Scolioza la adolescenți: când este nevoie de o operație mai complexă și când nu. Iată ce au descoperit medicii.
Peste 2.100 de pacienți au fost incluși în cea mai amplă analiză de până acum dedicată acestei probleme chirurgicale specifice.
Pacienții operați cu fuziune spinală posterioară și osteotomii ale coloanei posterioare au avut o corecție medie de aproximativ 79%, față de 74% fără aceste osteotomii.
Diferența arată că osteotomiile pot fi utile în anumite cazuri, dar nu sunt necesare automat pentru fiecare pacient cu scolioză de tip Lenke 5.
Alegerea operației trebuie făcută în funcție de mărimea și flexibilitatea curburii, alinierea coloanei și corecția care trebuie obținută, nu după o rețetă universală.
Când vine vorba despre scolioză, ideea că există o singură operație potrivită pentru toți pacienții este departe de realitate. Coloana fiecărui adolescent are particularitățile sale, iar două curburi care par asemănătoare pe o radiografie pot necesita strategii chirurgicale diferite.
Tocmai această întrebare a stat la baza unei noi revizuiri sistematice realizate de cercetători de la Mount Sinai: cât de mult ajută adăugarea osteotomiilor coloanei posterioare, cunoscute drept PCO, atunci când adolescenții cu scolioză idiopatică de tip Lenke 5 sunt supuși unei fuziuni spinale posterioare?
Concluzia este nuanțată și importantă: mai multă chirurgie nu înseamnă neapărat o corecție spectaculos mai bună pentru toți pacienții.
Cercetătorii au analizat 35 de studii publicate anterior de centre medicale din întreaga lume, identificate prin căutări în trei baze de date medicale importante.
În total, au fost evaluate datele a 2.108 pacienți cu scolioză idiopatică adolescentină de tip Lenke 5.
Dintre aceștia:
490 de pacienți au beneficiat de fuziune spinală posterioară (PSF) împreună cu PCO;
1.618 pacienți au fost tratați prin fuziune spinală posterioară fără PCO.
Cercetătorii au comparat rezultatele radiografice ale celor două grupuri, inclusiv gradul de corecție a curburii principale și modificările privind alinierea și echilibrul coloanei.
Potrivit autorilor, aceasta este prima revizuire sistematică axată specific pe utilizarea PCO în scolioza idiopatică adolescentină de tip Lenke 5 și cea mai amplă analiză realizată până acum pe această întrebare chirurgicală.
Termenul poate suna intimidant, dar ideea de bază este mai ușor de înțeles.
O osteotomie a coloanei posterioare presupune îndepărtarea controlată a unor structuri osoase și ligamentare din partea posterioară a coloanei, pentru a-i crește mobilitatea și pentru a permite chirurgului să obțină o corecție mai bună a deformării.
PCO-urile sunt folosite în special atunci când coloana este mai puțin flexibilă și este nevoie de o „eliberare” suplimentară pentru ca deformarea să poată fi corectată. Literatura de specialitate descrie PCO drept o tehnică utilă pentru deformările spinale, inclusiv pentru creșterea mobilității în cazul curburilor rigide.
Important însă: PCO nu este sinonim cu o operație necesară tuturor pacienților.
Tocmai aici apare una dintre cele mai interesante concluzii ale noii analize.
Pacienții care au fost supuși unei fuziuni spinale posterioare împreună cu PCO au obținut o corecție medie de aproximativ 79% a curburii principale.
În grupul tratat prin fuziune spinală posterioară fără PCO, corecția medie a fost de aproximativ 74%.
La prima vedere, diferența poate părea importantă. Însă cercetătorii subliniază că, în ansamblu, cele două strategii au produs corecții generale similare.
Cu alte cuvinte, rezultatele nu susțin ideea că adăugarea unei osteotomii ar trebui să devină automat parte din fiecare operație pentru scolioza de tip Lenke 5.
Ambele grupuri au prezentat îmbunătățiri ale alinierii și echilibrului coloanei după intervenție.
Aici devine esențială particularitatea pacientului.
O coloană cu o curbură mare și rigidă poate răspunde diferit la manevrele de corecție față de una mai flexibilă. Dacă deformarea nu permite suficientă mobilizare prin tehnicile standard, PCO poate oferi chirurgului libertatea suplimentară necesară pentru a obține corecția urmărită.
Astfel, rezultatele sugerează că mulți adolescenți cu scolioză de tip Lenke 5 pot obține o corecție substanțială doar prin fuziune spinală posterioară, în timp ce PCO poate aduce un avantaj în cazul unor deformări caracterizate prin:
curburi mai mari;
rigiditate crescută;
flexibilitate redusă;
particularități de aliniere care fac corecția mai dificilă;
necesitatea unei corecții mai ample.
