Ideea că este nevoie de 10.000 de pași pe zi pentru a fi sănătos este pusă sub semnul întrebării de cercetători, care propun un obiectiv mai realist și susținut de dovezi științifice. Analize recente arată că pragul de aproximativ 7.000 de pași zilnic este suficient pentru a obține beneficii majore asupra sănătății, inclusiv reducerea riscului de boli cronice și a mortalității.
Mult timp considerat un obiectiv universal, reperul celor 10.000 de pași s-a impus în obiceiurile zilnice fără a avea o validare medicală solidă. Între timp, progresele din epidemiologie au permis analizarea detaliată a efectelor mersului asupra sănătății, pe baza a sute de mii de parcursuri de viață. Concluzia cercetătorilor este clară: există un „punct de basculare” în jurul valorii de 7.000 de pași pe zi, de la care beneficiile devin evidente.
Contrar percepției populare, pragul de 10.000 de pași nu a fost stabilit de Organizația Mondială a Sănătății sau de vreo autoritate medicală. Originea sa se află în Japonia anilor ’60, când un podometru numit „manpo-kei” – tradus aproximativ prin „contor de 10.000 de pași” – a fost promovat intens într-o campanie de marketing. Succesul comercial al dispozitivului a transformat cifra într-un standard informal.
Timp de decenii, acest reper a fost preluat de dispozitivele de monitorizare a activității fizice, fără a fi susținut de studii riguroase. Cercetătoarea Melody Ding a explicat, într-un interviu acordat BBC, că această țintă a fost „scoasă din context” și menținută mai degrabă din lipsa unei alternative clare. În realitate, ghidurile oficiale de activitate fizică nu recomandă un număr fix de pași, ci se concentrează pe durata și intensitatea mișcării.
O amplă meta-analiză publicată în The Lancet Public Health a adus clarificări decisive. Studiul a reunit date din 57 de cercetări, care au urmărit peste 200.000 de adulți, analizând legătura dintre numărul de pași zilnici și diverși indicatori de sănătate.
Rezultatele indică un efect de prag pronunțat în jurul valorii de 7.000 de pași pe zi. De la acest nivel, riscul de deces din orice cauză scade cu 47%, riscul de boli cardiovasculare se reduce cu 25%, iar cel de demență cu 38%. De asemenea, incidența diabetului de tip 2, a simptomelor depresive și a căderilor la vârstnici este semnificativ mai mică. Deși pașii suplimentari pot aduce beneficii adiționale pentru anumite afecțiuni, câștigurile devin mai mici, semn că atingerea pragului de 7.000 de pași reprezintă deja un progres major în prevenție.
În locul unei norme uniforme, cercetătorii pledează pentru o abordare flexibilă și incluzivă. Numărul de pași este ușor de monitorizat și oferă un reper accesibil, inclusiv pentru persoanele în vârstă sau pentru cele cu boli cronice. Pentru multe dintre ele, obiectivul de 10.000 de pași este descurajant, în timp ce 7.000 de pași pot fi atinse fără antrenamente speciale, doar prin mai multă mișcare în activitățile zilnice.
Specialiști precum Dr. Daniel Bailey subliniază importanța stabilirii unor ținte realizabile, arătând că mersul pe jos este o activitate cu impact redus, compatibilă chiar și cu mobilitatea limitată. Potrivit acestuia, promovarea unor praguri progresive, pornind de la 4.000 de pași pe zi, ar putea încuraja o mare parte din populație să fie mai activă, fără a genera respingere sau frustrare.
Prin simplitatea și accesibilitatea sa, mersul pe jos se conturează astfel ca una dintre cele mai eficiente soluții pentru sănătatea publică. Un obiectiv realist, aflat la îndemâna majorității, ar putea deveni unul dintre cele mai puternice instrumente de prevenție ale epocii moderne.