Cancerul pancreatic și colesterolul au o legătură surprinzătoare. Cercetătorii studiază cum ar putea tumora folosi colesterolul pentru a rezista chimioterapiei.
O nouă cercetare analizează un mecanism prin care cancerul pancreatic ar putea folosi colesterolul pentru a supraviețui tratamentului și pentru a se răspândi. Oamenii de știință speră ca rezultatele să ducă la noi strategii împotriva uneia dintre cele mai agresive forme de cancer.
Colesterolul este cunoscut mai ales pentru legătura sa cu bolile cardiovasculare. În realitate, organismul are nevoie de colesterol pentru funcționarea normală a celulelor. Acesta intră în structura membranelor celulare și participă la mai multe procese esențiale.
Și celulele canceroase au nevoie de colesterol. Cercetătorii suspectează însă că unele tumori pancreatice pot modifica modul în care produc și folosesc această substanță. Astfel, celulele canceroase pot obține resursele necesare pentru a continua să crească și pentru a rezista chimioterapiei.
Un cercetător de la University of Oklahoma a primit o finanțare de 2 milioane de dolari, acordată pe o perioadă de cinci ani de National Cancer Institute, pentru a studia acest mecanism.
"Scopul nostru este să înțelegem modul în care cancerul pancreatic se adaptează pentru a supraviețui tratamentului, iar colesterolul pare să aibă un rol în acest proces. Dacă putem întrerupe procesele biologice care ajută aceste tumori să supraviețuiască, am putea face tratamentele existente mai eficiente", a declarat Surendra Shukla, Ph.D., profesor asistent de științe oncologice la OU College of Medicine, cercetător la OU Health Stephenson Cancer Center și investigator principal al proiectului.
Cercetarea se concentrează asupra unei proteine numite ZC3H15, pe care echipa a identificat-o ca posibil factor important în adenocarcinomul ductal pancreatic, cea mai frecventă formă de cancer pancreatic.
În studiile preliminare, tumorile cu niveluri ridicate de ZC3H15 au avut o probabilitate mai mare de a supraviețui chimioterapiei. În același timp, nivelurile crescute ale acestei proteine au fost asociate cu o supraviețuire mai redusă a pacienților.
ZC3H15 este o proteină care se leagă de ARN și poate controla modul în care celulele folosesc informațiile genetice pentru a produce alte proteine.
Cercetătorii au descoperit că ZC3H15 protejează instrucțiunile din ARN necesare pentru producerea unei alte proteine, numită KDM3A. Prin acest mecanism, ZC3H15 pare să influențeze modul în care celulele cancerului pancreatic folosesc colesterolul.
Modificările legate de colesterol par să activeze și un proces numit tranziție epitelial-mezenchimală (EMT).
În timpul EMT, celulele canceroase își pot schimba caracteristicile. Ele devin mai mobile și mai adaptabile, ceea ce le poate facilita desprinderea de tumora inițială și răspândirea către alte zone ale organismului.
"În loc să crească pur și simplu mai repede, aceste celule canceroase par să devină mai rezistente. Înțelegerea modului în care își modifică utilizarea colesterolului ar putea oferi noi oportunități pentru a opri acest proces", a explicat Shukla.
În următorii cinci ani, echipa va încerca să stabilească exact cum modifică ZC3H15 modul în care celulele cancerului pancreatic folosesc colesterolul și cum contribuie acest mecanism la dezvoltarea și răspândirea bolii.
Cercetătorii vor utiliza modele de laborator dezvoltate din tumori provenite de la pacienți, șoareci special crescuți pentru aceste experimente și alte modele care reproduc cât mai bine caracteristicile cancerului pancreatic la om.
O direcție importantă a proiectului este testarea combinației dintre rosuvastatină, un medicament utilizat pentru scăderea colesterolului, și schema de chimioterapie Folfirinox.
Cercetătorii vor verifica dacă rosuvastatina poate modifica procesele asociate colesterolului și poate face celulele tumorale mai sensibile la chimioterapie.
Este important de precizat că această abordare se află în etapa de cercetare. Rezultatele obținute în laborator și pe modele animale nu înseamnă că rosuvastatina este deja un tratament pentru cancerul pancreatic și nu justifică administrarea ei în acest scop.
Dacă mecanismul confirmat de cercetători se dovedește important și în studiile ulterioare, proteina ZC3H15 ar putea deveni o nouă țintă terapeutică.
În plus, cercetarea ar putea explica de ce anumite tumori pancreatice răspund mai slab la chimioterapie și ar putea deschide calea către combinații de tratamente care să facă terapia existentă mai eficientă.
"Dacă cercetarea va avea succes, ar putea identifica ZC3H15 ca o nouă țintă terapeutică promițătoare și ar putea pune bazele unor viitoare studii clinice care să urmărească îmbunătățirea tratamentului pentru unul dintre cele mai dificil de vindecat tipuri de cancer", a mai declarat Shukla.
