O tensiune arterială care variază mult de la o vizită medicală la alta ar putea oferi medicilor un indiciu important despre riscul cardiovascular, chiar și atunci când valoarea medie pare acceptabilă.
Peste 57.000 de persoane au fost incluse în analiza UK Biobank, cu o urmărire mediană de 5,1 ani.
O variabilitate mai mare a tensiunii sistolice a fost asociată cu un risc cu 11% mai mare de deces pentru fiecare creștere cu o abatere standard a variabilității.
Fluctuațiile tensiunii diastolice și ale presiunii arteriale medii au fost asociate cu un risc mai mare de AVC.
Persoanele cu diabet de tip 2 și variabilitate mare a tensiunii sistolice au avut un risc de deces de 2,8 ori mai mare decât cele cu glicemie normală și variabilitate redusă.
Când tensiunea arterială este măsurată, atenția se îndreaptă de obicei către cifra obținută în acel moment. Însă o nouă analiză sugerează că și „povestea” tensiunii de-a lungul timpului ar putea conta.
Cercetătorii din Țările de Jos au analizat datele a 57.611 de participanți la UK Biobank, pentru a vedea dacă modificările tensiunii arteriale între vizitele medicale sunt asociate cu riscul de deces, accident vascular cerebral sau demență.
Rezultatele au fost prezentate la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), desfășurată la Milano, între 28 septembrie și 2 octombrie 2026.
Studiul a fost condus de dr. Fariba Ahmadizar, de la Departamentul de Medicină Generală al Centrului Medical Universitar din Amsterdam.
Participanții aveau, în medie, 55,4 ani, iar 52% erau femei.
Pentru a putea calcula variabilitatea tensiunii, participanții trebuiau să aibă tensiunea măsurată la evaluarea inițială și la cel puțin o vizită ulterioară. Cercetătorii au ținut cont și de intervalul de timp dintre măsurători.
Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 5,1 ani de la prima vizită la care variabilitatea putea fi calculată.
În această perioadă:
319 persoane au dezvoltat demență;
571 au suferit un accident vascular cerebral;
1.460 au decedat.
Cercetătorii au analizat patru tipuri de măsurători: tensiunea arterială sistolică, tensiunea diastolică, presiunea arterială medie și presiunea pulsului.
Rezultatul care atrage atenția este că variabilitatea mai mare a tuturor celor patru măsurători ale tensiunii arteriale a fost asociată cu un risc mai mare de deces din orice cauză, conform Medical Xpress.
Asocierea s-a menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul tensiunea arterială medie, nivelul glicemiei și alți factori.
Cu alte cuvinte, nu a fost analizată doar întrebarea „Cât de mare este tensiunea?”, ci și „Cât de mult se schimbă de la o vizită la alta?”.
Pentru tensiunea sistolică, fiecare creștere cu o abatere standard a variabilității a fost asociată cu un risc de deces cu 11% mai mare. Pentru variabilitatea tensiunii diastolice, creșterea asociată a fost de 8%.
Important: aceste procente nu înseamnă că o anumită creștere, exprimată direct în mmHg, produce automat un anumit procent de risc. „Abaterea standard” este o măsură statistică a cât de mult au diferit valorile între participanți.
Variabilitatea nu a fost asociată doar cu mortalitatea.
Cercetătorii au observat că o variabilitate mai mare a tensiunii arteriale diastolice și a presiunii arteriale medii a fost asociată cu un risc mai mare de accident vascular cerebral.
Pentru fiecare creștere cu o abatere standard a variabilității, probabilitatea de AVC a fost cu 12% mai mare pentru variabilitatea tensiunii diastolice și cu 10% mai mare pentru variabilitatea presiunii arteriale medii.
În schimb, analiza nu a identificat o asociere semnificativă statistic între variabilitatea tensiunii arteriale și demență.
Cercetătorii au analizat apoi tensiunea arterială împreună cu nivelul glicemiei.
Aici apare o diferență importantă. În comparație cu participanții care aveau glicemie normală și variabilitate redusă a tensiunii sistolice, persoanele care aveau diabet de tip 2 și variabilitate ridicată a tensiunii sistolice au prezentat un risc de deces de 2,8 ori mai mare în perioada de urmărire.
În cazul participanților cu prediabet și variabilitate mare a tensiunii sistolice, riscul de deces a fost cu 62% mai mare față de grupul cu glicemie normală și variabilitate redusă.
Cercetătorii subliniază însă că aceste comparații combină două caracteristici, nivelul glicemiei și variabilitatea tensiunii, astfel încât diferența de risc nu poate fi atribuită exclusiv fluctuațiilor tensiunii arteriale.
Cercetătorii au calculat și riscul estimat de deces la 10 ani.
Acesta a fost de aproximativ 1% în rândul participanților cu glicemie normală și variabilitate redusă a tensiunii sistolice, comparativ cu aproximativ 2,9% la persoanele cu diabet de tip 2 și variabilitate ridicată.
Acestea sunt estimări rezultate din modelul de analiză, nu o predicție individuală pentru fiecare participant.
În practica medicală, tensiunea arterială medie este un indicator esențial. Variabilitatea ei între vizite nu este însă, în mod obișnuit, folosită în aceeași manieră pentru evaluarea riscului.
Autorii consideră că urmărirea modificărilor tensiunii în timp ar putea oferi informații suplimentare și ar putea contribui, în viitor, la identificarea unor persoane cu risc mai mare care nu ar fi neapărat evidențiate dacă este analizată doar o valoare medie.
Dr. Fariba Ahmadizar a explicat că modificările tensiunii în timp ar putea furniza informații care depășesc ceea ce arată valorile medii obținute în cadrul îngrijirii medicale de rutină.
Rezultatele sunt interesante, dar nu înseamnă că orice variație a tensiunii reprezintă o problemă medicală și nici că reducerea fluctuațiilor va preveni automat un AVC sau un deces.
Motivul este important: studiul a fost observațional. Cercetătorii au analizat legăturile dintre caracteristicile participanților și rezultatele de sănătate, dar acest tip de studiu nu poate demonstra că fluctuațiile tensiunii arteriale au fost cauza deceselor sau a accidentelor vasculare cerebrale.
De asemenea, nu se știe încă dacă intervențiile prin care ar putea fi reduse aceste fluctuații ar conduce efectiv la un risc mai mic de AVC sau deces.
Prin urmare, autorii consideră că sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca variabilitatea tensiunii arteriale să poată fi recomandată pentru utilizarea clinică de rutină.
Aceste tratamente ale afecțiunilor pulmonare oferă avantaje multiple pacienților.
Acesta este impactul pe care îl are stresul asupra colesterolului.
Care este primul semn al unei tumori hepatice. La ce ar trebui să fie atenți pacienții.
Chirurgia sânului este o componentă cheie a tratamentului cancerului de sân, care presupune îndepărtarea cancerului printr-o operație.
Ce se întâmplă cu pacienții operați cu robotul. Medicul Teodor Buliga a făcut dezvăluiri în premieră.
Aceștia sunt pacienții care au prioritate în ceea ce privește transplantul hepatic.
Acest semn adesea ignorat sau pus pe seama unor afecțiuni comune este, de fapt, un simptom al cancerului AVANSAT.
Acesta este cel mai banal semn al AVC-ului. Nici măcar nu îți dai seama că, de fapt, ai suferit un accident vascular cerebral ischemic.
