Densitatea osoasă scăzută ar putea fi asociată cu un declin cognitiv mai rapid. Ce au descoperit cercetătorii despre legătura dintre oase și sănătatea creierului.
Sănătatea oaselor și cea a creierului ar putea avea mai multe în comun decât se credea până acum. Un nou studiu arată că persoanele cu o densitate osoasă mai scăzută la nivelul coloanei vertebrale au prezentat un declin mai rapid al funcțiilor cognitive, inclusiv al memoriei și al capacității generale de gândire.
Cercetătorii au identificat această asociere prin analiza unor imagini CT ale toracelui, care au permis evaluarea densității osoase fără investigații suplimentare dedicate scheletului. Rezultatele sugerează că sănătatea oaselor ar putea oferi indicii despre felul în care îmbătrânește creierul.
Studiul a apărut în revista Radiology și a urmărit adulți fără antecedente de demență sau accident vascular cerebral la începutul perioadei analizate.
Persoanele cu o densitate osoasă mai mică au prezentat o scădere mai rapidă a scorurilor care reflectă funcțiile cognitive generale. Cercetătorii au observat, de asemenea, modificări mai accentuate la nivelul substanței albe din anumite regiuni ale creierului.
Substanța albă formează rețelele de fibre nervoase care asigură comunicarea între diferite zone ale creierului. Deteriorarea acestor conexiuni poate afecta modul în care creierul procesează informațiile și susține funcțiile cognitive.
O altă observație a vizat apariția unor leziuni cerebrale asociate, în multe cazuri, cu îmbătrânirea vaselor de sânge. Aceste modificări au fost mai evidente în anumite regiuni ale creierului, iar legătura lor cu densitatea osoasă a rămas semnificativă în analizele statistice.
Rezultatele nu au fost însă identice pentru toate regiunile cerebrale și toate testele cognitive. Acest lucru arată că relația dintre sănătatea oaselor și cea a creierului este complexă și necesită cercetări suplimentare.
Unul dintre cele mai importante rezultate a fost asocierea mai puternică dintre densitatea osoasă redusă și acumularea leziunilor din substanța albă în cazul persoanelor cu diabet.
La participanții fără diabet, această relație nu a fost la fel de evidentă. Diferența sugerează că sănătatea metabolică ar putea influența modul în care organismul îmbătrânește și felul în care creierul răspunde la factorii de risc.
Diabetul este asociat cu afectarea vaselor de sânge și cu inflamația cronică, procese care pot crește vulnerabilitatea țesutului cerebral. În acest context, densitatea osoasă redusă ar putea reprezenta un indiciu suplimentar pentru identificarea persoanelor care au nevoie de o atenție mai mare asupra sănătății cognitive.
Cercetătorii au remarcat și posibile diferențe între bărbați și femei, însă aceste observații nu sunt suficiente pentru concluzii ferme.
O posibilă explicație ține de substanțele pe care țesutul osos le eliberează în sânge. Printre acestea se numără osteocalcina, o proteină despre care cercetările anterioare sugerează că ar putea influența anumite funcții ale sistemului nervos.
O altă ipoteză este că densitatea osoasă redusă și deteriorarea creierului reflectă procese comune, precum inflamația, modificările metabolismului și nivelul scăzut de activitate fizică.
Prin urmare, oasele fragile nu provoacă neapărat deteriorarea creierului. Ambele probleme ar putea apărea ca urmare a unor factori biologici care afectează organismul pe măsură ce înaintează în vârstă.
Această perspectivă este importantă deoarece ajută cercetătorii să înțeleagă dacă sănătatea scheletului poate oferi informații suplimentare despre riscul de declin cognitiv.
Cercetătorii consideră că imaginile CT ale toracelui ar putea avea o utilitate mai mare decât evaluarea structurilor pentru care au fost solicitate inițial.
Cu ajutorul unor instrumente bazate pe inteligență artificială, medicii ar putea obține informații despre densitatea osoasă din imagini deja existente în dosarul medical al pacientului. În viitor, această abordare ar putea contribui la identificarea persoanelor cu un risc mai mare de declin cognitiv, fără costurile unor investigații suplimentare dedicate acestui scop.
Totuși, metoda nu reprezintă în prezent un test de diagnostic pentru demență și nu poate stabili dacă o persoană va dezvolta probleme de memorie sau de gândire.
Studiul evidențiază o posibilă legătură între densitatea osoasă și evoluția funcțiilor cognitive, dar nu demonstrează că oasele fragile provoacă îmbătrânirea accelerată a creierului.
Rezultatele descriu asocieri observate la nivelul unui grup de participanți și nu permit predicții certe pentru fiecare persoană. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste legături și pentru a stabili dacă evaluarea densității osoase poate deveni un instrument util în identificarea timpurie a riscului cognitiv.
Pentru persoanele cu diabet, precum și pentru cele preocupate de sănătatea oaselor sau de modificările memoriei, controalele medicale regulate rămân importante. Orice îngrijorare legată de sănătatea osoasă sau cognitivă trebuie discutată cu un medic.
Important de menționat este faptul că studiul este observațional. Acesta identifică o asociere între densitatea osoasă redusă și declinul cognitiv, dar nu demonstrează o relație directă de cauzalitate. Rezultatele nu reprezintă un instrument de diagnostic individual.
