Crezi că iei telefonul doar „ca să-ți omori timpul”? Un studiu sugerează că, pentru persoanele cu un nivel mai ridicat de nomofobie, rețelele sociale pot deveni o adevărată „micro-evadare” atunci când apar emoții negative și există timp liber nestructurat
Nomofobia descrie anxietatea sau disconfortul asociat cu imposibilitatea de a folosi telefonul mobil ori cu situația în care acesta nu este la îndemână.
Persoanele cu scoruri mai mari la Chestionarul de Nomofobie au folosit mai mult și mai frecvent rețelele sociale, potrivit noului studiu.
Creșterea utilizării a fost observată mai ales când participanții aveau emoții negative și perioade mai puțin aglomerate.
Cercetătorii susțin că soluția nu este neapărat doar „mai puțin telefon”, ci și strategii mai sănătoase pentru gestionarea stresului și emoțiilor dificile.
Smartphone-ul a ajuns să fie aproape permanent prezent în viața noastră: îl folosim pentru comunicare, muncă, divertisment, informații, orientare sau pur și simplu pentru câteva minute de derulare a conținutului de pe rețelele sociale.
Dar ce se întâmplă atunci când telefonul nu este folosit doar pentru că avem ceva de făcut, ci pentru că vrem să scăpăm, măcar pentru câteva clipe, de o stare neplăcută?
Un studiu longitudinal realizat de o echipă internațională de cercetători, în colaborare cu Universitatea Lingnan, sugerează că există o legătură interesantă între nivelul de nomofobie, emoțiile negative și felul în care oamenii folosesc rețelele sociale.
Rezultatele, publicate în numărul special al revistei Healthcare dedicat dependențelor comportamentale și bunăstării emoționale, indică faptul că persoanele cu scoruri mai mari la Chestionarul de Nomofobie (NMP-Q) tind să petreacă mai mult timp pe rețelele sociale și să deschidă mai frecvent aceste aplicații în anumite momente vulnerabile ale zilei.
Studiul are însă o dimensiune redusă, cu 37 de participanți, astfel încât rezultatele trebuie interpretate ca indicii despre un posibil mecanism comportamental, nu ca dovadă că orice persoană care folosește intens telefonul are o problemă de dependență.
Termenul „nomofobie” provine din expresia engleză no mobile phone phobia și este folosit pentru a descrie anxietatea, neliniștea sau disconfortul asociate cu lipsa accesului la telefonul mobil.
Important: nomofobia nu trebuie confundată automat cu o tulburare psihiatrică diagnosticată oficial. Cercetătorii o pot evalua prin instrumente precum Nomophobia Questionnaire (NMP-Q), iar nivelul simptomelor poate varia pe un continuum.
Cu alte cuvinte, nu este nevoie ca cineva să fie complet „dependent” de telefon pentru ca acesta să înceapă să aibă un rol important în reglarea stării sale emoționale.
Iar aici apare partea interesantă a cercetării.
Echipa de cercetare, formată din specialiști din cadrul Departamentului de Psihologie și Centrului de Cercetare în Științe Cognitive (CSRC) al Universității Lingnan, Centrului pentru Științe Psihologice al Universității Zhejiang și Huawei Technologies Company Limited, a urmărit comportamentul unor utilizatori de smartphone-uri Android.
Au participat 37 de persoane cu vârste între 18 și 39 de ani.
Cercetătorii au conceput o aplicație specială pentru monitorizarea utilizării telefonului și au urmărit comportamentul participanților timp de patru săptămâni consecutive.
Nu s-au bazat doar pe memoria participanților, întrebându-i la final cât timp cred că au petrecut pe telefon. Au înregistrat obiectiv:
cât timp au folosit diferitele categorii de aplicații;
cât de des au deschis aplicațiile;
modul în care utilizarea se schimba în funcție de context.
În paralel, participanții au completat zilnic evaluări privind starea emoțională și cât de ocupați s-au simțit.
În total, cercetătorii au analizat 837 de înregistrări zilnice valide.
Participanții au completat și Chestionarul de Nomofobie (NMP-Q). Un scor mai mare indică un nivel mai ridicat de anxietate sau disconfort asociat cu imposibilitatea de a utiliza telefonul.
Când cercetătorii au comparat scorurile cu datele colectate în viața de zi cu zi, a apărut un model interesant.
Persoanele cu scoruri NMP-Q mai mari au petrecut mai mult timp pe rețelele sociale și le-au utilizat mai frecvent.
Diferența a devenit deosebit de evidentă în perioadele în care participanții raportau emoții negative și aveau mai puține activități care să le ocupe timpul.
Cu alte cuvinte, combinația „mă simt rău + nu am ceva urgent de făcut” poate fi un moment în care telefonul devine deosebit de tentant pentru anumite persoane.
Nu toate aplicațiile au generat același comportament.
Creșterea utilizării a fost observată în special în cazul rețelelor sociale, printre platformele analizate numărându-se Facebook, X, TikTok și Weibo.
În schimb, aplicațiile de mesagerie instantanee, precum WhatsApp, WeChat, QQ și Messenger, nu au prezentat același model.
Nici aplicațiile care nu țin de rețelele sociale, inclusiv cele de divertisment, utilitare sau productivitate, nu au arătat aceeași asociere.
La persoanele cu scoruri mai mici de nomofobie, modelele de utilizare au rămas relativ stabile, indiferent dacă acestea se simțeau mai bine sau mai rău ori dacă aveau o zi mai aglomerată sau mai liberă.
Jie (Jay) Xu, director al Centrului de Cercetare în Științe Cognitive și profesor asociat la Departamentul de Psihologie al Universității Lingnan, explică fenomenul prin natura rețelelor sociale.
