Un tratament fără operație distruge tumorile de ficat cu unde sonore. Studiul arată însă că 11% dintre pacienți au murit în prima lună.
Un tratament nou pentru tumorile de ficat poate distruge țesutul canceros fără incizie și, în multe cazuri, fără internare. Procedura, numită histotripsie, pare bine tolerată din punct de vedere al complicațiilor imediate.
Un studiu realizat de cercetătorii de la UVA Health și publicat în Jama Network arată însă o situație care ridică o întrebare importantă: cât de potrivit este acest tratament pentru pacienții cu cancer avansat?
Cercetătorii au analizat datele a 972 de pacienți tratați prin histotripsie între 2023 și 2026. Procedura a avut rate reduse de complicații și de afectare a funcției organelor. Totuși, 11% dintre pacienți au murit în primele 30 de zile după tratament. Studiul nu arată că histotripsia a provocat aceste decese.
Histotripsia este o metodă care folosește unde sonore concentrate pentru a distruge țesutul tumoral din ficat.
Undele sonore ajung într-o zonă precisă și produc acolo mici bule de aer. Acestea afectează mecanic țesutul țintit și pot distruge celulele canceroase.
Un avantaj important este faptul că procedura nu necesită o incizie chirurgicală. În general, pacientul poate pleca din spital fără o perioadă lungă de recuperare.
Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) a autorizat utilizarea procedurii în 2023, după ce studiile clinice inițiale au arătat rezultate încurajatoare în ceea ce privește siguranța și capacitatea tehnică de a distruge tumorile.
Dar aceste studii au inclus pacienți atent selectați. Cercetătorii de la UVA Health au vrut să afle ce se întâmplă după ce tehnologia ajunge în practica medicală de zi cu zi.
Echipa a analizat 972 de pacienți care au primit histotripsie. Cercetătorii au urmărit mai multe aspecte, inclusiv:
Rezultatele au arătat rate reduse de toxicitate și complicații legate direct de procedură. Din acest punct de vedere, histotripsia pare să aibă un profil bun de siguranță.
Problema a apărut atunci când cercetătorii au analizat mortalitatea la 30 de zile. 11% dintre pacienți au murit în prima lună după tratament.
Totuși, cercetătorii subliniază că datele nu permit să se spună că histotripsia a provocat aceste decese.
Aproape 70% dintre proceduri au fost realizate la pacienți cu metastaze la ficat. Cu alte cuvinte, cancerul nu pornise neapărat din ficat, ci se răspândise în acest organ dintr-o altă parte a corpului.
Printre acești pacienți s-au aflat și persoane cu cancer pancreatic. Această informație este importantă deoarece un pacient cu cancer metastatic poate avea o stare generală mult mai gravă decât o persoană cu o tumoră localizată doar în ficat.
Într-o astfel de situație, distrugerea unei tumori din ficat poate să nu fie suficientă pentru a schimba evoluția bolii. Dacă există cancer și în alte organe, boala poate continua să progreseze.
De aceea, cercetătorii consideră că selecția pacienților poate fi la fel de importantă ca siguranța procedurii.
Allan Tsung, chirurg oncolog și președintele Departamentului de Chirurgie al UVA Health, spune că diferența dintre siguranța procedurii și supraviețuirea pacienților a fost una dintre cele mai importante observații ale cercetării.
"Ceea ce ne-a surprins a fost contrastul dintre cât de bine au tolerat pacienții procedura în sine și numărul pacienților care au murit în primele 30 de zile", a declarat Tsung.
Medicul atrage însă atenția că aceste decese nu pot fi puse pe seama histotripsiei.
"Asta nu înseamnă că histotripsia a provocat aceste decese. Ceea ce ne arată este că trebuie să înțelegem mai bine care sunt pacienții care au cele mai mari șanse să trăiască suficient de mult și care au tipul potrivit de cancer pentru a beneficia în mod real de acest tratament", a explicat el.
Pentru un pacient cu o formă avansată de cancer, timpul poate fi esențial. Dacă speranța de viață este foarte redusă din cauza extinderii cancerului, un tratament care distruge o tumoră din ficat poate avea un beneficiu limitat. Boala din celelalte zone ale corpului poate continua să evolueze.
Din acest motiv, cercetătorii spun că întrebarea nu ar trebui să fie doar dacă histotripsia poate fi realizată în siguranță.
"Faptul că putem face un tratament în siguranță nu înseamnă că este tratamentul potrivit pentru fiecare pacient. Histotripsia este o tehnologie promițătoare și sper ca această cercetare să ajute la mutarea discuției de la "Putem să facem acest tratament?" la "Când ar trebui să îl facem și pentru cine?"
În cele din urmă, obiectivul nostru este să ne asigurăm că inovația se traduce într-un beneficiu real pentru pacienți", a spus Tsung.
Studiul nu arată că histotripsia este un tratament periculos. Din contră, datele privind complicațiile procedurii sunt încurajatoare. Siguranța unei proceduri și beneficiul ei pentru pacient sunt două lucruri diferite.
Pentru pacienții cu cancer avansat, medicii trebuie să stabilească dacă distrugerea unei tumori din ficat poate aduce un beneficiu real în contextul întregii boli.
Prin urmare, histotripsia poate reprezenta o opțiune importantă pentru unii pacienți, dar nu este suficient ca tratamentul să poată fi făcut. Contează și dacă pacientul este cel care are cele mai mari șanse să beneficieze de el.