Roșcații au fost înconjurați de-a lungul timpului de mituri, superstiții și povești despre temperament, vrăjitorie sau chiar vampirism. Știința arată însă că adevărul este mult mai interesant.
Roșcații reprezintă doar aproximativ 1-2% din populația lumii, dar nu sunt în niciun caz pe cale de dispariție.
Doi părinți care nu sunt roșcați pot avea un copil roșcat, deoarece variantele genetice responsabile de această trăsătură pot fi purtate fără ca părul părinților să fie roșu.
Gena MC1R influențează pigmentarea, iar anumite variante sunt asociate cu părul roșcat, pielea deschisă și o sensibilitate diferită la radiațiile ultraviolete.
Unele cercetări au identificat diferențe interesante între roșcați și persoanele cu alte culori de păr, inclusiv în ceea ce privește percepția durerii, vitamina D și anumite aspecte ale atractivității sau comportamentului sexual.
Ce este atât de special la roșcați?
Părul roșcat este cea mai rară dintre marile categorii naturale de culoare a părului, iar apariția lui a alimentat de-a lungul secolelor un adevărat folclor. Roșcații au fost considerați temperamentali, misterioși, asociați cu diavolul sau chiar cu vrăjitoria. În unele povești, se spunea inclusiv că s-ar transforma în vampiri după moarte.
Niciuna dintre aceste legende nu are însă suport științific.
În schimb, biologia chiar are câteva lucruri fascinante de spus despre persoanele cu părul roșcat. „Roșul este o culoare extrem de importantă pentru specia umană și este asociat cu pasiunea și focul”, explică Jacky Colliss Harvey, autoarea cărții Red: A History of the Redhead.
Alături de observațiile autoarei, cercetările unor antropologi și dermatologi au scos la iveală o serie de particularități care fac din roșcați un subiect surprinzător pentru studiul geneticii și al corpului uman.
Iată 11 dintre cele mai interesante.
Poate părea imposibil, dar este perfect compatibil cu genetica.
Părul roșcat este asociat în special cu variante ale genei MC1R, iar caracteristica poate fi moștenită într-un mod recesiv. Cu alte cuvinte, o persoană poate purta o variantă genetică asociată cu părul roșcat fără să aibă ea însăși părul roșcat.
Dacă ambii părinți sunt purtători ai unor variante relevante, copilul poate moșteni combinația necesară pentru a avea păr roșcat.
Așadar, faptul că nici mama, nici tatăl nu sunt roșcați nu exclude deloc posibilitatea ca bebelușul să vină pe lume cu părul arămiu.
Părul roșcat și ochii albaștri formează una dintre cele mai rare combinații de culoare a părului și a ochilor.
Gena MC1R este implicată în producția și distribuția anumitor forme de melanină și joacă un rol important în culoarea părului și a pielii. În cazul părului roșcat, anumite variante ale acestei gene favorizează producția unei forme de pigment numită feomelanină, în detrimentul eumelaninei, pigmentul brun-negru.
Potrivit estimării citate de profesorul Mark Elgar, de la Universitatea din Melbourne, combinația păr roșcat-ochi albaștri ar apărea la aproximativ 0,17% din populație, adică în jur de 13 milioane de oameni într-o populație mondială de 7,6 miliarde, cifra folosită în sursa originală.
De ce este atât de rară? Pentru că atât culoarea roșcată a părului, cât și ochii albaștri implică variante genetice recesive, iar combinațiile genetice necesare nu apar frecvent.
Este una dintre cele mai răspândite idei despre persoanele cu părul roșcat: că ar fi o specie „pe cale de dispariție”.
Nu este adevărat.
Roșcații reprezintă aproximativ 1-2% din populația mondială. Chiar și la limita inferioară a acestei estimări, vorbim despre zeci de milioane de oameni.
Unele dintre cele mai mari concentrații se găsesc în Irlanda, Scoția și Țara Galilor, unde în anumite regiuni proporția persoanelor cu păr roșcat poate ajunge la aproximativ 10%.
Cu alte cuvinte, sunt rari, dar nu dispar.
Aici lucrurile devin mai serioase.
Persoanele cu păr roșcat au, în general, un risc mai mare de afectare cutanată provocată de radiațiile ultraviolete și, implicit, de anumite forme de cancer de piele, inclusiv melanom.
Explicația are legătură cu pigmentarea.
