Un studiu publicat în revista „Annals of Surgery” arată că operațiile bariatrice pot reprezenta o alternativă eficientă pentru pacienții care nu tolerează aceste medicamente sau care nu reușesc să slăbească suficient cu ajutorul lor.
Chirurgia bariatrică poate fi o opțiune pentru persoanele cu obezitate care nu tolerează semaglutida sau tirzepatida ori nu obțin rezultate suficiente cu aceste tratamente.
Studiul a urmărit 268 de pacienți care au întrerupt medicamentele din cauza efectelor adverse sau au avut un răspuns insuficient la tratament.
La doi ani după operație, pierderea totală în greutate a ajuns, în anumite grupuri, la peste 30% din greutatea inițială.
Bypassul gastric Roux-en-Y a fost asociat cu o scădere ponderală mai mare decât gastrectomia longitudinală în cazul pacienților care nu răspunseseră suficient la medicamente.
Medicamentele care acționează asupra receptorilor GLP-1 au devenit tot mai cunoscute pentru efectele lor asupra greutății corporale. Semaglutida și tirzepatida sunt utilizate în tratamentul obezității, iar pentru numeroși pacienți pot contribui la o scădere importantă în greutate.
Totuși, există și persoane pentru care experiența nu este la fel de bună. Unii pacienți dezvoltă efecte adverse care îi împiedică să continue tratamentul, în timp ce alții nu reușesc să slăbească atât cât și-ar dori, chiar dacă urmează terapia.
În aceste situații apare o întrebare importantă: ce alternative există atunci când tratamentul medicamentos nu funcționează?
Un studiu realizat de cercetătorii de la Cleveland Clinic și publicat online pe 3 noiembrie 2026, în revista medicală „Annals of Surgery”, a analizat tocmai această problemă. Rezultatele indică faptul că chirurgia bariatrică poate reprezenta o strategie eficientă pentru pacienții care nu au tolerat semaglutida sau tirzepatida ori au avut un răspuns insuficient la acestea.
Echipa coordonată de dr. Ali Aminian, de la Cleveland Clinic, a urmărit rezultatele intervențiilor bariatrice la adulții care au avut dificultăți în tratamentul cu semaglutidă sau tirzepatidă.
Studiul a inclus persoane cu un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 35 kg/m², care au fost supuse unei intervenții chirurgicale în perioada 2018–2024.
Cercetătorii au analizat trei categorii de pacienți:
4.661 de persoane care nu avuseseră expunere anterioară la semaglutidă sau tirzepatidă, reprezentând grupul de comparație;
61 de persoane care au întrerupt tratamentul din cauza intoleranței la medicamente;
207 persoane care au avut un răspuns insuficient în ceea ce privește pierderea în greutate.
Au fost analizate două tipuri de operații: bypassul gastric Roux-en-Y (RYGB) și gastrectomia longitudinală, cunoscută și sub denumirea de gastric sleeve (SG).
Un detaliu important este că cercetătorii nu au analizat doar dacă pacienții au slăbit după operație, ci și cât de mare a fost scăderea ponderală în funcție de tipul intervenției și de prezența diabetului de tip 2.
Rezultatele au evidențiat diferențe importante între pacienții care nu au tolerat medicamentele și cei care nu au obținut o scădere suficientă în greutate.
În perioada de doi ani asociată tratamentului medicamentos, pacienții din grupul cu intoleranță au înregistrat o creștere estimată a greutății de 1,4%.
În schimb, persoanele care au avut un răspuns insuficient la tratament au înregistrat o pierdere totală estimată în greutate de numai 1,5%.
Cu alte cuvinte, pentru aceste categorii de pacienți, medicamentele nu au reușit să producă rezultatele ponderale așteptate.
După intervenția chirurgicală, însă, situația a fost diferită. Scăderile în greutate au fost mult mai mari, iar diferențele au devenit vizibile în funcție de procedura aleasă.
Una dintre cele mai importante observații ale studiului este că pacienții au înregistrat pierderi semnificative în greutate după operațiile bariatrice, inclusiv cei care nu toleraseră medicamentele sau nu răspunseseră suficient la acestea.
În grupul persoanelor care au întrerupt semaglutida sau tirzepatida din cauza efectelor adverse, rezultatele la doi ani au fost următoarele:
După bypass gastric Roux-en-Y:
27,9% pierdere totală în greutate la pacienții fără diabet de tip 2;
22,7% la pacienții cu diabet de tip 2.
