O descoperire recentă dă peste cap ceea ce știam despre evoluția bolii Parkinson. Deși tremurul în stare de repaus este cel mai vizibil și cunoscut simptom al acestei afecțiuni, un studiu clinic de imagistică arată că el nu este provocat de o pierdere mai mare de dopamină. Din contră, pacienții care tremură par să aibă o funcție dopaminergică mai bine păstrată.
Cercetătorii de la Universitatea din Turku și de la Spitalul Universitar din Turku, Finlanda, au publicat aceste concluzii în revista Neurology, jurnalul Academiei Americane de Neurologie.
Ce s-a descoperit în creierul pacienților
Până acum, medicii legau direct severitatea simptomelor de degradarea neuronilor care produc dopamină. În cazul rigidității musculare și al mișcărilor încetinite (bradikinezie), această regulă rămâne valabilă. Degradarea se observă în corpul striat din emisfera cerebrală opusă membrelor afectate.
În cazul tremurului de repaus, analiza imagistică a arătat un fenomen complet diferit.
Datele cheie ale studiului:
- 414 pacienți finlandezi monitorizați în condiții clinice reale.
- Imagistică de înaltă precizie pentru transportatorul de dopamină (DAT).
- Tremurul sever s-a asociat cu o legare mai mare a transportatorului de dopamină în corpul striat de pe aceeași parte cu simptomul.
"Aceste rezultate ne arată că un tremur de repaus mai accentuat nu reprezintă doar un indicator al distrugerii avansate a sistemului dopaminergic. Tremurul implică un mecanism neurobiologic parțial distinct", explică dr. Kalle Niemi, medic neurolog și autorul principal al studiului.
De ce contează acest studiu pentru viitorul tratamentelor
Replicarea acestor date pe un grup independent de pacienți confirmă o ipoteză mai veche a echipei finlandeze. Boala Parkinson nu este o afecțiune liniară, ci un sindrom complex care afectează rețele neuronale diferite.
Echipa de cercetare a aplicat același cadru metodologic și pentru simptomele non-motorii. Ei au demonstrat că depresia, anxietatea și tulburările de somn din faza REM nu sunt provocate direct de lipsa de dopamină. Ele depind de alte sisteme monoaminergice din creier.
Impactul în medicina personalizată
Această distincție clară între mecanismele biologice ale simptomelor deschide calea către terapii țintite. În loc să primească un tratament general, pacienții vor putea beneficia de scheme personalizate, adaptate exact pe rețeaua neuronală care le provoacă disconfortul principal. Tratamentul standard pentru Parkinson ar putea deveni, astfel, mult mai eficient și mai blând cu organismul.