Melanina contribuie la protejarea pielii împotriva radiațiilor UV. În cazul multor roșcați, variantele MC1R asociate cu această trăsătură duc la o pigmentare caracterizată prin mai multă feomelanină și mai puțină eumelanină protectoare.
„Melanina acționează ca un amortizor, protejându-te de radiațiile ultraviolete”, explică dermatologul Gregory Papadeas, citat în materialul original.
De aceea, pielea deschisă asociată frecvent cu părul roșcat trebuie protejată cu atât mai atent de soare.
Important: părul roșcat nu înseamnă că o persoană va dezvolta cancer de piele. Este vorba despre un risc statistic mai mare, motiv pentru care protecția solară și monitorizarea alunițelor sunt deosebit de importante.
Un studiu de sinteză publicat în 2017 a raportat o asociere între părul roșcat și un risc mai mare pentru anumite cancere ginecologice, inclusiv cancerul de col uterin, uterin și ovarian.
Autorii au discutat posibilitatea ca relația să fie influențată de mecanisme hormonale, inclusiv de expunerea la estrogen.
Dar aici este esențială o precizare: nu înseamnă că femeile roșcate sunt destinate să dezvolte aceste cancere.
Dovezile sunt insuficiente pentru a considera culoarea părului un factor de risc clinic major, iar studiul menționat s-a bazat inclusiv pe autoevaluarea culorii părului. Nuanțele de roșcat sunt foarte variate, iar clasificarea lor poate fi subiectivă.
Prin urmare, este o asociere interesantă pentru cercetare, nu o predicție individuală.
Un alt rezultat neașteptat vine dintr-un studiu publicat în Current Biology.
Persoanele care aveau două copii ale anumitor variante MC1R asociate cu părul roșcat au fost evaluate ca părând, în medie, cu până la aproximativ doi ani mai în vârstă decât persoanele care nu aveau aceeași combinație genetică.
Efectul a fost comparat de cercetători cu diferența de vârstă percepută asociată cu fumatul.
Surpriza este că explicația nu pare să fie pur și simplu „roșcații stau mai mult la soare”.
Cercetătorii au indicat posibilitatea ca variantele genetice implicate să influențeze procese biologice asociate cu structura și aspectul pielii.
Asta nu înseamnă că un roșcat îmbătrânește biologic cu doi ani mai repede. Studiul s-a referit la vârsta percepută, nu la o accelerare demonstrată a îmbătrânirii organismului.
Poate că aceasta este una dintre cele mai surprinzătoare particularități.
Unele cercetări au arătat că persoanele cu păr roșcat pot răspunde diferit la anumite tipuri de durere și la anestezie.
Un studiu publicat în Anesthesiology a raportat că participanții cu păr roșcat au avut nevoie de aproximativ 19% mai mult anestezic decât blondele sau brunetele în condițiile experimentului respectiv.
Alte cercetări au arătat că diferențele pot depinde de tipul stimulului: persoanele roșcate pot fi mai sensibile la durerea provocată de frig sau căldură, în timp ce răspunsul la stimuli electrici poate fi diferit.
Mecanismul este încă cercetat. Variantele MC1R influențează procese biologice care nu se limitează la pigmentare, iar căile hormonale implicate în percepția durerii ar putea avea un rol.
Asta nu înseamnă, însă, că toți roșcații simt mai multă durere sau că necesarul de anestezie poate fi stabilit doar după culoarea părului. Decizia medicală aparține medicului și depinde de procedură și de pacient.
Soarele nu este doar un dușman pentru piele. El este și esențial pentru sinteza vitaminei D.
Iar aici apare o altă particularitate interesantă.
Un studiu din 2020 a identificat niveluri mai ridicate ale unui precursor al vitaminei D, calcidiolul, la persoane cu păr roșcat. Nivelurile au fost asociate și cu intensitatea nuanței roșcate.
O ipoteză este că această caracteristică ar fi fost avantajoasă evolutiv pentru populațiile care au trăit în regiuni din nordul și centrul Europei, unde radiația UVB este mai redusă.
Pielea deschisă permite o pătrundere mai eficientă a radiațiilor UVB necesare pentru sinteza vitaminei D.
Totuși, rezultatul nu trebuie interpretat ca o invitație la expunere excesivă la soare. Protecția solară rămâne importantă și pentru roșcați.
Culoarea părului influențează oare percepția atractivității?
