Un nou studiu arată că suplimentarea cu lumină în timpul zilei poate îmbunătăți activitatea, somnul și ritmurile circadiene ale persoanelor în vârstă care trăiesc în mediul urban și sunt expuse insuficient la lumina naturală.
Lumina naturală este un „ceas” biologic important, ajutând organismul să sincronizeze somnul și ritmurile circadiene.
Peste 200 de persoane cu vârste între 63 și 92 de ani din Tartu, Bologna și Amsterdam au participat la studiu.
Participanții care au folosit lămpi de terapie cu lumină puternică, în special cei care au început expunerea mai devreme, au prezentat niveluri mai bune de activitate și ritmuri odihnă-activitate mai puțin perturbate.
Cercetătorii consideră că suplimentarea cu lumină ar putea reprezenta o intervenție simplă, nonfarmacologică și potențial ieftină pentru sprijinirea îmbătrânirii sănătoase.
Pe măsură ce îmbătrânim, nu doar numărul anilor se schimbă. Se modifică și modul în care organismul răspunde la mediul înconjurător, inclusiv la lumină. Iar pentru persoanele în vârstă care locuiesc în orașe, timpul petrecut în aer liber poate fi uneori limitat.
Problemele de mobilitate sau scăderea acuității vizuale pot reduce expunerea la lumina naturală exact atunci când organismul are nevoie de ea pentru a-și regla ceasul biologic.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Surrey, în cadrul proiectului european ENLIGHTENme, sugerează că lumina puternică administrată în interior ar putea compensa, cel puțin parțial, această lipsă de expunere la lumină naturală.
Mai mult, cercetarea a fost realizată în condiții reale de viață, nu doar într-un laborator.
Lumina zilei nu este importantă doar pentru vedere. Ea transmite creierului informații despre momentul zilei și contribuie la sincronizarea ritmurilor circadiene, ciclurile biologice de aproximativ 24 de ore care influențează somnul, starea de veghe și numeroase procese fiziologice.
Atunci când acest sistem este dereglat, pot apărea probleme de somn și modificări ale altor procese biologice. Cercetările de laborator au indicat în mod repetat că lumina puternică administrată la momentul potrivit poate reduce dereglarea ritmului circadian.
În cazul persoanelor în vârstă, problema poate fi și mai importantă. Acestea pot ajunge să petreacă mai mult timp în interior, unde intensitatea luminii este de obicei mult mai mică decât cea disponibilă afară, chiar și într-o zi care pare luminoasă.
Dr. Daan van der Veen, conferențiar în domeniul somnului și cronobiologiei la Universitatea din Surrey, explică faptul că expunerea la lumina zilei este esențială pentru reglarea ritmurilor circadiene și a tiparelor de somn.
Potrivit cercetătorului, persoanele în vârstă din mediul urban pot să nu beneficieze de suficientă lumină din cauza problemelor de vedere sau de mobilitate care le limitează ieșirile în aer liber. În timp, acest lucru poate contribui la probleme de somn și sănătate și poate crește riscul unor boli cronice.
Pentru a afla dacă rezultatele observate în laborator se mențin și în viața de zi cu zi, cercetătorii au recrutat peste 200 de participanți cu vârste cuprinse între 63 și 92 de ani.
Voluntarii proveneau din trei orașe europene diferite: Tartu, Bologna și Amsterdam. Alegerea lor a permis cercetătorilor să țină cont inclusiv de diferențele culturale și de variațiile sezoniere ale luminii naturale.
Studiul a început cu două săptămâni de evaluări inițiale, menite să ofere cercetătorilor o imagine de bază asupra somnului, activității și expunerii la lumină.
Ulterior, participanții au fost împărțiți în două grupuri. Unul a primit o lampă de terapie cu lumină puternică, iar celălalt a reprezentat grupul de control.
Persoanele din grupul care a primit suplimentarea cu lumină au fost instruite să amplaseze lampa la nivelul capului, în camera în care își petreceau cea mai mare parte a timpului acasă.
Nu era vorba despre utilizarea ei oricând pe parcursul zilei.
Participanții au fost instruiți:
să aprindă lampa în decurs de o oră de la trezire;
să o stingă cu cel puțin patru ore înainte de ora obișnuită de culcare;
să urmeze această rutină timp de 12 săptămâni.
Astfel, cercetătorii au urmărit nu doar cantitatea de lumină, ci și momentul în care aceasta ajungea în rutina zilnică.
Iar acest detaliu s-a dovedit important.
Participanții care erau clasificați drept „tipuri matinale”, adică persoane care tind în mod natural să se trezească și să fie active mai devreme, au avut rezultate interesante atunci când au început suplimentarea cu lumină mai devreme dimineața.
Aceștia au fost semnificativ mai activi în timpul zilei și au prezentat ritmuri de odihnă și activitate mai puțin perturbate comparativ cu participanții care au început expunerea mai târziu dimineața.
Și ora la care se încheia expunerea a contat.
Persoanele care au terminat suplimentarea cu lumină mai devreme, reducând astfel expunerea la lumină în timpul serii, au prezentat o fragmentare mai redusă a ritmului de odihnă și activitate.
