Pe parcursul vieții, osul vechi este constant înlăturat și înlocuit cu os nou, un echilibru fin reglat de hormoni, vitamine și factori mecanici. Până în jurul vârstei de 30 de ani, formarea de os nou depășește resorbția osului vechi, ducând la atingerea unui vârf al masei osoase. După acest punct, balanța se inversează treptat, iar oasele încep să piardă din densitate. Când această pierdere devine accelerată și patologică, apare osteoporoza.
Osteoporoza este o afecțiune scheletică sistemică, caracterizată printr-o densitate minerală osoasă redusă și o deteriorare a microarhitecturii țesutului osos. Consecința directă este o creștere dramatică a fragilității osoase și, implicit, a riscului de fractură. Supranumită "hoțul tăcut", osteoporoza evoluează fără niciun simptom timp de ani de zile. Adesea, primul semn al bolii este chiar o fractură, produsă în urma unui traumatism minor, cum ar fi o simplă cădere de la propria înălțime, un strănut mai puternic sau aplecarea pentru a ridica un obiect ușor. Cele mai frecvente și mai severe fracturi de fragilitate apar la nivelul șoldului, coloanei vertebrale (tasări vertebrale) și încheieturii mâinii.
Aceste fracturi nu sunt simple oase rupte; ele pot duce la dureri cronice, dizabilitate pe termen lung, pierderea independenței și o scădere semnificativă a calității vieții. Înțelegerea factorilor de risc, recunoașterea nevoii de diagnostic precoce și implementarea unor strategii eficiente de prevenție sunt esențiale pentru a menține oasele puternice și a trăi o viață activă, lipsită de frica unei fracturi debilitante.
Riscul de a dezvolta osteoporoză este influențat de o combinație complexă de factori genetici, hormonali și de stil de viață. Unii dintre aceștia nu pot fi modificați, dar conștientizarea lor este crucială pentru a acționa asupra celor care pot fi controlați.
Sexul: Femeile sunt mult mai predispuse la osteoporoză decât bărbații. Ele au, în general, o masă osoasă de vârf mai mică și, cel mai important, experimentează o pierdere osoasă accelerată după menopauză, din cauza scăderii bruște a nivelului de estrogen, un hormon esențial pentru protecția oaselor.
Vârsta: Riscul de osteoporoză crește exponențial cu înaintarea în vârstă, atât la femei, cât și la bărbați, deoarece procesul de resorbție osoasă îl depășește pe cel de formare.
Istoricul familial și genetica: Un istoric de fractură de șold la unul dintre părinți este un factor de risc independent și foarte puternic. Genetica joacă un rol important în determinarea masei osoase de vârf și a ratei de pierdere osoasă.
Constituția corporală: Persoanele minione și slabe, cu un indice de masă corporală (IMC) scăzut, au un risc mai mare, deoarece au o masă osoasă inițială mai mică.
Menopauza precoce: Instalarea menopauzei înainte de vârsta de 45 de ani, fie natural, fie chirurgical (prin îndepărtarea ovarelor), privează scheletul de protecția estrogenică pentru o perioadă mai lungă de timp.
Aportul inadecvat de calciu și vitamina D: Calciul este "cărămida" esențială a osului, iar vitamina D este "liantul" care ajută la absorbția calciului din alimentație. Un aport insuficient pe parcursul vieții, în special în copilărie și adolescență, duce la o masă osoasă de vârf sub-optimală.
Stilul de viață sedentar: Oasele, la fel ca mușchii, devin mai puternice ca răspuns la stresul mecanic. Lipsa exercițiilor fizice, în special a celor cu impact (mers alert, alergare, sărituri) și a celor de forță (ridicarea de greutăți), duce la pierderea masei osoase.
Fumatul: Fumatul are efecte toxice directe asupra celulelor care formează os (osteoblaste) și interferează cu absorbția calciului și cu metabolismul estrogenului.
Consumul excesiv de alcool: Alcoolul în cantități mari afectează echilibrul calciului, reduce activitatea osteoblastelor și crește riscul de căderi.
Anumite medicamente: Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor (ex: Prednison) este una dintre cele mai frecvente cauze de osteoporoză secundară. Alte medicamente, precum unele anticonvulsivante sau tratamente hormonale pentru cancer, pot afecta, de asemenea, sănătatea oaselor.
Anumite afecțiuni medicale: Bolile endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism, sindrom Cushing), bolile reumatologice (poliartrita reumatoidă), bolile digestive care afectează absorbția (boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale) cresc riscul de osteoporoză secundară.
Deoarece osteoporoza este o boală silențioasă, diagnosticul se bazează pe măsurarea densității minerale osoase (DMO). Standardul de aur pentru acest lucru este absorbțiometria duală cu raze X (DEXA).
DEXA scan este o investigație imagistică rapidă, non-invazivă și care utilizează o doză foarte mică de radiații (mai mică decât cea a unei radiografii pulmonare). Pacientul stă întins pe o masă, iar un braț mobil scanează zonele de interes, de obicei coloana vertebrală lombară și șoldul. Rezultatul este exprimat ca un scor T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr, sănătos, de același sex.
Screening-ul prin DEXA este recomandat tuturor femeilor de peste 65 de ani și bărbaților de peste 70 de ani. De asemenea, ar trebui efectuat mai devreme la persoanele (femei în postmenopauză sau bărbați peste 50 de ani) care prezintă factori de risc semnificativi. O evaluare completă a riscului și interpretarea corectă a rezultatelor necesită expertiza unui specialist, iar un prim pas este programarea unui consult la endocrinologie în Iași.
Prevenția osteoporozei începe în copilărie și continuă pe tot parcursul vieții. Obiectivul este construirea unui capital osos maxim în tinerețe și reducerea ratei de pierdere osoasă la maturitate.
Pentru pacienții diagnosticați cu osteoporoză, la care riscul de fractură este mare, tratamentul medicamentos este esențial. Există mai multe clase de medicamente, inclusiv bifosfonații (cei mai frecvent utilizați), care încetinesc resorbția osoasă, și alte terapii mai noi, care pot chiar stimula formarea de os nou. Decizia de a iniția tratamentul și alegerea medicamentului potrivit se fac individualizat, de către medicul endocrinolog.
Osteoporoza este o afecțiune serioasă, dar în mare parte prevenibilă și tratabilă. Conștientizarea factorilor de risc personali, adoptarea unui stil de viață sănătos și efectuarea screening-ului DEXA la vârsta recomandată sunt pilonii unei bătrâneți active și independente. Nu așteptați ca o fractură să fie primul semn. Fiți proactivi în protejarea sănătății scheletului dumneavoastră. O discuție deschisă cu medicul despre riscul de osteoporoză este cel mai important pas pe care îl puteți face astăzi pentru a vă asigura oase puternice pentru mâine.