Mulți dintre noi se raportează la obezitate doar din perspectivă estetică, însă ea este, de fapt, o boală cronică și, dincolo de aspectul fizic, kilogramele în plus pot limita mobilitatea și pot aduce peste 200 de complicații cronice asociate, printre care diabet zaharat sau afecțiuni cardio-vasculare.
România este una dintre țările care se confruntă cu această problemă, datele Societății Române de Chirurgie Metabolică arătând că mai puțin de 4 din 10 persoane, cu vârsta de minim 10 ani, au o greutate sănătoasă, restul fiind supraponderale sau trăind cu obezitate.
Potrivit ediției din 2025 a Atlasului Obezității, la nivelul populației adulte din România, 70% au un Indice de Masă Corporală (IMC) ridicat, iar 39% trăiesc cu obezitate. Mai mult, conform aceleiași surse, 10,89 milioane de adulți din România vor avea, în 2030, un IMC ridicat.
În acest context, devine tot mai important să conștientizăm efectele negative ale obezității, să încurajăm prevenția și să înlesnim accesul unitar la tratament.
Măsurarea Indicelui de Masă Corporală (adică raportul dintre greutate (kg) și înălțime (m) la pătrat) ne poate arăta fiecăruia dintre noi dacă greutatea pe care o avem este una sănătoasă sau, dimpotrivă, dacă este prea mică ori prea mare, cazuri în care se recomandă o vizită la medic, pentru a evalua necesitatea unui tratament adecvat.
Valorile IMC se împart patru categorii:
Obezitatea poate avea mai multe cauze – de la factori genetici, alimentație și stil de viață, până la mediul înconjurător sau chiar circumstanțele de ordin social și cultural. Fiecare persoană care trăiește cu obezitate poate prezenta unul sau mai mulți dintre acești factori, motiv pentru care metodele de gestionare a greutății, inclusiv schemele de tratament, diferă de la un individ la altul și trebuie să se deruleze sub supravegherea unui medic.
Scăderea în greutate este un proces biologic complex; eforturile nu se opresc odată ce a fost atinsă greutatea dorită, ele trebuie să continue pentru a o menține.
Intervenţiile asupra stilului de viaţă aduc, în medie, o scădere în greutate de 5% și există cazuri în care până la 80% din greutatea pierdută a fost recâștigată în decursul a 5 ani de eforturi active, ceea ce arată faptul că tratamentul obezităţii necesită o abordare multifactorială şi o intervenţie multi-modală.
Totodată, eforturile de cercetare și dezvoltare ale companiilor din domeniu sunt accelerate, ceea ce oferă medicilor opțiuni de tratament.
Însă, de la optimizarea stilului de viață prin alimentație și exerciții fizice, până la tratamente si alte terapii, metodele pe care le folosim trebuie selectate într-o manieră individualizată de catre medic.
În ultima perioadă, toate organizațiile internaționale de sănătate au recunoscut obezitatea ca o boală cronică, de sine stătătoare, cu mecanisme fiziopatologice bine caracterizate.
În acest context, și în România este nevoie de un ecosistem integrat, adaptat nevoilor contemporane, care să recunoască obezitatea ca boală cronică, să prevadă soluții de adresare a acesteia și să creeze un sistem prin intermediul căruia pacienții să aibă acces și sprijin pe parcursul întregului flux – de la prevenție și diagnostic, la tratament și menținere a greutății sănătoase.
Acest cadru reglementat integrat, pe lângă anumite măsuri care sprijină îngrijirea medicală a obezității și de care pacienții din România pot beneficia deja, ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții persoanelor care trăiesc cu obezitate și care au dificultăți în a găsi ajutorul de care au nevoie.