Prin urmare, întrebarea nu este neapărat „PCO este mai bun decât PSF?”, ci „are acest pacient nevoie de PCO pentru a obține corecția dorită?”
O curbă scoliotică nu este doar o linie strâmbă pe radiografie. Coloana este o structură tridimensională, iar deformarea poate implica simultan curbura laterală, rotația vertebrelor și modificări ale alinierii.
De aceea, chirurgul trebuie să evalueze nu doar cât de mare este curbura, ci și cât de ușor poate fi mobilizată.
În cazul unei deformări flexibile, o fuziune spinală posterioară poate fi suficientă pentru corecția dorită. În cazul unei deformări mai rigide, eliberarea unor structuri posterioare prin PCO poate facilita manevrele de corecție.
Osteotomiile nu sunt însă o soluție universală. Ele reprezintă o tehnică chirurgicală suplimentară, care trebuie justificată de anatomia și obiectivele intervenției.
Mesajul cercetătorilor de la Mount Sinai este unul important: scopul chirurgiei nu este să fie cât mai complexă, ci să obțină rezultatul dorit cu intervenția necesară și cu riscuri cât mai mici.
„Scopul intervenției chirurgicale în cazul scoliozei este de a obține cea mai bună corecție posibilă prin cea mai puțin invazivă operație necesară, minimizând în același timp riscurile și asigurând un rezultat sigur și previzibil”, a declarat dr. James D. Lin.
Potrivit acestuia, rezultatele susțin folosirea individualizată a osteotomiilor coloanei posterioare, în funcție de caracteristicile deformării fiecărui pacient și de probabilitatea ca tehnica să aducă un beneficiu semnificativ.
Pentru familie, una dintre cele mai importante idei este că două persoane cu scolioză nu trebuie să primească neapărat aceeași strategie chirurgicală.
Dacă medicul recomandă o PCO, decizia poate avea legătură cu rigiditatea curburii, dimensiunea acesteia, alinierea coloanei sau gradul de corecție care trebuie obținut.
În schimb, dacă o astfel de osteotomie nu este recomandată, acest lucru nu înseamnă că intervenția este „mai puțin bună”. Din contră, datele sugerează că o parte dintre pacienți pot obține o corecție importantă prin fuziune spinală posterioară fără această procedură suplimentară.
Practic, tratamentul poate fi privit ca un costum făcut pe măsură: nu se adaugă o procedură doar pentru că există, ci atunci când anatomia pacientului arată că este necesară.
Deși analiza este amplă, cercetătorii spun că mai sunt întrebări importante la care trebuie răspuns.
Un domeniu de interes este modul în care utilizarea PCO s-a schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce tehnicile chirurgicale și tehnologia au evoluat. De asemenea, sunt necesare metode mai bune pentru identificarea pacienților care au cele mai mari șanse să beneficieze de osteotomii.
Acest lucru ar putea ajuta chirurgii să evite atât subtratamentul, atunci când o curbă dificilă are nevoie de o tehnică suplimentară, cât și procedurile inutile, atunci când o corecție bună poate fi obținută fără acestea.
În chirurgia scoliozei, mesajul noii cercetări este, astfel, mai puțin despre „a face mai mult” și mai mult despre a face exact ceea ce trebuie pentru fiecare coloană.
Cercetarea realizată de Tarun Mattikalli și colegii săi, „Utilizarea osteotomiilor coloanei posterioare cu fuziune spinală posterioară pentru corectarea scoliozei idiopatice la adolescenți de tip Lenke 5: o revizuire sistematică”, este publicată în revista Spine Deformity în 2026.
DOI: 10.1007/s43390-026-01527-3
Aceste tratamente ale afecțiunilor pulmonare oferă avantaje multiple pacienților.
Operația de micșorare a stomacului este o modalitate de a pierde în greutate prin modificarea sistemului digestiv.
La ce ajută robotul în chirurgia oncologică și cum se conectează pacientul la brațele robotului. Medicul Teodor Buliga explică.
Chirurgia sânului este o componentă cheie a tratamentului cancerului de sân, care presupune îndepărtarea cancerului printr-o operație.
Cum știi dacă ai stenoză mitrală. Care sunt semnele de alarmă pe care mulți le confundă.
Aceștia sunt pacienții care au prioritate în ceea ce privește transplantul hepatic.
Radioembolizarea este un tratament inovator în cazul hepatocarcinomului. Prima astfel de procedură a avut loc în urmă cu două săptămâni.
Această boală poate să ucidă în doar câteva luni. Diagnosticată precoce, crește șansele de supraviețuire.
Tehnica minune considerată de medici Waze-ul sau Google Maps-ul medicinei. "Vă dați seama? Ne arată în timp real unde suntem în operație".