Cercetătorii chiar au încercat să afle.
Într-un experiment, aceeași femeie a apărut în cluburi de noapte cu părul blond, brunet sau roșcat. Bărbații au abordat-o cel mai frecvent atunci când era blondă.
Un alt studiu, realizat într-un mod asemănător, a constatat că bărbații erau mai dispuși să invite la dans femeile blonde.
Dar povestea nu este atât de simplă.
Într-un alt experiment, când aceeași femeie era prezentată în imagini cu diferite culori de păr, bruneta putea fi considerată mai abordabilă, dar și mai atractivă fizic și mai arogantă, în timp ce varianta blondă era percepută drept mai „nevoiașă”.
Cu alte cuvinte, nu există o „culoare de păr câștigătoare” universală. Percepția frumuseții este influențată de cultură, context și preferințele individuale.
Un studiu publicat în PLOS One a ridicat o altă ipoteză surprinzătoare: femeile cu păr roșcat ar putea avea, în anumite populații, mai mulți copii.
Cercetătorii au discutat mai multe posibile explicații, însă niciuna nu este demonstrată definitiv. Printre ipoteze s-au numărat un număr mai mare de parteneri sexuali și începerea mai timpurie a reproducerii.
Antropologul Peter Frost, citat în materialul original, a discutat inclusiv posibilitatea ca unele dintre aceste asocieri să aibă o origine evolutivă.
Este important însă să nu transformăm o corelație observată într-o regulă biologică. Culoarea părului nu stabilește fertilitatea unei femei și nu poate prezice câți copii va avea.
Și ultimul fapt este probabil cel care va stârni cele mai multe reacții.
Un studiu din 2022, realizat pe 110 femei, a raportat scoruri mai mari pentru dorința sexuală și activitatea sexuală în grupul femeilor roșcate. Participantele roșcate au raportat, de asemenea, un număr mai mare de parteneri și un debut sexual mai timpuriu.
Dar cercetătorii nu au putut spune cu certitudine de ce.
Una dintre ipoteze este că diferența ar putea avea legătură cu modul în care sunt percepute și abordate femeile cu păr roșcat, și nu neapărat cu o „genă a libidoului”.
„Poate că este factorul noutății exotice”, a sugerat Frost.
Jacky Colliss Harvey are o altă ipoteză, legând atractivitatea roșcatelor de particularități evolutive precum pielea deschisă și capacitatea de a sintetiza vitamina D în condiții de radiație UVB mai scăzută.
Din nou, însă, este vorba despre asocieri statistice la nivel de grup, nu despre o caracteristică pe care o putem aplica fiecărei persoane roșcate.
În spatele părului arămiu se află o poveste genetică mult mai complexă decât pare la prima vedere.
Variantele genei MC1R influențează felul în care organismul produce anumite tipuri de melanină. Acest lucru contribuie la culoarea părului și este asociat frecvent cu pielea foarte deschisă și pistruii.
Dar MC1R nu este singura genă implicată în culoarea părului. Pigmentarea umană este rezultatul interacțiunii dintre numeroase gene și variante genetice.
De aceea există atât de multe nuanțe: de la arămiu aprins și cupru până la castaniu-roșcat sau tonuri aproape aurii.
Timp de secole, raritatea părului roșcat a făcut ca acesta să fie încărcat cu semnificații culturale.
Roșul a fost asociat cu focul, pasiunea, sângele și energia. În diferite perioade istorice, persoanele roșcate au fost privite cu fascinație, suspiciune sau chiar teamă.
Astăzi, însă, știm că explicația este mult mai puțin misterioasă și mult mai interesantă: genetica.
Roșcații nu sunt vrăjitori, nu se transformă în vampiri și nu sunt „condamnați” să dispară. Sunt pur și simplu purtătorii unei combinații genetice rare, care poate influența pigmentarea și poate fi asociată cu unele particularități biologice surprinzătoare.
Iar dacă ai părul roșcat și ochii albaștri, ai într-adevăr o combinație genetică neobișnuită.
Dar poate cea mai importantă lecție este alta: culoarea părului poate spune câte ceva despre biologia unei persoane, însă nu îi poate prezice sănătatea, personalitatea, fertilitatea sau viața amoroasă.
Știința este mult mai interesantă decât miturile — chiar și atunci când vorbim despre cea mai „aprinsă” culoare de păr din lume.