Primele semne ale bolii Parkinson pot apărea cu ani înainte de tremor. Află cele 5 simptome pe care mulți oameni le ignoră și când este cazul să mergi la medic.
Când auzim cuvântul "Parkinson", mintea majorității dintre noi construiește instant imaginea unei persoane în vârstă ale cărei mâini tremură necontrolat. Este o asociere firească, dar, din punct de vedere medical, extrem de incompletă.
Tremurul este doar manifestarea vizibilă a unui proces neurodegenerativ care a început, în realitate, cu 5, 10 sau chiar 15 ani mai devreme. În tot acest timp, creierul și corpul trimit semnale de alarmă discrete. Din păcate, peste 80% dintre oameni le ignoră sau le pun pe seama stresului, a oboselii cronice sau a simplului proces de îmbătrânire, potrivit Parkinson.org.
Pentru a înțelege de ce simptomele timpurii nu au nicio legătură cu mișcarea, trebuie să privim ce se întâmplă la nivel celular. Boala Parkinson este caracterizată de acumularea anormale a unei proteine numite alfa-sinucleină. În loc să fie eliminată de organism, această proteină formează agregate toxice (corpuri Lewy) care distrug treptat neuronii.
Conform ipotezei moderne validate în neurologie (Ipoteza Braak), acest proces nu începe în zonele creierului care controlează mișcarea (substanța neagră), ci în două locuri complet neașteptate: bulbul olfactiv și sistemul nervos enteric (intestinul). Abia după ce a afectat aceste sisteme, procesul neurodegenerativ "urcă" spre creierul mijlociu. În momentul în care apare primul tremur vizibil, creierul a pierdut deja între 50% și 70% din neuronii producători de dopamină.
Nu este vorba despre nas înfundat sau despre o alergie sezonieră. Hiposmia specifică bolii Parkinson apare treptat și afectează în special capacitatea de a diferenția mirosurile fine sau de a identifica arome specifice, cum ar fi mirosul de banane, lemn dulce, cafea sau parfumuri sintetice.
Mâncarea începe să aibă un gust fad (deoarece gustul depinde în proporție de 80% de miros). Pacienții observă adesea că au nevoie de mai multe condimente sau că nu mai simt mirosul de ars din bucătărie.
Bulbul olfactiv este una dintre primele porțiuni ale sistemului nervos invadate de depozitele toxice de alfa-sinucleină.
În timpul fazei de somn cu mișcări rapide ale ochilor (REM), faza în care visăm cel mai intens, creierul umane activează în mod normal un "comutator" de atonie musculară. Acest mecanism ne paralizează temporar corpul pentru a ne împiedica să punem în mișcare fizică ceea ce visăm.
Persoanele afectate își "trăiesc" visele. Vorbesc tare, țipă, înjură, dau din picioare sau lovesc cu pumnii în perete ori în partenerul de pat. Visele sunt adesea intense, vivide și amenințătoare (cum ar fi scenarii în care sunt urmăriți sau atacați).
Leziunile timpurii afectează trunchiul cerebral, exact zona responsabilă de menținerea blocajului muscular din timpul somnului.
Schimbările în motricitatea fină se instalează lent și sunt sesizabile mai ales în activitățile de rutină, cum ar fi scrisul, încheiatul nasturilor sau utilizarea tacâmurilor.
Pe măsură ce scrii o propoziție sau o pagină întreagă, literele devin din ce în ce mai mici, mai înghesuite și mai greu de descifrat. Scrisul își pierde fluiditatea și devine colțuros.
Apare din cauza bradikineziei (încetinirea mișcărilor) și a pierderii controlului automat asupra amplitudinii mișcărilor. Creierul nu mai poate menține dimensiunea constantă a gestului motor.
Axa creier-intestin este calea principală de comunicare din corpul nostru. Constipația care apare cu mulți ani înainte de problemele motorii este una dintre cele mai frecvente și ignorate manifestări ale bolii Parkinson.
