Un studiu clinic recent aduce o perspectivă nouă în cardiologie, dar și multe întrebări. Cercetătorii au testat dacă suplimentarea cu menachinonă-7 (MK-7), o formă de vitamina K2, poate frâna acumularea de calciu în arterele coronare. Rezultatele, publicate în JAMA Cardiology, arată o încetinire mică, dar semnificativă statistic, a progresiei scorului de calciu coronarian (CAC).
Deși datele sunt promițătoare, medicii avertizează că interpretarea succesului în astfel de studii cere prudență. Legătura dintre densitatea calciului din artere și riscul de infarct este mai complexă decât pare la prima vedere.
Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani în Olanda și a inclus 180 de pacienți cu ateroscleroză coronariană cronică. Participanții aveau deja o acumulare moderată de calciu în artere (scoruri Agatston între 50 și 400). Jumătate dintre ei au primit o doză zilnică de 360 µg de MK-7, în timp ce restul au primit un placebo.
Grupul placebo: Scorul de calciu a crescut în medie cu 69 de unități Agatston.
Grupul cu MK-7: Progresia a fost mai lentă, cu o creștere medie de 49 de unități.
Diferența: O reducere a progresiei cu aproximativ 20 de unități în favoarea vitaminei K2.
Analizele suplimentare au arătat că MK-7 își face simțit efectul mai ales în plăcile de aterom aflate în stadii incipiente sau moderate. Substanța previne calcificarea inițială a plăcilor noi, însă are un impact redus asupra leziunilor deja avansate.
În mod normal, acumularea de calciu este un semnal de alarmă, deoarece indică prezența aterosclerozei avansate. Totuși, biologia vasculară are reguli nuanțate:
Aici apare marea dilemă a studiului. Statinele, tratamentul standard pentru reducerea colesterolului, cresc adesea scorul de calciu, deoarece elimină grăsimile din artere și stabilizează plăcile.
În schimb, MK-7 acționează direct asupra metabolismului calciului, fără să modifice nivelul colesterolului sau tensiunea arterială. O progresie mai lentă a calcificării sub efectul vitaminei K2 ar putea să lase plăcile mai instabile sau, dimpotrivă, să prevină rigidizarea prematură a vaselor. Răspunsul exact rămâne momentan necunoscut.
Ghidurile medicale actuale din Statele Unite specifică clar că repetarea testelor pentru scorul de calciu nu este necesară după optimizarea tratamentului cu statine. Schimbările aduse de terapie fac ca evoluția scorului să fie greu de interpretat clinic.
În cazul MK-7, comunitatea medicală consideră că este prea devreme pentru recomandări pe scară largă. Studiul VitaK-CAC a avut un număr redus de participanți și o rată de aderență la tratament de doar 80%. Cel mai important, designul cercetării nu permite urmărirea evenimentelor clinice majore, cum ar fi numărul de infarcturi prevenite.
Pentru a valida utilitatea vitaminei K2, sunt necesare studii mai mari, pe perioade mai lungi. Tehnologiile moderne de imagistică, precum analiza computerizată prin inteligență artificială sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET), vor ajuta medicii să vadă exact cum se modifică structura microscopică a arterelor. Până atunci, prudența rămâne cea mai bună conduită în cabinetul cardiologic.