Cu alte cuvinte, cercetarea sugerează că nu este suficient să existe „mai multă lumină”. Momentul în care organismul primește lumina poate fi la fel de important.
Pentru ca rezultatele să nu depindă doar de ceea ce le povesteau participanții cercetătorilor, oamenii de știință au folosit dispozitive de monitorizare.
Toți participanții au purtat:
un monitor actigrafic la încheietura mâinii, pentru evaluarea activității și a tiparelor de odihnă;
un senzor de lumină sub formă de pandantiv, pentru măsurarea expunerii la lumină.
Studiul a fost repetat în toate anotimpurile, astfel încât cercetătorii să poată lua în calcul schimbările naturale ale luminii pe parcursul anului.
Rezultatele inițiale au arătat o asociere clară între expunerea la lumină și modul în care funcționa rutina zilnică.
Participanții care aveau o expunere naturală mai mare la lumină au prezentat o activitate diurnă semnificativ mai ridicată, o stare de veghe mai bine consolidată în timpul zilei și, potrivit propriilor evaluări, o calitate mai bună a somnului decât persoanele expuse la niveluri mai mici de lumină.
Cercetătorii au descoperit și un alt element important atunci când au analizat datele colectate la începutul studiului.
Participanții care raportau tulburări metabolice, inclusiv hipertensiune arterială, diabet, obezitate sau afecțiuni cardiovasculare, aveau niveluri semnificativ mai scăzute de expunere totală la lumină comparativ cu cei care nu raportau o tulburare metabolică.
Această observație este importantă, dar trebuie interpretată cu prudență: rezultatul arată o asociere, nu demonstrează că lipsa luminii a provocat aceste boli.
Totuși, descoperirea îi determină pe cercetători să privească lumina ca pe un factor de mediu care merită studiat mai atent în contextul îmbătrânirii și al sănătății metabolice.
Profesoara Debra Skene, profesoară de neuroendocrinologie la Universitatea din Surrey, spune că echipa este încântată de faptul că rezultatele obținute anterior în studiile de laborator cu persoane în vârstă sunt susținute și de observațiile realizate în condiții reale.
De această dată, participanții nu au stat într-un mediu controlat în laborator. Ei și-au continuat viața obișnuită, în propriile locuințe, în orașe diferite și în condiții de lumină naturală care s-au schimbat odată cu anotimpurile.
Tocmai acest lucru oferă studiului o perspectivă interesantă asupra modului în care o intervenție simplă ar putea funcționa în lumea reală.
Débora Constantino, doctorandă la Universitatea din Surrey, afirmă că administrarea timpurie a suplimentării cu lumină a îmbunătățit semnificativ nivelurile de activitate și a redus fragmentarea somnului și a activității la persoanele în vârstă.
Cercetătoarea consideră că rezultatele oferă dovezi că lumina ar putea reprezenta o intervenție simplă, nonfarmacologică și potențial rentabilă pentru susținerea îmbătrânirii sănătoase.
Implicațiile ar putea depăși însă utilizarea unei lămpi în locuință. Autorii sugerează că suplimentarea structurată cu lumină ar putea fi luată în considerare, pe viitor, în serviciile de îngrijire comunitară și în recomandările pentru centrele de îngrijire a persoanelor vârstnice.
Ideea este cu atât mai interesantă cu cât intervenția nu presupune administrarea unui medicament, ci modificarea unui factor de mediu care face deja parte din viața noastră: lumina.
Rezultatele nu trebuie interpretate ca o invitație de a cumpăra orice lampă foarte puternică și de a o folosi după bunul plac.
Lumina are efecte biologice care depind de intensitate, momentul expunerii și durata acesteia, iar studiul a folosit un protocol specific, cu expunere programată dimineața și oprirea acesteia cu cel puțin patru ore înainte de culcare.
În plus, cercetarea arată că răspunsul la lumină poate varia între persoane, inclusiv în funcție de tiparul natural de somn și activitate.
Prin urmare, rezultatele sunt promițătoare, dar nu înlocuiesc recomandările medicale individuale și nici tratamentul unor tulburări de somn sau boli cronice.
Mesajul cercetării este, în fond, surprinzător de simplu: organismul uman are nevoie să știe când este zi și când este noapte.
Pentru un adult în vârstă care petrece mare parte din zi în interior, diferența dintre lumina slabă dintr-o locuință și lumina naturală a zilei poate fi importantă pentru ceasul biologic.
Studiul ENLIGHTENme sugerează că o expunere mai bine structurată la lumină în timpul zilei ar putea contribui la menținerea unui ritm de activitate mai sănătos, la un somn mai puțin fragmentat și la o mai bună sincronizare circadiană.
Iar dacă cercetări viitoare confirmă aceste rezultate, o simplă schimbare a iluminatului din locuințe ar putea deveni una dintre intervențiile accesibile prin care mediul urban poate fi făcut mai prietenos cu procesul de îmbătrânire.
Studiul „Real-world translation of the benefits of self-administered daytime light supplementation in older adults”, realizat în cadrul proiectului european ENLIGHTENme, a fost publicat în Journal of Pineal Research în 2026. DOI: 10.1111/jpi.70174.