Dudul nu este doar un fruct gustos. Cercetătorii au descoperit că poate influența bacteriile din intestin și metabolismul.
Dudul ar putea influența bacteriile intestinale și metabolismul. Contează însă foarte mult cum este preparat. Dudul, cunoscut mai ales pentru fructele sale, atrage atenția cercetătorilor datorită unor substanțe care ar putea influența microbiota intestinală, metabolismul glucozei și al grăsimilor. Dar nu orice preparat de dud are aceeași compoziție și nici aceleași efecte.
O analiză realizată de cercetători de la Universitatea de Medicină din Wrocław arată că unele preparate din dud pot modifica activitatea anumitor bacterii intestinale și pot crește producția unor substanțe cu rol important pentru sănătatea intestinului.
Rezultatele sunt interesante, dar există o limită importantă: cele mai multe dovezi provin din experimente de laborator și studii pe animale. Datele obținute direct la oameni sunt încă puține, notează studiul publicat în MDPI.
Microbiota intestinală nu are un rol limitat la digestie. Bacteriile din intestin participă la menținerea mediului intestinal și produc substanțe care pot influența și alte procese din organism.
Dudul conține polifenoli și polizaharide, compuși care pot interacționa cu microorganismele din intestin.
Anna Prescha, PhD, DSc, profesor în cadrul Departamentului de Dietetică și Bromatologie al Universității de Medicină din Wrocław, consideră că tocmai această combinație de substanțe face planta interesantă pentru cercetare.
Cele mai multe studii au analizat dudul alb (Morus alba), însă și dudul negru (Morus nigra), în special fructele sale, a atras atenția cercetătorilor.
Frunzele de dud conțin polifenoli, polizaharide și 1-deoxinojirimicină (DNJ), o substanță cunoscută pentru influența asupra metabolismului carbohidraților. Fructele dudului negru sunt bogate în antocianine și alți compuși fenolici, dar și în polizaharide.
Un aspect important al cercetării este modul în care este preparată planta. Uscarea, fermentarea și extracția pot modifica atât cantitatea, cât și proporția substanțelor active. Din acest motiv, două produse obținute din aceleași frunze sau fructe pot avea compoziții chimice diferite.
Iar diferențele de compoziție pot schimba și modul în care preparatul interacționează cu microbiota intestinală. Cu alte cuvinte, simplul fapt că un produs conține "dud" nu spune suficient despre efectul său biologic.
Studiile analizate de cercetători au arătat că anumite preparate din frunze și fructe de dud pot modifica abundența și activitatea unor bacterii intestinale. În unele experimente, cercetătorii au observat o creștere a unor microorganisme considerate benefice și o producție mai mare de acetat, propionat și butirat.
Aceste substanțe fac parte din categoria acizilor grași cu lanț scurt. Bacteriile intestinale le produc atunci când fermentează anumite componente ale alimentelor. Butiratul, propionatul și acetatul au roluri importante în mediul intestinal și pot participa la comunicarea dintre intestin și procesele metabolice din organism.
Unele studii au asociat modificările microbiotei produse de preparatele din dud cu îmbunătățirea unor indicatori ai metabolismului glucozei și lipidelor. Rezultatele nu au fost însă identice în toate experimentele.
Cercetătorii au observat diferențe importante și între polizaharidele obținute din fructele de dud negru. Structura acestor molecule poate influența modul în care sunt utilizate de bacteriile intestinale. Contează, printre altele, masa moleculară și compoziția monozaharidică.
Aceste caracteristici pot determina ce bacterii folosesc respectivele substanțe și ce acizi grași cu lanț scurt rezultă. Prin urmare, o simplă listă a ingredientelor nu este suficientă pentru a anticipa efectul unui preparat asupra microbiotei.
Unele dintre cele mai promițătoare rezultate au apărut în cazul unor fracții obținute din fructele dudului negru. Preparatele realizate prin extracție cu apă și cele tratate cu pectat-liază au avut cea mai mare activitate prebiotică în experimentele analizate.
Un rezultat interesant a apărut în studiile pe șoareci. Animalele au primit o dietă bogată în grăsimi și un preparat din fructe de dud alb care conținea atât polifenoli, cât și polizaharide.
Combinația a produs modificări mai favorabile ale microbiotei intestinale decât administrarea separată a celor două fracții.
În plus, tratamentul combinat a îmbunătățit anumiți indicatori asociați sindromului metabolic și sănătății intestinale.
Cercetătorii au făcut apoi un pas suplimentar. Au transferat microbiota de la șoarecii tratați către alte animale.
Șoarecii care au primit această microbiotă au prezentat, la rândul lor, îmbunătățiri ale unor tulburări metabolice.
Rezultatul susține ipoteza că modificarea comunității de microorganisme din intestin ar putea contribui la efectele observate după administrarea preparatului de dud.
Totuși, un rezultat obținut la șoareci nu poate fi transformat automat într-o recomandare pentru oameni.
Concluzia cercetătorilor este mai nuanțată decât ideea că dudul ar avea un singur ingredient responsabil pentru efectele sale.
Activitatea biologică poate apărea din interacțiunea mai multor compuși.
Prescha subliniază că, pentru obținerea unui anumit efect, cercetătorii trebuie să țină cont de specia de dud, partea plantei folosită, proporția compușilor și metoda de procesare.
Din acest motiv, ideea unui supliment universal pe bază de dud este mai puțin realistă decât dezvoltarea unor preparate standardizate, concepute pentru obiective precise.
Analiza a pornit de la grupul studențesc de cercetare Nutri-Sfera, din cadrul Departamentului de Dietetică și Bromatologie al Universității de Medicină din Wrocław.
Subiectul a fost propus de două studente care între timp și-au finalizat studiile: Marta Miszczak, de la programul de Dietetică, și Karolina Kłosowska-Buryło, de la programul de Farmacie.
Cercetarea a reunit astfel două perspective: cea nutrițională și cea farmaceutică. Echipa a analizat dudul atât ca material vegetal complex, cât și ca posibil factor de influență asupra microbiotei și metabolismului.
Aici apare cea mai importantă limită a dovezilor disponibile. Cele mai multe rezultate provin din experimente in vitro și din studii pe animale. Cercetările care au urmărit direct efectul preparatelor din dud asupra microbiotei intestinale umane sunt încă puține.
Există și o altă problemă: studiile nu au folosit întotdeauna preparate identice. Diferențele dintre metodele de extracție și compoziția chimică fac dificilă compararea rezultatelor.
Prescha avertizează că cercetătorii nu pot presupune, în acest moment, că relațiile observate între dud, bacteriile intestinale și metabolism se vor manifesta în același mod la oameni.
Un efect observat la șoareci sau într-o cultură de laborator nu înseamnă automat un beneficiu pentru sănătatea umană.
Pentru a afla dacă efectele observate până acum au relevanță pentru oameni, sunt necesare studii clinice.
Aceste cercetări ar trebui să folosească preparate standardizate, cu o compoziție chimică bine documentată.
Cercetătorii vor trebui să stabilească dacă aceste produse pot modifica microbiota intestinală umană, cât de mari și constante sunt schimbările și dacă ele se traduc în beneficii reale pentru metabolism sau sănătatea intestinului.
Până atunci, rezultatele oferă o direcție interesantă pentru cercetare, dar nu justifică prezentarea dudului ca tratament pentru diabet, sindrom metabolic sau alte boli.
