Cercetătorii avertizează că virusul varicelo-zosterian (VZV), cunoscut în primul rând drept cauza varicelei și a zonei zoster, poate fi implicat într-un spectru surprinzător de larg de boli neurologice și sistemice.
Peste 90% dintre oameni sunt purtători ai virusului varicelo-zosterian, care rămâne latent în celulele nervoase după varicelă.
Cel puțin una din trei persoane purtătoare poate avea o reactivare a virusului de-a lungul vieții, cel mai frecvent sub forma zonei zoster.
VZV poate afecta nervii, vasele de sânge, ochii și alte organe și poate fi asociat cu accident vascular cerebral, paralizie, pierderea vederii sau alte complicații.
Uneori virusul se reactivează fără nicio erupție cutanată, ceea ce poate face diagnosticul mult mai dificil.
O nouă analiză publicată în prestigioasa revistă Nature Reviews Disease Primers atrage atenția asupra unei caracteristici mai puțin cunoscute a virusului varicelo-zosterian: după infecția inițială, acesta nu dispare complet din organism.
Infecția primară provoacă, de regulă, varicela. După vindecare, VZV se retrage în ganglionii nervoși, unde poate rămâne latent pe tot parcursul vieții.
În anumite condiții, însă, virusul se poate reactiva. Cel mai cunoscut rezultat este zona zoster, însă cercetătorii subliniază că aceasta reprezintă doar una dintre manifestările posibile ale reactivării VZV.
Riscul de reactivare crește, în special, odată cu modificările sistemului imunitar asociate înaintării în vârstă sau în contextul unor boli ori tratamente care suprimă imunitatea.
Potrivit cercetătorilor, cel puțin una din trei persoane care poartă VZV va experimenta o reactivare de-a lungul vieții.
Imaginea clasică este bine cunoscută: apar vezicule dureroase, de obicei pe o singură parte a corpului sau a feței, într-o zonă corespunzătoare unui nerv afectat.
Dar VZV poate merge mai departe de piele.
Reactivarea virusului poate afecta nervii senzoriali, vasele de sânge și mai multe organe, ducând la manifestări neurologice și sistemice care pot fi dificil de legat de o infecție virală veche.
Una dintre complicațiile importante ale zonei zoster este nevralgia postherpetică, o durere nervoasă care poate persista după dispariția erupției și care, în unele cazuri, devine severă și debilitantă.
Virusul poate provoca și sindromul Ramsay Hunt, în care zona zoster afectează regiunea urechii și poate fi însoțită de paralizie facială pe aceeași parte.
Dar lista nu se oprește aici.
Cercetarea descrie manifestări precum vasculopatia asociată VZV, neuropatii ale nervilor cranieni, afectarea măduvei spinării, complicații cardiovasculare și gastrointestinale, precum și alte probleme neurologice și sistemice.
Una dintre cele mai importante conexiuni analizate este cea dintre VZV și afectarea vaselor de sânge.
Virusul poate infecta vasele și poate declanșa procese inflamatorii care le afectează, fenomen cunoscut drept vasculopatie VZV. Aceasta poate duce la probleme circulatorii la nivelul creierului și, în anumite situații, la accident vascular cerebral.
Mai mult, cercetătorii atrag atenția că riscul nu dispare pur și simplu după ce erupția cutanată a zonei zoster s-a vindecat. Infecția cu VZV a fost asociată cu un risc crescut de evenimente cerebrovasculare și cardiovasculare, iar cercetările continuă să analizeze posibilele legături cu procesele neurodegenerative.
La copii, legătura poate fi deosebit de importantă. Autorii citează date potrivit cărora până la o treime dintre accidentele vasculare cerebrale ischemice arteriale pediatrice pot fi atribuite VZV.
Poate cel mai surprinzător aspect este că VZV se poate reactiva fără zona zoster clasică.
În mod obișnuit, după reactivare, virusul se deplasează de-a lungul nervului până la piele, unde produce erupția caracteristică. Dar nu întotdeauna.
Virusul se poate răspândi mai profund, afectând nervii, vasele de sânge sau organele, fără să apară veziculele care i-ar putea orienta pe medici către diagnosticul corect.
