Tulburarea care trece neobservată la fetițe: diferența dintre ADHD și AuDHD

Fetiță cu AuDHD, ADHD, autism / Sursă: Unsplash @ Anna Khromova

Tot mai mulți specialiști vorbesc despre o realitate ignorată în sistemele de diagnostic: fetițele cu tulburări de neurodezvoltare nu arată la fel ca băieții și, din acest motiv, sunt adesea trecute cu vederea.

Dr. Amani Diana Rusu explică diferențele dintre ADHD, autism și AuDHD și semnalele subtile care pot indica această condiție.

Sensibilitatea excesivă poate fi un semn de AuDHD

Potrivit medicului, fetițele cu profil mixt, ADHD și autism, nu sunt, de regulă, cele care creează probleme. Dimpotrivă, ele depun un efort uriaș pe timpul zilei de a menține ritmul celorlalți, însă la final devin mult mai sensibile la stimuli.

„Fetițele cu profil mixt, ADHD și autism. De foarte multe ori, ele nu sunt copiii care deranjează ora, ci copiii care se consumă enorm pe interior pentru a părea „normale”. 

Poate că ai acasă o fetiță care pare un paradox. Adică, pe de-o parte, poate fi foarte creativă, vorbește neîncetat, caută mereu noutatea. Acesta este ADHD-ul. 

Pe de altă parte, se blochează dacă îi schimbi traseul spre școală, are ritualuri stricte la culcare sau refuză categoric anumite haine din cauza texturii, taie etichetele. Acesta este autismul”, explică aceasta pe TikTok. 

De ce sunt diagnosticate târziu fetițele

Unul dintre motivele principale este capacitatea lor de adaptare socială. Ele observă comportamentele celorlalți și le imită.

„Fetițele sunt maestre în camuflaj. Iar testele au fost concepute pentru băieței.

O fetiță neurodivergentă nu va arăta mereu că este copleșită. Ea va observa grupul de joacă, va învăța replicile celorlalte fetițe ca pe un scenariu și le va replica. Se numește „masking”, dar prețul acestui spectacol este o epuizare cruntă la finalul zilei, cu meltdown-uri emoționale.

Fie că fiica ta plânge din cauza unei cusături la șosete sau refuză mâncarea dacă are o anumită consistență, nu este răsfăț. Pentru creierul ei, acea atingere sau acea textură se simte ca o agresiune fizică. Mișcările repetitive, pe care le numim stereotipii, pot fi, de fapt, modul ei de a se liniști într-o lume care se simte prea mult”, continuă medicul. 

Conflictul interior: între impuls și nevoie de control

Un aspect definitoriu al AuDHD este tensiunea internă constantă.

„Cel mai greu este conflictul lor interior. Partea ADHD vrea aventură, dar partea autistă vrea siguranță.

Dacă o fetiță care este descrisă ca fiind cuminte, dar sensibilă sau deșteaptă, dar împrăștiată, privește puțin mai aproape, pentru că neurodivergența la fete nu apare ca în manualele vechi.

Nu au nevoie să fie reparate, ci mai degrabă au nevoie să fie înțelese”, explică Dr. Amani Diana Rusu.

Cum se resimte AuDHD-ul la adulți?

Tulburarea nu dispare odată cu vârsta, ci poate deveni chiar mai greu de identificat. Mulți adulți ajung să fie diagnosticați greșit cu depresie sau anxietate.

„Mă simt ca o actriță, mimez interesul, nu înțeleg ce emoții am, simt un gol constant și uneori nici nu știu dacă îmi iubesc familia. Asta îmi spunea o tânără în cabinet. Mulți ar putea spune depresie, anxietate, dar uneori diagnosticul este ratat, pentru că poate fi AuDHD, adică o combinație între ADHD și autism”, exemplifică Dr. Amani Diana Rusu.

Cum interpretăm ce simte persoana respectivă?

  • „Mă simt ca o actriță” înseamnă masking, adică o adaptare social învățată
  • Nu știu ce simt” înseamnă alexitimie, dificultatea reală de a identifica emoțiile
  • Simt un gol” nu înseamnă lipsă de emoții, înseamnă epuizare nervoasă.

Semne frecvente ale AuDHD la adulți

Neurodivergența la fete nu se manifestă conform tiparelor clasice, iar recunoașterea timpurie poate face diferența între suferință tăcută și sprijin adecvat.

„Nu este că nu simți, este că nu mai ai acces la ceea ce simți. Dacă este AUDHD, apar de obicei și alte lucruri:

  • Oboseale extremă după interacțiuni sociale. Nu vorbim despre lipsă de chef, ci nevoia de a te retrage complet.
  • Sensibilitate la zgomote, la lumini sau la texturi
  • Nevoie de control, chiar dacă în interior este haos. 
  • Perioade în care te pierzi complet într-un interes 
  • Blocajul în sarcini simple, deși știi ce ai de făcut. Poți să ai zile foarte productive, urmate de zile în care nu poți să faci nimic.

De aceea apare acea senzație că ești diferită de mic copil, fără să știi de ce. În AuDHD se întâmplă ceva foarte simplu. ADHD-ul caută stimulare, în timp ce autismul caută control.

Creierul trage în două direcții diferite. Și când devine prea mult, se deconectează. Atenție! Dacă ai doar gol interior, lipsă de energie, poate fi depresie. Dacă ai reacții emoționale intense, istoric de traumă, poate fi total altceva. AuDHD este constant, de ani de zile, în toate areile vieții”, încheie Dr. Amani Diana Rusu.  

Articole similare