Terapia hormonală de substituție a fost asociată cu un risc mai mic de demență. Studiul arată de ce vârsta și tipul menopauzei pot conta.
Un studiu amplu realizat în Marea Britanie aduce noi date despre legătura dintre terapia hormonală de substituție (HRT) și riscul de demență. Cercetătorii au observat un risc mai mic de demență în rândul femeilor care au folosit HRT, însă efectul nu a fost același pentru toate femeile.
Tipul menopauzei, vârsta la care a început tratamentul și durata expunerii naturale la estrogen par să conteze.
Cercetarea, publicată în revista Alzheimer’s & Dementia, a inclus 183.450 de femei aflate la menopauză, participante la UK Biobank.
Femeile au fost urmărite, în medie, timp de 13,3 ani. În această perioadă au apărut 3.948 de cazuri de demență, dintre care 1.993 au fost diagnostice de Alzheimer.
Cercetătorii au analizat legătura dintre utilizarea HRT și apariția demenței. Au luat în calcul și mai mulți factori care ar putea modifica această relație, printre care tipul menopauzei, vârsta la care a început terapia hormonală, expunerea naturală la estrogen și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc mai mare de Alzheimer.
Rezultatul principal este unul interesant: femeile care au folosit terapia hormonală au avut un risc cu 10% mai mic de demență, comparativ cu cele care nu au folosit HRT.
Diferențele au devenit mai mari în anumite grupuri. În cazul femeilor cu menopauză chirurgicală, asocierea a indicat un risc cu 26% mai mic de demență. Cercetătorii au inclus aici femeile care au trecut prin histerectomie și/sau îndepărtarea ambelor ovare.
La femeile cu o perioadă mai scurtă de expunere naturală la estrogen, sub 37 de ani între prima menstruație și menopauză, riscul a fost cu aproximativ 16% mai mic.
Una dintre cele mai importante observații ale studiului apare atunci când cercetătorii separă femeile după tipul menopauzei.
Pentru femeile cu menopauză naturală, HRT nu a fost asociată în mod semnificativ cu un risc mai mic de demență.
Situația a fost diferită în cazul menopauzei chirurgicale. Aici, utilizarea HRT s-a asociat cu o reducere mai mare a riscului.
La femeile cu menopauză chirurgicală și varianta genetică APOE ε4, riscul de demență a fost cu 28% mai mic. Pentru cele fără această variantă, reducerea estimată a fost de 20%.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că diferența dintre purtătoarele și nepurtătoarele APOE ε4 nu a fost suficient de mare pentru ca interacțiunea să fie considerată semnificativă statistic.
Un alt aspect important este momentul în care începe terapia hormonală.
Cercetătorii au observat o asociere cu un risc mai mic de demență atunci când HRT a început între 46 și 56 de ani. După vârsta de 56 de ani, această asociere nu a mai fost observată.
Cea mai mare reducere a apărut la femeile care au început tratamentul între 51 și 56 de ani: aproximativ 23%.
Pentru cele care au început între 46 și 50 de ani, reducerea estimată a fost de 13%. Datele diferă însă din nou în funcție de tipul menopauzei.
În cazul menopauzei chirurgicale, asocierea a devenit mai puternică odată cu creșterea vârstei la care a început HRT: de la 15% pentru inițierea înainte de 46 de ani, la 31% între 46 și 50 de ani și până la 43% între 51 și 56 de ani.
Cercetătorii au analizat separat și boala Alzheimer. HRT a fost asociată cu un risc mai mic de Alzheimer, iar diferența a fost mai evidentă în cazul femeilor cu menopauză chirurgicală.
În acest grup, reducerea estimată a riscului a fost de 32%, față de 11% în cazul femeilor cu menopauză naturală.
O perioadă mai scurtă de expunere naturală la estrogen, sub 37 de ani, a fost asociată cu un risc cu 19% mai mic de Alzheimer.
Pentru celelalte forme de demență, rezultatele au fost mai puțin clare. Nu a existat o asociere semnificativă la nivelul întregului grup, deși femeile cu menopauză chirurgicală au avut un risc cu 21% mai mic.
Estrogenul are un rol important în funcționarea creierului și a neuronilor. Scăderea nivelului acestui hormon apare în perioada menopauzei, iar cercetătorii analizează de mai mult timp posibilitatea ca momentul și durata acestei schimbări să influențeze sănătatea creierului pe termen lung.
Îndepărtarea ambelor ovare produce o scădere bruscă a nivelului de estrogen și poate duce la menopauză chirurgicală. Tocmai de aceea, rezultatele obținute la acest grup sunt deosebit de interesante.
Studiul susține ceea ce cercetătorii numesc "fereastra de oportunitate": momentul în care începe HRT ar putea influența efectele sale asupra creierului.
Există însă o limită esențială. Cercetarea este observațională. Asta înseamnă că poate identifica o asociere între HRT și riscul de demență, dar nu poate demonstra că terapia hormonală a fost cauza reducerii riscului.
Femeile care aleg HRT pot avea caracteristici diferite față de cele care nu folosesc acest tratament. Cercetătorii au ajustat rezultatele pentru numeroși factori, dar nu pot exclude complet influența altor diferențe.
În plus, baza de date UK Biobank oferă informații generale despre HRT. Studiul nu a putut analiza în detaliu diferențele dintre tipurile de hormoni, dozele sau modalitățile de administrare.
Studiul nu înseamnă că toate femeile ar trebui să înceapă HRT pentru a preveni demența.
Rezultatele arată mai degrabă că momentul începerii tratamentului și tipul menopauzei pot avea un rol important în relația dintre terapia hormonală și sănătatea creierului.
Autorii consideră că sunt necesare studii clinice randomizate pentru a afla dacă HRT poate avea efecte directe asupra riscului de demență și pentru a stabili ce tip de terapie, ce doză și ce moment al administrării ar putea oferi cele mai mari beneficii.
Pe scurt, cercetarea aduce o piesă importantă într-un puzzle încă incomplet: HRT a fost asociată cu un risc mai mic de demență, dar efectul pare să depindă de femeie, de tipul menopauzei și de momentul în care începe tratamentul.
