Părul nu trebuie să fie „perfect” pentru ca tu să te simți bine în pielea ta. O nouă cercetare arată că modul în care ne raportăm la propriul păr ar putea conta mai mult decât felul în care arată într-o anumită zi.
Cercetătorii au intervievat 21 de adulți din Marea Britanie pentru a afla ce înseamnă o relație pozitivă cu propriul păr.
O relație sănătoasă cu părul presupune acceptarea lui, înțelegerea caracteristicilor sale și găsirea unor modalități de a lucra cu ele, nu împotriva lor.
Participanții au descris părul ca pe o parte importantă a identității, a exprimării personale și a unor amintiri semnificative.
Cercetătorii spun că obiectivul nu este obținerea unui „păr perfect”, ci construirea unei relații mai sănătoase cu propriul aspect.
Gândește-te la ultima dată când te-ai uitat în oglindă și ai oftat pentru că părul tău nu arăta așa cum ți-ai fi dorit. Era prea creț, prea plat, fără volum, încărunțit, subțire sau pur și simplu refuza să stea cum voiai.
Pentru mulți oameni, astfel de momente vin însoțite de un dialog interior aproape automat: „Arăt groaznic”, „Părul meu nu stă niciodată bine” sau „De ce nu poate să arate ca al altora?”.
O nouă cercetare sugerează că problema nu este neapărat faptul că părul are o zi proastă, ci felul în care ajungem să interpretăm acea zi proastă despre noi înșine.
Studiul, publicat în revista Body Image, a analizat experiențele unor adulți pentru a înțelege ce înseamnă, de fapt, o relație pozitivă cu propriul păr. Cercetătorii au realizat interviuri individuale cu 21 de persoane din Marea Britanie, 10 femei, 9 bărbați și 2 persoane non-binare, cu vârste între 18 și 68 de ani.
Cercetarea este una calitativă, astfel că nu stabilește cauze și efecte și nu poate spune cât de frecvent apar aceste experiențe în populația generală. În schimb, oferă o imagine detaliată asupra modului în care oamenii își trăiesc relația cu părul.
Una dintre ideile importante care au reieșit din cercetare este că o relație pozitivă cu părul nu înseamnă să îl consideri permanent frumos.
Părul creț tot se poate electriza. Părul fin poate rămâne fără volum. Părul rebel poate avea în continuare „voință proprie”. Iar uneori, indiferent cât timp petreci în fața oglinzii, rezultatul pur și simplu nu este cel dorit.
Diferența apare în felul în care reacționezi.
Persoanele care aveau o relație pozitivă cu părul lor încercau să îl înțeleagă. Erau curioase să afle cum se comportă, ce îi face bine și ce metode funcționează pentru textura și caracteristicile lui.
În loc să se concentreze exclusiv pe schimbarea părului, încercau să găsească modalități de a lucra împreună cu el.
Cercetătorii au identificat patru teme principale: acceptarea și aprecierea părului, lucrul flexibil cu propriul păr, libertatea de a face alegeri în funcție de preferințele personale și folosirea părului pentru exprimarea autenticității și identității.
Această diferență poate părea mică, însă schimbă complet dialogul interior.
În loc de „Îmi urăsc părul”, o persoană poate ajunge să se întrebe: „De ce are nevoie părul meu?”
Sau: „Ce nu am înțeles încă despre el?”, „Ce aș putea încerca diferit?” ori „Poate că nu am găsit încă metoda potrivită pentru textura mea”.
Astfel, părul nu mai devine un adversar care trebuie controlat, ci ceva ce poate fi observat, cunoscut și îngrijit.
Autorii studiului subliniază că această perspectivă este relevantă deoarece cercetările despre imaginea corporală s-au concentrat mult timp pe nemulțumire și preocupările legate de aspect, în timp ce s-a știut mai puțin despre ce înseamnă să ai o relație pozitivă cu propriul păr.
Pentru participanții la cercetare, părul nu era doar o caracteristică fizică.
Unii l-au descris ca fiind strâns legat de experiențe și amintiri importante. Un bărbat a povestit despre plimbările cu motocicleta, când își simțea părul lung fluturând în vânt, descriind senzația ca fiind „magică”.
O femeie a vorbit despre decizia de a renunța la vopsirea părului și de a-și lăsa părul gri natural. Pentru ea, alegerea a reprezentat una dintre cele mai împuternicitoare experiențe și o modalitate de a contesta stereotipurile legate de îmbătrânire.
