancer, iar virusul papiloma uman (HPV) cu un procent similar. Virusurile hepatitice B și C și virusul Epstein-Barr (EBV) au contribuit, de asemenea, la o proporție importantă din cazurile atribuite infecțiilor.
În ansamblu, studiul a evaluat 12 agenți infecțioși clasificați de IARC drept cancerigeni pentru oameni, printre care H. pylori, HPV, virusurile hepatitice B și C, EBV, HIV și anumite virusuri, bacterii și paraziți mai puțin cunoscuți. Analiza include și asocieri infecție-cancer stabilite mai recent.
Aceste infecții pot fi implicate în apariția a peste 20 de tipuri de cancer, inclusiv cancere ale stomacului, ficatului, colului uterin și anumite cancere ale sângelui.
Legătura poate părea surprinzătoare: cum poate un virus sau o bacterie să ducă, după ani, la apariția unei tumori?
Mecanismele diferă de la un agent infecțios la altul. În cazul unor virusuri, infecția poate interveni direct asupra mecanismelor care controlează diviziunea și supraviețuirea celulelor.
În mod normal, celulele au „frâne” biologice care împiedică multiplicarea necontrolată. Dacă o celulă suferă o deteriorare importantă, organismul poate opri diviziunea ei sau poate declanșa moartea celulară programată.
Unele virusuri pot perturba aceste mecanisme. De exemplu, anumite proteine produse de HPV cu risc oncogen pot interfera cu proteine importante pentru controlul ciclului celular, inclusiv p53 și proteina retinoblastomului (RB). Atunci când aceste mecanisme de protecție sunt compromise, celulele infectate pot deveni mai vulnerabile la acumularea unor modificări care, în timp, favorizează apariția cancerului.
Un alt mecanism este integrarea materialului genetic viral în ADN-ul celulei gazdă. În anumite situații, acest proces poate perturba gene care controlează multiplicarea sau moartea celulelor.
Există și virusuri care poartă sau activează mecanisme capabile să favorizeze direct transformarea malignă a celulelor.
Nu doar virusurile pot contribui la apariția cancerului.
Unul dintre cele mai importante exemple este Helicobacter pylori, o bacterie care poate coloniza stomacul și care este cunoscută pentru rolul său în apariția gastritei și ulcerului gastric.
Problema apare mai ales atunci când infecția persistă pe termen lung. Organismul răspunde prin inflamație, iar inflamația cronică poate deteriora țesuturile.
Pe măsură ce organismul încearcă să repare aceste leziuni, celulele se divid. Cu cât ciclurile de deteriorare și reparare se repetă mai mult, cu atât cresc și oportunitățile pentru apariția unor erori genetice. În anumite condiții, aceste modificări pot contribui la transformarea celulelor în celule canceroase.
H. pylori este astfel una dintre cele mai importante ținte ale prevenției cancerului asociat infecțiilor.
Un alt exemplu important îl reprezintă virusurile hepatitice B și C.
Acestea pot produce infecții persistente ale ficatului. În timp, infecția cronică poate determina inflamație și leziuni repetate ale țesutului hepatic, crescând riscul unor modificări care pot culmina cu apariția cancerului hepatic.
În cazul hepatitei B, există și un mecanism suplimentar: materialul genetic al virusului poate interacționa cu celulele hepatice și cu mecanismele lor de control.
De aceea, prevenirea, depistarea și tratarea hepatitelor virale reprezintă și o componentă a prevenției cancerului.
Poate cel mai clar exemplu că o infecție poate reprezenta o țintă pentru prevenirea cancerului este HPV.
Unele tipuri de HPV sunt strâns asociate cu cancerul de col uterin, dar virusul este implicat și în alte tipuri de cancer.
Vaccinarea împotriva HPV poate preveni infecțiile cu tipurile de virus pentru care vaccinul oferă protecție și, implicit, reduce riscul unor cancere asociate acestor infecții.
Experiența Australiei este una dintre cele mai cunoscute. După introducerea programului național de vaccinare împotriva HPV în 2007, infecțiile cu HPV au scăzut puternic în rândul populațiilor vizate. Programul de vaccinare, împreună cu screeningul pentru cancerul de col uterin, face parte din strategia prin care țara urmărește eliminarea acestui cancer ca problemă de sănătate publică.
Totuși, acoperirea vaccinală a scăzut în Australia în ultimii ani, ceea ce poate afecta ritmul progresului. Obiectivul stabilit de OMS este ca 90% dintre fete să fie vaccinate împotriva HPV până la vârsta de 15 ani.
Studiul scoate în evidență și o diferență majoră între regiuni.
Aproximativ trei sferturi dintre cazurile de cancer atribuite infecțiilor au fost înregistrate în țări cu venituri mici și medii. Diferențele reflectă atât circulația anumitor infecții, cât și accesul inegal la vaccinare, diagnostic, tratament și screening.
Cu alte cuvinte, prevenirea cancerului nu înseamnă doar dezvoltarea unor medicamente noi. Uneori, instrumentele necesare există deja, însă nu ajung la toate persoanele care ar putea beneficia de ele.
Vaccinarea împotriva HPV și hepatitei B, testarea și tratamentul pentru H. pylori și hepatitele virale, prevenirea transmiterii HIV și screeningul pentru cancerul de col uterin sunt printre măsurile care pot reduce această povară.
Un aspect esențial este că rezultatele studiului nu trebuie interpretate ca și cum o infecție ar duce inevitabil la cancer.
De exemplu, existența unei infecții cu un agent cancerigen nu înseamnă că persoana respectivă va dezvolta obligatoriu o tumoră. Riscul este influențat de durata infecției, răspunsul imun, particularitățile genetice, alți factori de mediu și comportamentali și, în cazul anumitor infecții, de tratamentul disponibil.
În plus, studiul estimează cazurile de cancer atribuibile infecțiilor la nivel populațional, nu riscul individual al unei persoane.
Legătura dintre infecții și cancer nu este o descoperire apărută peste noapte. Cercetătorii IARC au urmărit această problemă de decenii, iar estimările au fost realizate în mai multe rânduri, pe măsură ce au apărut date noi și s-au îmbunătățit metodele de analiză.
Autorii avertizează însă că valorile din diferitele perioade nu pot fi comparate pur și simplu, deoarece s-au schimbat atât sursele de date, cât și calitatea și metodologia acestora.
Scopul actualei analize nu este, așadar, să stabilească dacă proporția cancerelor cauzate de infecții a crescut sau a scăzut față de anii anteriori, ci să ofere o imagine actualizată a problemei și să arate unde există oportunități de prevenție.
Iar mesajul este unul important: o parte dintre cancerele asociate infecțiilor poate fi prevenită înainte ca boala să apară.
Există deja vaccinuri, tratamente antiinfecțioase și programe de screening. În același timp, pentru unele infecții cancerigene, precum EBV, nu există încă un vaccin utilizat pe scară largă, ceea ce face ca cercetarea să rămână esențială.
Studiul „Global burden of cancer attributable to infections in 2024: a worldwide incidence analysis”, realizat de Harriet Rumgay și colaboratorii săi, a fost publicat online la 28 septembrie 2026 în The Lancet Oncology. Analiza folosește date privind incidența cancerului din 2024 și evaluează povara cancerelor atribuibile unor agenți infecțioși cancerigeni.
DOI: 10.1016/S1470-2045(26)00307-4
