Te enervează plescăitul altora? Explicația ar putea fi una genetică

De ce te enervează sunetele banale: legătura surprinzătoare cu anxietatea și depresia

Sunete aparent inofensive, precum mestecatul, respirația sau sforăitul, pot provoca reacții intense de iritare sau chiar panică pentru unele persoane. Fenomenul, cunoscut sub numele de misophonia, este mai complex decât se credea, iar un nou studiu sugerează că ar putea avea rădăcini genetice comune cu tulburările psihice.

Ce au descoperit cercetătorii

O echipă de la University of Amsterdam a analizat baze de date genetice majore, inclusiv UK Biobank și 23andMe.

Rezultatele arată că persoanele care spun că suferă de misofonie au mai frecvent gene asociate cu afecțiuni precum anxietatea, depresia sau PTSD.

De asemenea, a fost identificată o legătură și cu tinnitus – acea senzație persistentă de țiuit în urechi, care este frecvent asociată cu stresul psihologic.

Nu este doar „iritare” - reacțiile pot fi severe

Pentru cei afectați, misofonia nu înseamnă doar disconfort. Reacțiile pot varia de la enervare și furie până la anxietate intensă, senzația de blocaj sau nevoia urgentă de a fugi dintr-un anumit mediu.

Studiile arată că aceste reacții sunt adesea însoțite de trăsături precum îngrijorare excesivă, vinovăție, singurătate și tendința de a internaliza emoțiile.

Cercetătorii au identificat și o suprapunere genetică cu tulburările de stres post-traumatic, sugerând că mecanismele din creier ar putea fi similare.

Această descoperire deschide o posibilitate importantă: terapiile folosite pentru PTSD ar putea fi adaptate și pentru tratarea misofoniei.

Totuși, specialiștii subliniază că nu este vorba despre aceleași mecanisme, ci doar despre factori de risc comuni.

Cât de răspândită este misofonia

Un sondaj realizat în Marea Britanie arată că aproximativ 18,4% dintre adulți prezintă simptome de misofonie – un procent mult mai mare decât se credea anterior.

Mulți dintre cei afectați reacționează chiar și la sunete normale, precum respirația sau înghițitul, care nu deranjează restul populației.

În plus, mai puțin de 14% dintre participanți auziseră anterior termenul „misofonie”, ceea ce sugerează că afecțiunea este subdiagnosticată.

În mod surprinzător, studiul a arătat că persoanele cu autism spectrum disorder sunt mai puțin predispuse la misofonie, deși în general au sensibilitate crescută la sunete.

Aceasta indică faptul că cele două condiții ar putea avea mecanisme biologice diferite.

Ce urmează

Cercetătorii atrag atenția că datele analizate provin în principal din populații europene și se bazează pe auto-raportare, nu pe diagnostic medical, ceea ce poate influența rezultatele.

Chiar și așa, studiul oferă indicii importante pentru viitoare cercetări și pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente.

Misofonia pare să fie mai mult decât o simplă sensibilitate la zgomot - ar putea fi o condiție complexă, legată profund de modul în care creierul procesează emoțiile și stresul.