Oamenii de știință avertizează asupra unei afecțiuni cardiace care poate lovi pe oricine, indiferent de stilul de viață. Deși simptomele sunt identice cu cele ale unui infarct miocardic sever, cauzele și evoluția bolii sunt complet diferite. Această afecțiune, cunoscută sub numele de sindromul inimii frânte sau cardiomiopatia Takotsubo, atacă adesea persoanele fără istoric medical de boli de inimă.
Spre deosebire de un atac de cord clasic, care apare din cauza blocajelor arteriale, sindromul inimii frânte reprezintă o slăbire temporară a mușchiului cardiac. Aceasta este declanșată, de regulă, de un stres fizic sau emoțional intens.
Simptomele principale includ:
Deși semnalele de alarmă sunt la fel de traumatizante, prognosticul este diferit. Un infarct miocardic ucide între 12% și 15% dintre pacienți și lasă cicatrici permanente pe inimă. În schimb, sindromul Takotsubo nu provoacă daune ireversibile. Inima își recapătă funcția normală într-un interval de câteva săptămâni sau cel mult două luni.
Statisticile arată că între 1% și 2% dintre persoanele care ajung la urgențe cu simptome de infarct suferă, de fapt, de această afecțiune. Cele mai expuse sunt femeile cu vârste cuprinse între 58 și 75 de ani.
Cercetătorii de la NYU Langone Health explică faptul că un val masiv de hormoni de stres, precum adrenalina, inundă organismul. Există mai multe teorii care explică acest fenomen:
Deoarece un EKG sau testele de sânge pentru troponină pot indica eronat un atac de cord, medicii folosesc cateterismul cardiac pentru un diagnostic cert. Dacă arterele sunt libere de blocaje, dar ventriculul stâng prezintă o formă de balon (specifică sindromului Takotsubo), diagnosticul este confirmat.
În prezent, medicii folosesc medicamente standard pentru insuficiență cardiacă, precum beta-blocantele sau diureticele. Totuși, o echipă de specialiști din New York lansează un studiu clinic revoluționar. Aceștia vor să demonstreze că exercițiile de respirație profundă pot ajuta sistemul nervos parasimpatic să prevină un nou atac.
Dr. Harmony Reynolds subliniază că factorii declanșatori nu sunt doar evenimentele tragice, ci și stresul cumulativ sau chiar surprizele extrem de fericite.
"Răspunsul la stres este un proces biologic, nu o slăbiciune personală", afirmă medicul.