Medicii atrag atenția că, înainte de orice examinare, merită cântărite beneficiile, riscurile și întrebarea esențială: ce se va schimba în tratamentul meu dacă fac acest test?
Niciun test medical nu este complet lipsit de riscuri, iar unele pot presupune expunere la radiații, durere sau alte complicații.
Un rezultat neclar sau neașteptat poate duce la investigații suplimentare, uneori mai invazive.
RMN-ul întregului corp nu este recomandat de marile organizații medicale pentru persoanele fără un risc foarte ridicat, chiar dacă este promovat ca metodă de depistare precoce a cancerului.
Înainte de test, întreabă medicul ce vei afla, cum va schimba rezultatul îngrijirea ta și dacă există o alternativă fără investigație.
Un test medical făcut „ca să fim siguri” nu este întotdeauna cea mai sigură alegere. De la investigații imagistice până la analize de laborator sau proceduri precum biopsiile, fiecare examinare poate avea costuri, riscuri și consecințe care nu sunt întotdeauna evidente la început.
Companiile promovează direct către consumatori examinările RMN ale întregului corp ca modalitate de a depista precoce cancerul și alte boli. Însă, Societatea Americană de Cancer, Colegiul American de Radiologie și alte organizații medicale importante nu recomandă aceste examinări persoanelor care nu prezintă un risc foarte ridicat de a dezvolta anumite tipuri de cancer.
Iar problema nu se limitează la investigațiile comercializate direct publicului. Chiar și unele screeninguri medicale recomandate de medici trebuie privite în contextul beneficiilor și riscurilor lor.
Ideea nu este că testele medicale sunt inutile. Dimpotrivă, investigațiile potrivite pot fi esențiale pentru diagnostic și tratament. Problema apare atunci când un test este făcut fără o indicație clară sau fără ca pacientul să știe ce consecințe poate avea un rezultat neașteptat.
Cel mai simplu „cost” al unui test este timpul. Unele investigații pot însemna însă și cheltuieli importante, mai ales atunci când sunt comercializate direct consumatorilor și nu sunt acoperite de asigurare. Scanările întregului corp și anumite kituri de analize efectuate la domiciliu pot ajunge să coste mii de dolari.
Există apoi riscurile medicale.
Unele analize de laborator presupun doar disconfortul recoltării unei probe de sânge sau dificultatea colectării unei probe de urină ori de scaun. Alte investigații pot avea însă riscuri fizice mai importante.
De exemplu, tomografiile computerizate presupun expunere la radiații. Potrivit estimărilor Institutelor Naționale de Sănătate din SUA, o proporție mică dintre persoanele care efectuează astfel de examinări în fiecare an ar putea dezvolta cancer ca urmare a expunerii la radiații.
Nici procedurile aparent simple nu sunt complet lipsite de riscuri. O biopsie sau o endoscopie poate presupune durere, infecții, rupturi, reacții la anestezie sau alte complicații.
Iar efectele nu sunt doar fizice. Așteptarea unui rezultat poate provoca anxietate, iar un rezultat neconcludent poate transforma o investigație făcută „pentru liniște” într-o perioadă lungă de incertitudine.
Dr. Rita Redberg, profesoară și cardiologă la Universitatea din California, San Francisco, susține reducerea numărului de teste medicale inutile și spune că întâlnește în mod regulat pacienți afectați de rezultatele unor investigații care, în opinia sa, nu ar fi trebuit efectuate.
Un exemplu este descoperirea întâmplătoare a unui chist.
Odată identificat, acesta poate necesita monitorizare și investigații repetate pentru a determina dacă este benign sau dacă ascunde un cancer. Astfel, un test făcut pentru a elimina o grijă poate genera o serie întreagă de alte controale.
„În fiecare săptămână, în cabinetul meu, întâlnesc pacienți care sunt chinuiți de rezultatele unor teste pe care, de fapt, nu ar fi trebuit să le facă niciodată”, a declarat Redberg, conform Medical Xpress.
Ea avertizează că investigațiile ar trebui luate în considerare în funcție de simptome și de riscul individual al pacientului.
Există un motiv pentru care medicii vorbesc despre „cascadă diagnostică”. Un rezultat poate duce la un alt test, care poate conduce la o nouă investigație și, în final, la o procedură mai invazivă.
Redberg amintește un caz documentat de JAMA Internal Medicine în 2011.
O femeie de 52 de ani a început un program de exerciții fizice și a acuzat ulterior dureri în piept. Evaluarea medicală sugera că durerea avea origine musculară, iar riscul de boală cardiacă era scăzut. Pentru a o liniști însă, medicul i-a recomandat o tomografie cardiacă.
Rezultatul acesteia a dus la efectuarea unei alte investigații. În timpul procedurii, femeii i s-a rupt o arteră. A fost nevoie de un bypass de urgență, au apărut complicații, iar situația a devenit atât de gravă încât, potrivit relatării lui Redberg, pacienta a ajuns să aibă nevoie de un transplant de inimă.
Cazul este un exemplu extrem al modului în care o investigație inițială poate declanșa o succesiune de proceduri și complicații. Nu înseamnă că investigațiile cardiace sunt în general periculoase sau inutile, ci că orice test trebuie evaluat în funcție de probabilitatea ca informația obținută să schimbe efectiv decizia medicală.
Înainte de a accepta un test medical, chiar și atunci când acesta este recomandat de medic, Redberg consideră important ca pacientul să înțeleagă de ce este făcut și ce se va întâmpla după obținerea rezultatului.
Câteva întrebări simple pot ajuta:
Întrebările sunt importante mai ales atunci când investigația este efectuată în absența unor simptome sau a unui risc cunoscut.
În cardiologie, spune Redberg, multe dintre rezultatele testelor ajung să îi îndrume pe pacienți către aceleași măsuri de bază: alimentație echilibrată, activitate fizică și renunțarea la fumat.
În anumite situații, aceste recomandări pot fi oferite fără ca pacientul să fie supus unei investigații suplimentare.
Faptul că un test este acoperit de asigurarea de sănătate poate fi un indiciu important, dar nu înseamnă că orice investigație medicală este potrivită pentru orice persoană.
În SUA, asigurătorii trebuie să acopere serviciile preventive bazate pe dovezi care au primit calificativul A sau B din partea U.S. Preventive Services Task Force, grupul de experți care evaluează beneficiile unor servicii preventive.
Asigurătorii privați, precum și planurile Medicaid și Medicare, trebuie să acopere integral anumite screeninguri preventive recomandate.
În schimb, multe teste promovate direct consumatorilor nu sunt acoperite de asigurare. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru numeroase investigații comerciale care promit să descopere „din timp” probleme de sănătate la persoane fără simptome.
Pentru pacient, întrebarea esențială rămâne însă aceeași: dacă rezultatul testului este normal sau anormal, ce se va schimba concret în îngrijirea mea?
Un test nu este valoros doar pentru că poate descoperi ceva. Valoarea lui medicală depinde și de ceea ce se poate face în continuare cu informația obținută.