Primele semne ale demenței nu sunt întotdeauna legate de pierderea memoriei. Apar cu ani înainte ca persoana în cauză să înceapă să uite.
Demența este asociată în mare parte cu pierderea memoriei, însă acesta nu este întotdeauna primul simptom pe care îl observă o persoană. De multe ori, pierderile de memorie sunt doar primele semne pe care oamenii nu le pun pe seama stresului, îmbătrânirii sau chiar a unei crize de la mijlocul vieții, potrivit unui medic.
Dr. Dominic Greenyer, medic generalist la The Health Suite din Leicester, explică faptul că există simptome care pot apărea înaintea problemelor de memorie și care sunt ușor de trecut cu vederea.
"Oamenii sunt atât de atenți la pierderea memoriei, încât pot să nu observe semnele care se află chiar în fața lor. Până când familia face legătura între aceste schimbări și posibilitatea unui diagnostic de demență, pot trece luni sau chiar ani", a declarat medicul, potrivit Express.
Acesta recomandă atenție la două simptome care pot reprezenta semne timpurii ale demenței, dar care nu au legătură directă cu memoria.
Simptomele demenței diferă în funcție de zona creierului afectată. În cazul demenței frontotemporale, de exemplu, personalitatea se poate schimba cu mult timp înainte să apară problemele de memorie.
Aceste modificări sunt adesea puse pe seama îmbătrânirii sau a unor probleme personale.
Printre schimbările care pot apărea se numără:
Anxietatea, iritabilitatea și schimbările de dispoziție pot apărea, de asemenea. În unele cazuri, modificările de comportament devin atât de evidente încât familia începe să caute explicații, însă demența nu se află întotdeauna printre primele cauze luate în calcul.
"Aceste schimbări pot fi puse pe seama unei căsnicii aflate într-o perioadă dificilă sau a unei crize de la mijlocul vieții, timp îndelungat înainte ca persoana să ceară ajutor.
Este complet de înțeles, însă acest lucru poate întârzia un diagnostic care, de fapt, ar putea aduce atât clarificări, cât și liniște", a explicat dr. Greenyer.
Dificultățile vizuo-spațiale pot reprezenta un alt semn timpuriu al demenței. Acestea pot apărea fără ca persoana să aibă probleme evidente de memorie.
Printre primele manifestări se pot număra:
Aceste simptome pot apărea în anumite forme de boală Alzheimer, care pot fi diagnosticate și la vârste mai tinere decât se așteaptă multe persoane.
"Acesta este unul dintre cele mai puțin recunoscute semne timpurii ale demenței, deoarece nimic din ceea ce se întâmplă nu pare să aibă legătură cu uitarea.
Oamenii dau vina pe vedere, pe capacitatea de concentrare sau pur și simplu consideră că au avut o zi mai proastă, uneori timp de ani de zile înainte să ceară ajutor", a mai explicat medicul.
Demența este un termen medical folosit pentru un grup de simptome care afectează în timp memoria, gândirea, orientarea, limbajul, comportamentul și capacitatea unei persoane de a desfășura activitățile obișnuite. Nu este o boală în sine, ci descrie un declin al funcțiilor cognitive suficient de important încât să interfereze cu viața de zi cu zi.
Deși pierderea memoriei este unul dintre cele mai cunoscute simptome, demența nu începe întotdeauna cu uitarea. În funcție de zona creierului afectată și de tipul de demență, primele modificări pot apărea la nivelul comportamentului, limbajului, orientării spațiale sau capacității de a lua decizii.
În cazul demenței, anumite celule nervoase și conexiunile dintre ele sunt afectate. Pe măsură ce procesul avansează, diferite regiuni ale creierului își pierd capacitatea de a funcționa normal.
Manifestările diferă în funcție de zonele afectate. De aceea, două persoane cu demență pot avea simptome foarte diferite.
În boala Alzheimer, de exemplu, problemele de memorie sunt frecvente, în timp ce în demența frontotemporală modificările de personalitate și comportament pot apărea înaintea pierderilor importante de memorie.
Semnele demenței pot evolua lent, pe parcursul mai multor luni sau ani. Printre acestea se numără:
Un aspect important este că nu toate aceste simptome indică automat demență. Problemele de memorie și concentrare pot avea numeroase alte cauze, inclusiv stresul, depresia, tulburările de somn, anumite medicamente, deficitul unor vitamine sau alte afecțiuni medicale.
Este normal ca unele persoane să aibă mici dificultăți de memorie pe măsură ce înaintează în vârstă. De exemplu, poate apărea situația în care cineva uită temporar un nume sau unde a pus un obiect, dar își amintește ulterior.
În demență, modificările sunt de obicei mai persistente și progresive și ajung să afecteze activitățile cotidiene. Persoana poate avea dificultăți pe care înainte le gestiona fără probleme, precum pregătirea unei mese, administrarea banilor, folosirea unor aparate sau orientarea pe un traseu familiar.
Un consult medical este important atunci când apar schimbări persistente sau progresive ale memoriei, comportamentului, limbajului, orientării ori capacității de a desfășura activitățile zilnice.
Identificarea cauzei este importantă deoarece nu toate formele de declin cognitiv sunt ireversibile, iar unele probleme care seamănă cu demența pot avea cauze tratabile. În plus, atunci când este vorba despre o formă de demență, un diagnostic cât mai devreme poate ajuta la stabilirea tratamentului, monitorizarea evoluției și planificarea îngrijirii.
Important de reținut este faptul că apariția unui singur simptom, cum ar fi faptul că o persoană uită ocazional un nume sau se rătăcește o dată, nu înseamnă că are demență. Contează tiparul simptomelor, persistența lor și impactul asupra vieții de zi cu zi.