În loc să considere firele albe ceva ce trebuie ascuns, ea a văzut în propriul păr o posibilitate de a contribui la o acceptare mai mare a părului gri și în cazul altor femei.
Alți participanți au descris acceptarea buclelor naturale ca pe o formă de eliberare sau au povestit despre găsirea unor coafuri care le reprezentau mai bine personalitatea.
În aceste relatări, părul a apărut în legătură cu libertatea, încrederea, creativitatea, joaca, bucuria și exprimarea personală.
Așadar, ce ar putea însemna concret o relație mai sănătoasă cu părul?
Totul poate începe prin a-l cunoaște.
Fiecare persoană are o combinație proprie de textură, densitate, ritm de creștere și particularități. În loc să te întrebi de ce părul tău nu se comportă precum al altcuiva, poate fi mai util să descoperi ce funcționează pentru el.
Ce îi priește? Ce îl face să arate și să se simtă mai bine? Ce produse sau tehnici îi respectă caracteristicile? Ce nu ai încercat până acum?
Asta poate însemna să ceri sfatul unui coafor, să cauți informații despre textura părului tău, să testezi produse diferite sau pur și simplu să observi mai atent cum reacționează părul la diferite rutine.
Scopul nu este să obții un păr identic cu cel văzut în reclame sau pe rețelele sociale.
Scopul este să găsești o modalitate de a avea grijă de propriul păr.
O altă idee importantă este adaptarea îngrijirii părului la viața reală.
O rutină extrem de complicată poate părea atractivă pe internet, dar dacă necesită foarte mult timp și nu se potrivește programului tău, va fi dificil de menținut.
Cercetarea sugerează că relația cu părul implică și flexibilitate: să găsești metode care funcționează pentru tine și să fii dispus să le ajustezi.
Nu există obligația de a transforma fiecare dimineață într-un proiect de styling.
Uneori, cea mai potrivită rutină este pur și simplu cea pe care o poți respecta.
Cercetătorii încurajează și experimentarea.
O tunsoare diferită, o altă lungime, o coafură nouă sau o modalitate diferită de aranjare pot schimba felul în care te simți.
Întrebarea esențială nu este neapărat dacă altor persoane le place.
Te reprezintă pe tine?
Această idee se regăsește în una dintre cele patru componente identificate de cercetători: alegerea modului în care îți porți părul în funcție de propriile preferințe, mai degrabă decât exclusiv în funcție de presiunile sau așteptările sociale.
Vor exista în continuare zile în care părul pur și simplu nu vrea să coopereze.
Cercetarea sugerează însă că un astfel de moment nu trebuie să devină automat un verdict despre propria persoană.
În loc să transformi frustrarea față de păr într-o critică la adresa ta, poți încerca să privești situația cu aceeași curiozitate și compasiune pe care le-ai oferi unui prieten.
„De ce are nevoie părul meu?”
„Ce pot învăța din asta?”
„Ce aș putea încerca diferit data viitoare?”
Nu înseamnă că trebuie să-ți placă totul la părul tău. Și nici că orice problemă legată de păr trebuie reinterpretată pozitiv. Înseamnă, mai degrabă, să separi o zi în care părul nu arată așa cum ai vrut de valoarea pe care ți-o atribui ca persoană.
Noua cercetare propune o perspectivă diferită asupra relației dintre păr și imaginea corporală.
Oamenii intervievați nu aveau nevoie să aibă „părul perfect” pentru a avea o relație pozitivă cu el. În schimb, își acceptau mai mult caracteristicile naturale, încercau să lucreze cu ele, își făceau propriile alegeri și foloseau părul ca formă de exprimare personală.
Studiul nu demonstrează că schimbarea modului în care gândești despre păr va îmbunătăți automat starea psihică și nici nu oferă o rețetă universală. Este un studiu calitativ, realizat pe un grup mic de adulți din Marea Britanie, iar autorii spun că rezultatele reprezintă un punct de plecare pentru cercetări viitoare.
Dar ideea pe care o ridică este simplă: poate că o zi proastă cu părul nu trebuie să devină și o zi proastă despre tine.
Studiul „I don’t care what you like, when I look in the mirror, I need to be happy: A qualitative study of hair-related positive body image”, realizat de Elly Anastasiades, Jennifer Todd, Elizabeth Kirk și Viren Swami, a fost publicat în revista Body Image, volumul 58, articolul 102136, în 2026. DOI: 10.1016/j.bodyim.2026.102136.