Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine arată că aspirina poate preveni eficient cheagurile de sânge după unele intervenții chirurgicale, la pacienții cu risc standard.
Un medicament ieftin, prezent în aproape orice casă, ar putea înlocui anticoagulantele după unele intervenții chirurgicale.
Aspirina administrată imediat după operațiile de protezare a șoldului sau genunchiului oferă aceeași protecție împotriva tromboembolismului venos ca un regim care începe cu rivaroxaban (Xarelto), potrivit rezultatelor studiului internațional EPCAT III.
Cercetarea, publicată în The New England Journal of Medicine și prezentată la congresul anual al International Society on Thrombosis and Haemostasis, arată că pacienții cu risc standard ar putea evita utilizarea inițială a anticoagulantelor orale directe fără să piardă din eficiența tratamentului.
Studiul, coordonat de dr. Sudeep Shivakumar, de la Dalhousie University și Nova Scotia Health Authority din Halifax, a comparat două strategii de prevenire a cheagurilor de sânge după artroplastia de șold sau genunchi.
Rezultatele au arătat că tromboembolismul venos simptomatic, care a inclus tromboza venoasă profundă proximală și embolia pulmonară, a apărut la doar 0,48% dintre pacienții tratați exclusiv cu aspirină și la 0,45% dintre cei care au primit inițial rivaroxaban, apoi aspirină.
Diferența dintre cele două grupuri a fost minimă și s-a încadrat în criteriile de non-inferioritate stabilite înaintea începerii studiului.
Autorii nu au identificat diferențe relevante nici în privința siguranței tratamentului.
Evenimentele hemoragice majore sau sângerările importante din punct de vedere clinic au fost raportate la 1,66% dintre pacienții tratați doar cu aspirină și la 2,04% dintre cei care au urmat schema cu rivaroxaban urmat de aspirină.
Autorii consideră că rezultatele pot influența practica medicală.
"Aspirina este un medicament oral utilizat frecvent, disponibil pe scară largă și cu un cost redus.
Aceasta are potențialul de a simplifica profilaxia după intervențiile chirurgicale atât pentru medici, cât și pentru pacienți, iar rezultatele studiului nostru oferă dovezi solide care pot ghida deciziile clinice atunci când este luată în calcul o strategie bazată exclusiv pe aspirină", au scris dr. Shivakumar și colaboratorii săi.
În ultimul deceniu, medicamente precum rivaroxaban și apixaban (Eliquis) au câștigat teren în prevenirea tromboembolismului venos după protezarea articulațiilor, alături de anticoagulantul clasic warfarină.
În paralel, aspirina a început să fie utilizată tot mai des, însă dovezile care susțineau administrarea ei exclusivă au fost mai limitate.
Anterior, studiul EPCAT II demonstrase că trecerea la aspirină după cinci zile de tratament cu rivaroxaban oferă protecție similară cu administrarea continuă a anticoagulantului.
EPCAT III merge un pas mai departe și sugerează că o parte dintre pacienți pot începe profilaxia direct cu aspirină.
Autorii atrag însă atenția că majoritatea participanților au avut un risc redus de tromboembolism venos.
Scorul mediu STOP-VTE a fost de 1,1, iar doar 3,4% dintre pacienți au fost încadrați în categoria cu risc înalt.
"Prin urmare, dacă un pacient este identificat cu risc crescut de tromboembolism venos, strategia terapeutică trebuie individualizată", au precizat cercetătorii.
Persoanele cu antecedente de tromboembolism venos, cele care suferiseră recent fracturi de șold sau ale membrelor inferioare și pacienții cu cancer metastatic nu au fost incluși în studiu.
EPCAT III s-a desfășurat în 15 centre universitare din Canada și a inclus 5.429 de persoane care au trecut prin protezare primară sau de revizie la nivelul șoldului ori genunchiului.
Participanții au avut o vârstă medie de 66,5 ani, iar 56,9% au fost bărbați.
Puțin peste jumătate dintre intervenții au fost protezări de genunchi, iar restul au vizat șoldul. Aproape toate operațiile au fost intervenții primare.
Pacienții au primit fie 81 mg de aspirină pe zi, fie 10 mg de rivaroxaban zilnic în primele cinci zile după operație. Ulterior, toți au continuat tratamentul cu 81 mg de aspirină. Durata a fost de încă nouă zile după protezarea genunchiului și de 30 de zile după protezarea șoldului.
Autorii au analizat și un criteriu extins care a inclus tromboza venoasă profundă distală. Nici în acest caz nu au apărut diferențe semnificative între cele două grupuri.
Constatarea este importantă deoarece studiul CRISTAL, publicat în 2022, a raportat mai multe episoade de tromboembolism venos simptomatic la pacienții tratați doar cu aspirină comparativ cu enoxaparina. Diferența provenea în principal dintr-un număr mai mare de tromboze venoase profunde distale.
Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate în contextul populației incluse în studiu și al ratei reduse de evenimente observate.
"Rata evenimentelor în studiul nostru a fost mai mică decât cea raportată în unele cercetări anterioare care au evaluat utilizarea exclusivă a aspirinei la această categorie de pacienți", au concluzionat autorii.
Potrivit echipei de cercetare, lipsa unor date privind rasa și etnia participanților reprezintă o altă limitare care poate influența gradul de aplicare al rezultatelor în alte populații.