După gastrectomie longitudinală (gastric sleeve):
20,1% pierdere totală în greutate la pacienții fără diabet de tip 2;
21,6% la pacienții cu diabet de tip 2.
Rezultatele au fost diferite și în cazul persoanelor care nu obținuseră o scădere suficientă în greutate cu ajutorul medicamentelor.
În această categorie, pierderea totală în greutate după doi ani a fost:
După bypass gastric:
35,8% la pacienții fără diabet de tip 2;
27,4% la cei cu diabet de tip 2.
După gastric sleeve:
14,3% la pacienții fără diabet de tip 2;
14,2% la cei cu diabet de tip 2.
Așadar, în grupul pacienților care nu răspunseseră suficient la tratamentul medicamentos, bypassul gastric a fost asociat cu o scădere ponderală considerabil mai mare decât gastrectomia longitudinală.
Cercetătorii au realizat și o analiză ajustată pentru a compara rezultatele celor două intervenții în cazul persoanelor care nu obținuseră o scădere suficientă în greutate cu semaglutidă sau tirzepatidă.
Diferența a fost importantă: pierderea totală în greutate estimată la doi ani a fost de 32,7% după bypass gastric, comparativ cu 17,8% după gastric sleeve.
Aceste rezultate sugerează că tipul intervenției chirurgicale poate conta în mod semnificativ atunci când pacienții ajung la operație după un răspuns insuficient la tratamentul medicamentos.
Totuși, datele nu înseamnă că bypassul gastric este automat cea mai potrivită alegere pentru orice persoană cu obezitate. Studiul prezintă rezultate obținute în anumite grupuri de pacienți, iar alegerea unei intervenții trebuie făcută în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Rezultatele studiului vin într-un moment în care medicamentele din categoria agoniștilor receptorilor GLP-1 ocupă un loc tot mai important în tratamentul obezității.
Cu toate acestea, cercetătorii atrag atenția că răspunsul la aceste terapii nu este universal. Pentru unii pacienți, efectele adverse pot face imposibilă continuarea tratamentului, iar pentru alții scăderea în greutate poate fi prea mică.
Dr. Ali Aminian a subliniat că intervențiile medicamentoase au schimbat fundamental modul în care este tratată obezitatea, dar nu reprezintă o soluție pentru fiecare pacient.
„Medicamentele pe bază de GLP-1 au transformat tratamentul obezității, dar nu funcționează pentru toată lumea”, a declarat medicul.
Acesta a explicat și întrebarea care apare tot mai des în rândul pacienților și medicilor: „Un număr tot mai mare de pacienți și medici se întreabă: Care este următorul pas? Constatările noastre arată că chirurgia bariatrică poate fi acel următor pas.”
Studiul arată astfel că tratamentul obezității nu trebuie privit ca o singură soluție valabilă pentru toată lumea. Atunci când medicamentele nu sunt tolerate sau nu produc rezultatele necesare, chirurgia bariatrică poate deveni o alternativă de luat în considerare.
Important: Rezultatele cercetării nu înseamnă că pacienții trebuie să renunțe la tratamentul medicamentos în favoarea operației. Ele evidențiază o posibilă strategie pentru anumite persoane cu obezitate, în urma unei evaluări medicale individuale.
Studiul „Bariatric Surgery as a Rescue Strategy After Semaglutide or Tirzepatide Treatment”, realizat de Ali Aminian și colaboratorii, a fost publicat în revista „Annals of Surgery” (2026). DOI: 10.1097/sla.0000000000007251.
Acesta este impactul pe care îl are stresul asupra colesterolului.
Tehnica minune considerată de medici Waze-ul sau Google Maps-ul medicinei. "Vă dați seama? Ne arată în timp real unde suntem în operație".
Acestea sunt cele trei boli care fac ravagii printre pacienți. Două dintre ele au un numitor comun.
Bolile hepatice sunt din ce în ce mai frecvente. Stilul de viață contribuie la îmbolnăvirea ficatului.
Această boală poate să ucidă în doar câteva luni. Diagnosticată precoce, crește șansele de supraviețuire.
Medicul chirurg Dragoș Romanescu ne-a vorbit despre puncția hepatică. Pentru ce este utilizată puncția și când e nevoie de ea.