Această situație este cunoscută drept zoster sine herpete, practic, o reactivare a virusului fără erupția cutanată specifică.
Pentru pacient, poate fi extrem de derutant. De exemplu, acesta poate avea o durere severă, arzătoare, pe o singură parte a corpului, în timp ce investigațiile imagistice obișnuite nu arată o explicație evidentă.
„VZV este un virus extrem de insidios”, explică dr. Maria Nagel, profesor de neurologie și oftalmologie la University of Colorado Anschutz School of Medicine și autor corespondent al lucrării. Ea subliniază că virusul poate provoca boală în diferite regiuni ale organismului fără să își anunțe prezența printr-o erupție.
Când există erupția specifică, diagnosticul este, de regulă, mult mai simplu. Varicela produce în mod obișnuit numeroase vezicule răspândite pe corp, în timp ce zona zoster are, de regulă, o distribuție unilaterală, de-a lungul unui teritoriu nervos.
Problema apare atunci când virusul produce manifestări neurologice sau sistemice atipice.
În aceste situații, medicii pot fi nevoiți să caute dovezi ale infecției prin teste specializate, inclusiv analiza unor probe de sânge sau a lichidului cefalorahidian. Diagnosticul devine și mai complicat atunci când manifestările apar la distanță de timp față de o eventuală erupție cutanată.
Tocmai de aceea, cercetătorii consideră important ca VZV să fie luat în calcul atunci când apare o afecțiune neurologică sau sistemică inexplicabilă, mai ales dacă manifestările sunt predominant pe o singură parte a corpului, chiar și în lipsa zonei zoster.
Există tratamente antivirale active împotriva VZV. Printre medicamentele utilizate se numără valaciclovirul, famciclovirul și aciclovirul, iar pentru formele severe sau diseminate poate fi necesar tratament antiviral intravenos.
Cu cât infecția este recunoscută mai repede în situațiile în care există complicații, cu atât poate fi mai importantă instituirea tratamentului adecvat.
Prevenția rămâne o componentă importantă. Există vaccinuri care pot reduce riscul de infecție și de reactivare a VZV, inclusiv vaccinul împotriva varicelei și vaccinul recombinant împotriva zonei zoster. Alegerea vaccinării trebuie însă făcută ținând cont de vârstă, istoricul medical și eventualele contraindicații.
Ceea ce face VZV atât de interesant pentru cercetători este tocmai combinația dintre prevalența sa uriașă și varietatea manifestărilor pe care le poate produce.
Peste 90% din populația globală este infectată, însă există încă multe întrebări despre modul în care virusul contribuie la bolile vasculare și neurodegenerative, cum pot fi identificate cât mai rapid infecțiile fără erupție și care sunt cele mai eficiente tratamente pentru formele severe sau atipice.
Autorii lucrării avertizează și asupra unei alte probleme: există încă prea puțini medici și cercetători specializați în manifestările neurologice și sistemice ale VZV. Astfel, o infecție tratabilă poate rămâne uneori nedetectată tocmai pentru că nu seamănă cu ceea ce ne-am aștepta să vedem într-un caz clasic de zona zoster.
Sursa: Andrew N. Bubak et al., Varicella zoster virus infection, Nature Reviews Disease Primers, 3 septembrie 2026, DOI: 10.1038/s41572-026-00735-5.
Ce sunt trigliceridele și când devin problematice? Iată cum să reduci nivelurile de trigliceride?
Cercetătorii americani au dezvoltat o aplicaţie asistată de AI pentru monitorizarea anemiei.
Primul semn al unui AVC care îți poate salva viața. Nu îl ignora! 4 din 10 vieți ar putea fi salvate dacă s-ar face asta.
Câteva picături de salivă pot dezvălui acum ceea ce înainte necesita un bisturiu, o seringă sau o scanare.
Are sângele pe care medicina nu l-a mai văzut niciodată! Niciun alt om nu o mai are! Ce au găsit cercetătorii în ADN-ul ei i-a lăsat fără cuvinte...