Navigarea pasivă prin conținut presupune un efort relativ redus. Utilizatorul nu trebuie neapărat să inițieze o conversație, să ia o decizie importantă sau să rezolve o problemă. Pur și simplu derulează.
Iar algoritmii platformelor îi oferă permanent conținut adaptat interacțiunilor sale anterioare.
Rezultatul poate fi o succesiune de recompense psihologice rapide: un videoclip interesant, o informație surprinzătoare, o imagine amuzantă, o știre sau o postare care captează atenția.
De aici ideea de „micro-evadare”.
Pentru câteva minute, atenția este mutată de la emoția neplăcută către ceea ce apare pe ecran.
Problema este că ceea ce oferă o ușurare temporară poate deveni, în timp, un automatism: apare disconfortul, mâna caută telefonul, se deschide aplicația, începe derularea.
La prima vedere, ar putea părea ciudat că rețelele sociale au prezentat acest model, în timp ce aplicațiile de mesagerie nu.
Cercetătorii fac însă o distincție între două tipuri de comportament social.
Navigarea pe rețelele sociale este predominant pasivă. Utilizatorul consumă conținut fără să fie obligat să interacționeze cu o altă persoană.
În schimb, mesageria instantanee este o formă mai activă de interacțiune socială. Poate presupune răspunsuri, conversații, așteptări și chiar presiune socială.
Un mesaj poate necesita un răspuns. O conversație poate deveni solicitantă. O persoană poate aștepta un răspuns.
Prin urmare, mesajele nu oferă neapărat aceeași senzație de „evadare” simplă și imediată.
Unul dintre cele mai importante mesaje ale cercetării este că timpul petrecut pe telefon nu spune singur întreaga poveste.
Două persoane pot sta câte patru ore pe zi cu smartphone-ul în mână, dar din motive complet diferite.
Una poate lucra, citi, comunica sau folosi aplicații de productivitate. Cealaltă poate ajunge să deschidă în mod repetat rețelele sociale de fiecare dată când se simte plictisită, stresată, singură sau tristă.
De aceea, cercetătorii consideră că este important contextul în care telefonul este folosit, nu doar numărul total de minute.
Întrebarea relevantă nu este doar „Cât timp stau pe telefon?”, ci și:
„În ce momente simt nevoia să îl verific?”
În fața utilizării excesive a smartphone-ului, una dintre cele mai intuitive soluții este limitarea timpului petrecut în fața ecranului.
Setăm o limită de o oră. Dezactivăm notificările. Ștergem aplicația. Lăsăm telefonul într-o altă cameră.
Aceste strategii pot fi utile, dar cercetătorii atrag atenția că, în anumite situații, ele nu abordează cauza comportamentului.
Dacă o persoană folosește telefonul pentru a scăpa de stres, plictiseală, anxietate sau alte emoții negative, simpla îndepărtare a telefonului poate lăsa problema inițială nerezolvată.
Iar atunci când telefonul revine la îndemână, vechiul comportament poate reapărea.
Potrivit cercetătorilor, intervențiile pentru utilizarea problematică a smartphone-ului ar trebui să meargă dincolo de restricționarea ecranului.
Asta înseamnă dezvoltarea unor modalități alternative de reglare emoțională și gestionare a stresului.
De exemplu, atunci când apare impulsul de a deschide automat TikTok, Instagram sau o altă rețea socială într-un moment dificil, o persoană ar putea încerca o activitate care îi mută atenția fără să o țină captivă într-o succesiune nesfârșită de conținut.
Cercetătorii menționează activități precum sportul sau lectura, dar pot exista și alte variante: o plimbare, o conversație față în față, un hobby, muzica sau pur și simplu câteva minute de pauză fără stimulare digitală.
Ideea nu este să demonizăm smartphone-ul.
Smartphone-urile fac parte din viața modernă și au beneficii evidente. Ele ne permit să comunicăm rapid, să lucrăm, să învățăm și să accesăm informații aproape instantaneu.
Îngrijorarea apare atunci când dispozitivul începe să fie folosit automat ca răspuns la fiecare emoție neplăcută.
M-am plictisit? Deschid telefonul.
Sunt stresat? Deschid telefonul.
Sunt trist? Derulez.
Am cinci minute libere? Verific rețelele sociale.
Dacă acest mecanism se repetă suficient de des, telefonul poate deveni una dintre principalele metode prin care persoana își reglează starea emoțională.
Iar acesta este motivul pentru care cercetătorii spun că viitoarele intervenții ar trebui să urmărească nu doar cât de mult folosim telefonul, ci și de ce îl folosim într-un anumit moment.
Cercetarea are meritul de a combina date obiective despre utilizarea smartphone-ului cu evaluări zilnice ale emoțiilor și nivelului de ocupare, în loc să se bazeze exclusiv pe estimările participanților.
Totuși, există și o limitare importantă: doar 37 de persoane au participat la studiu. Prin urmare, rezultatele nu pot fi generalizate automat la întreaga populație și nu demonstrează că nomofobia cauzează direct utilizarea excesivă a rețelelor sociale.
Ele indică însă un mecanism care merită investigat mai departe: pentru unele persoane, rețelele sociale ar putea deveni o metodă rapidă de a se îndepărta temporar de emoțiile negative, mai ales atunci când nu au alte activități care să le ocupe timpul.
Concluzia cercetătorilor este, așadar, mai nuanțată decât „lasă telefonul din mână”. Uneori, pentru a reduce utilizarea problematică a smartphone-ului, trebuie să înțelegem mai întâi ce încearcă persoana să evite atunci când îl ia în mână.
Sursă: Healthcare (2026), DOI: 10.3390/healthcare14091125.