Oamenii de peste 80 de ani cu memorie „de tineri” ascund un secret în creier

O categorie rară de persoane vârstnice, numite „superagers” – oameni de peste 80 de ani cu o memorie comparabilă cu cea a adulților tineri – produce mult mai mulți neuroni noi decât restul populației de aceeași vârstă. Descoperirea ar putea explica de ce acești oameni își păstrează capacitățile cognitive aproape intacte și aduce dovezi importante într-o dezbatere veche din neuroștiințe: dacă creierul adult poate sau nu să genereze neuroni noi.

Rezultatele provin dintr-un studiu publicat pe 25 februarie în revista Nature.

De peste două ori mai mulți neuroni noi decât la alți vârstnici

Cercetătorii au analizat țesut cerebral din hipocamp – regiunea responsabilă pentru memorie și învățare – provenit de la 38 de persoane decedate.

Participanții au fost împărțiți în cinci categorii:

– adulți tineri sănătoși,
– vârstnici sănătoși,
– „superagers”,
– persoane cu demență ușoară,
– pacienți diagnosticați cu boala Alzheimer.

Analiza a arătat că „superagers” aveau aproximativ de două ori mai mulți neuroni imaturi decât vârstnicii sănătoși și de 2,5 ori mai mulți decât pacienții cu Alzheimer.

În schimb, creierele persoanelor cu Alzheimer aveau mult mai puțini neuroni noi. Cercetătorii au observat însă o acumulare de celule stem neuronale care nu reușeau să se transforme în neuroni maturi, ceea ce ar putea explica degradarea memoriei.

La „superagers”, acest proces funcționează complet: celulele stem se transformă în neuroblaste și apoi în neuroni imaturi care participă la formarea memoriei.

O dezbatere veche din neuroștiință

Mult timp, oamenii de știință au crezut că creierul uman adult nu mai produce neuroni noi. Experimentele pe animale au demonstrat însă că în hipocamp apar neuroni noi pe tot parcursul vieții, iar aceștia sunt esențiali pentru învățare și memorie.

Confirmarea aceluiași fenomen la oameni a fost însă controversată, pentru că studiile anterioare au oferit rezultate contradictorii.

Noul studiu aduce unele dintre cele mai solide dovezi de până acum că neurogeneză – procesul de formare a neuronilor noi – continuă și la vârste foarte înaintate, cel puțin la anumite persoane.

Un „semn al rezilienței” creierului

Cercetătorii cred că nivelul ridicat de neurogeneză ar putea reprezenta o „semnătură biologică a rezilienței cognitive”, adică un mecanism care protejează creierul de declinul asociat vârstei.

În cazul „superagers”, lanțul biologic care produce neuroni noi pare să funcționeze fără blocaje, ceea ce le permite să își păstreze memoria și capacitatea de învățare.

Analiza moleculară a arătat și o activitate crescută a genei BDNF, responsabilă de producerea unui factor important pentru supraviețuirea neuronilor și pentru plasticitatea sinapselor.

Epigenetica ar putea juca un rol decisiv

O altă descoperire importantă a fost că diferențele dintre grupuri nu erau determinate atât de modificări ale genelor, cât de modul în care ADN-ul este „ambalat” și activat în celule – un mecanism numit epigenetică.

Acest lucru sugerează că stilul de viață și stimularea cognitivă ar putea influența aceste procese biologice pe termen lung.

Mesajul optimist pentru îmbătrânirea creierului

Autorii studiului spun că rezultatele pot schimba modul în care medicii discută despre îmbătrânirea creierului.

Faptul că procesul de formare a neuronilor noi poate continua chiar și la peste 80 de ani arată că creierul păstrează o capacitate remarcabilă de regenerare.

Cercetătorii cred că, în viitor, combinația dintre medicamente care activează aceste mecanisme și intervenții de stil de viață – precum exercițiul fizic sau stimularea intelectuală – ar putea ajuta la menținerea funcției cognitive la vârste înaintate.

Totuși, studiul are și limitări importante: numărul de participanți a fost relativ mic, iar cercetătorii nu pot spune încă dacă neurogeneza ridicată este cauza sau doar un indicator al performanței cognitive.

Cercetările continuă

Următorul pas pentru oamenii de știință este să identifice semnalele biologice care activează aceste mecanisme și să vadă dacă ele pot fi stimulate prin medicamente existente.

Dacă aceste rezultate vor fi confirmate în studii mai ample, ele ar putea schimba radical perspectiva asupra îmbătrânirii creierului și asupra modului în care poate fi prevenit declinul cognitiv.