Tranzit intestinal extrem de lent (un scaun la 3-4 zile sau mai rar), senzație de evacuare incompletă și lipsa răspunsului la schimbările simple de dietă (consum de fibre sau apă).
Sistemul nervos enteric, care controlează peristaltismul (mișcările involuntare ale intestinelor), suferă aceleași degradări neuronale ca și creierul. Intestinul pur și simplu își încetinește activitatea.
Mușchii feței sunt responsabili pentru sute de micro-expresii pe care le facem inconștient în fiecare minut. Când acești mușchi își pierd din mobilitate, aspectul feței se schimbă subtil.
Ritmul de clipire scade semnificativ (de la o medie de 10-20 de clipiri pe minut la doar 2-3 clipiri). Privirea pare fixă sau holbată, iar fața capătă un aspect lipsit de emoție, ca o mască, chiar și atunci când persoana simte bucurie sau tristețe.
Rigiditatea musculară incipientă și bradikinezia afectează mușchii mimicii faciale, eliminând mișcările spontane și automate.
Dacă în trecut diagnosticul se punea exclusiv clinic, adică medicul aștepta ca pacientul să aibă simptome motorii clare pentru a confirma boala, medicina actuală a făcut progrese uriașe:
Prezența unuia dintre aceste semne nu înseamnă automat că vei dezvolta boala Parkinson. Constipația poate avea cauze alimentare, iar insomnia poate fi provocată de stres. Totuși, asocierea a două sau mai multe dintre aceste semne justifică o evaluare medicală atentă.
Elimină alte cauze medicale frecvente (afecțiuni ale tiroidei, deficit de vitamina B12, efecte secundare ale unor medicamente).
Un medic neurolog specializat în tulburări de mișcare va efectua teste clinice specifice pentru reflexe, tonus muscular, coordonare și echilibru.
Studiile arată că exercițiul fizic aerobic de intensitate medie și mare (înot, mers pe bicicletă, dans), alături de o dietă de tip mediteranean bogată în antioxidanți, stimulează eliberarea de factori neurotrofici (BDNF) și poate încetini progresia bolii.
O confuzie extrem de frecventă în practica medicală apare între boala Parkinson și o altă afecțiune neurologică mult mai răspândită, dar mai puțin periculoasă: tremurul esențial. Deși ambele se manifestă prin mișcări involuntare ale mâinilor, dinamica și cauzele lor sunt complet diferite.
Cea mai importantă diferență constă în momentul de declanșare. În boala Parkinson, tremurul este de repaus, adică apare atunci când mâna este complet relaxată pe brațul unui fotoliu sau pe coapsă, și dispare temporar în momentul în care persoana încearcă să apuce un obiect. În schimb, în cazul tremurului esențial, situația este exact opusă: tremurul este de acțiune, adică apare sau se intensifică semnificativ exact atunci când încerci să duci un pahar cu apă la gură, să folosești o furculiță sau să scrii.
Afectarea din boala Parkinson începe aproape întotdeauna asimetric, pe o singură parte a corpului (o singură mână sau un singur picior), extinzându-se la ambele părți abia după câțiva ani. De cealaltă parte, tremurul esențial debutează de obicei simetric, afectând ambele mâini simultan și, foarte adesea, capul (provocând o mișcare involuntară de "da-da" sau "nu-nu") ori vocea, oferindu-i un ton tremurat.
În timp ce Parkinsonul este o boală neurodegenerativă complexă ce implică rigiditate musculară, mers lent cu pași mici, pierderea echilibrului și simptomele premotorii menționate mai sus (pierderea mirosului, constipație, somn agitat), tremurul esențial este o afecțiune izolată. Pacienții cu tremur esențial nu dezvoltă rigiditate corporală, nu au probleme cu mirosul și își păstrează viteza normală a mișcărilor.