Apneea în somn, legătura ciudată cu sănătatea oaselor

Apneea obstructivă în somn (OSA) poate afecta negativ sănătatea oaselor, cel puțin asta reiese dinr-un studiu realizat recent, car ea fost publicat în Journal of Bone and Mineral Research. Rezultatele studiului indică acum că femeile cu antecedente de OSA se pot confrunta cu un risc mai mare de fracturi ale coloanei vertebrale.
Utilizând informații din Studiul de sănătate al asistenților medicali, investigatorii au examinat datele referitoare la 55.264 de femei fără antecedente de fracturi osoase. OSA a fost auto-raportat la 1,3% din participanți în 2002 și a crescut la 3,3% până în 2012. Între 2002 și 2014, au avut loc 461 de fracturi vertebrale și 921 de fracturi de șold.
Femeile cu antecedente de OSA au avut un risc de 2 ori mai mare de fracturi vertebrale comparativ cu cele fără antecedente de OSA, cu cea mai puternică asociere observată pentru OSA asociată cu somnolență în timpul zilei. Nu s-a observat nicio asociere între istoricul OSA și riscul de fractură de șold.
„Studiul nostru oferă dovezi importante la nivel de populație că apneea obstructivă în somn poate avea un impact negativ asupra sănătății osoase, care este deosebit de relevantă pentru dezvoltarea fracturii vertebrale”, a declarat autorul principal Tianyi Huang, ScD, de la Brigham and Women’s Hospital. Având în vedere că am folosit diagnostice clinice auto-raportate de apnee în somn și fracturi în studiul nostru, studii viitoare ar putea folosi date mai profund caracterizate pentru a înțelege mecanismele care leaga apneea de somn de sănătatea oaselor și riscul de fractură.

Dintre 55.264 de femei fără antecedente anterioare de fractură, OSA diagnosticată de medic a fost raportată de sine în 1,3% în 2002 și a crescut la 3,3% până în 2012. Între 2002 și 2014, au fost documentate 461 de cazuri incidente cu de fractură de vertebre (VF) și 921 de cazuri de incidente cu fractură de șold. Raportul de risc ajustat multivariabil pentru fractura de vertebre confirmată pentru femeile cu istoric de OSA a fost de 2,00 (IC 95%, 1,29-3,12) comparativ cu cele fără istoric de OSA, cu cea mai puternică asociere observată pentru OSA cu somnolență diurnă. Nu s-a observat nicio asociere între istoricul OSA și riscul de fractură de șold auto-raportat. Istoricul OSA este asociat în mod independent cu un risc mai mare de fractura de vertebre confirmată, dar nu a avut o asociere semnificativă statistic cu fractura de șold auto-raportată la femei. Cercetări suplimentare sunt justificate în înțelegerea rolului OSA și a hipoxiei intermitente în metabolismul și sănătatea oaselor, care pot diferi în funcție de locul fracturii.